EDITORIAL

MARTE, COLUMB ŞI SICRIUL CU BERE

Maria Diana Popescu, Agero

 Mă dezgustă abdicarea īn faţa tăvălugului hedonist al Occidentului, īn faţa matrapazlīcurilor venite prin porţile larg deschise invaziei străine şi traficului sclipitor. Ba Halloween, ba Valentine's Day, ba Thanksgiving, toate ne invadează ca rīia, ne atrofiază romānismul, ne aruncă peste bord de la hore pīnă la filozofie. Noi stăm cu mīinile la spate de frica unui Big Brother ce-şi exercită stăpīnirea asupra lumii de la casele de bani şi cred că īn viitor chiar din domeniul subcutanat. Noaptea spiritelor rele, „All-hallows Eve”, mai lipsea romānilor, īngroziţi şi aşa de vampirii puterii. Canalele naţionale au transmis cu entuziasm perfid imagini de la „Look like dead party” - gunoaie şi erori sīngerīnde exportate de americani, anume să ne mīnjească fiinţa naţională prin consumism. Obstinaţia reclamelor au ispitit pe mulţi tineri să guste din bolul de Bloody Mary. Cel care arăta „cel mai mort” era premiat cu un sicriu cu bere. Dezmăţ īn bună regulă şi īndemn la consumul de alcool. Din păcate, niciun organism intern nu mai amendează vulgaritatea, efectul de turmă, prostia sau bătaia de joc. Cu parşivenia caracteristică, din ţară s-a făcut un circ; oculta mondială a considerat că popoarele din Balcani sīnt degenerate şi trebuie civilizate cu forţa. Civilizatorii, bunăoară, fiind trădătorii care au purces cu metodă la distrugerea statului istoric şi tradiţional romān, prin inocularea unor strategii globaliste dezastruoase, a unor identităţi de factură destabilizantă. Loviturile de teatru urmate răsturnării vechiului regim ţin de marea trădare şi falsificare a identităţii romāneşti. Mai mult de o zecime a populaţiei a emigrat, restul celei active se bucură de batjocura guvernului ca de o favoare. Tot ce reuşim este să ne īmbrīncim cu forţele de ordine la greve, să aruncăm caschetele cu sau fără īnsemne, să batem īn canistre, să discutăm aprins dacă tăierea şuviţei a fost constituţională sau nu, īn timp ce avioanele militare romāneşti se prăbuşesc bucată cu bucată, ucigīnd vieţi nevinovate şi decimānd apărarea noastră aviatică. Dacă aparatele de zbor din dotarea aviaţie romāne sīnt depăşite tehnic şi implicate īn nenumărate accidente, N.A.S.A. programează o misiune spaţială extrem de īndrăzneaţă, costīnd miliarde de dolari, care va trimite cosmonauţi īntr-un zbor fără īntoarcere, cu scopul de a-i instala pe Marte. Īntorcīndu-ne īn timp la Columb, Frobisher, Amundsen, ei au plecat īn călătorie cu riscul de a nu se mai īntoarce vreodată de pe pămīnturile explorate.

La fel ca majoritatea intelectualilor romāni, dezamăgiţi de ecartul dintre idealuri şi concretul umilitor al existenţei, au renunţat la misiunea istorică şi au trecut graniţa, īn căutarea unui ţinut propice afirmării şi traiului optim. Alţi indivizi cu interese mărunte i-au īnlocuit, dorind cu orice preţ faimă īn numele incompetenţei. Chiar pentru unele instituţii de īnvăţămīnt, faima şi competenţa s-au transformat brusc īntr-o chestiune de afacere democratică, de fals şi viciat. Se īnregistrează un dezechilibru total īntre capacitatea de absorbţie a forţei de muncă şi producţia de serie a licenţelor şi doctoratelor. Alături de afaceriştii de profesie, trăitori īn sistemul de īnvăţămīnt romānesc, trudesc multe capete luminate, adică oameni īnvăţaţi, care īşi cīştigă existenţa din ştiinţa de carte, īnsă numărul lor se īmpuţinează vizibil, pentru că nu-şi mai pot exercita rolul de īnvăţător īntr-un mediu haotic, nereceptiv faţă de valoare. Dorinţa unora de a fi faimoşi īn timpul vieţii, deşi nu au niciun merit īn acest sens, mi se pare de-a dreptul machiavelică şi grotescă. Aşa se face că unii oameni influenţi, afacerişti, politicieni, alte categorii de leneşi īşi cumpără cīte trei - patru licenţe pe an, başca un doctorat, deşi n-au trecut deloc prin amfiteatre, ci doare pe la caseriile secrete. Nu cred īn faimă - „sic transit gloria mundi”-, nici măcar īn cea postumă, „căci morţi sunt cei muriţi”. Nu m-am bătut niciodată īn piept cu actele de studiu universitar, ele sīnt un fel certificat de sfinţire a intelectului individual, dar poate īntr-un viitor apropiat mă voi īnscrie la un doctorat, ştiţi bine, e o modă īn toate. Mi-aş alege, de ar fi posibil, tema pe care teologul şi filosoful Petre Ţuţea ar fi dorit să o abordeze, dacă timpul i-ar mai fi dat un răgaz: „Aflarea īn treabă la romāni”. Va mai trece mult pīnă vom īnţelege cu toţii că umorul miilor de licenţiaţi şi doctori īn ştiinţele posibile şi imposibile a fost cīştigat cu alte arme, nu cu hardul biologic al purtătorului. Toţi aceştia sīnt vremelnici, potrivit libertăţii asumate, hardul lor se află īncă īntr-o stare de bījbīire sau īn vacanţă definitivă, iremediabil virusat.

Seismele sociale ale perioadei de după 1989 au alungat departe de ţară o parte din adevăraţii intelectuali, capabili să īndreptăţească speranţa că īnvăţămīntului romānesc i se va reda onoarea şi competenţa, luate cu bună ştiinţă. Dacă pe vremuri spuneai, aşa īn joacă, īn pauza mare, ca la conducerea ţării avem o semianalfabetă, erai chemat la cancelarie, muştruluit şi cu nota la purtare scăzută. Astăzi?, guvernul este plin de analfabeţi, dar dublu licenţiaţi la facultăţi fantomă şi nimeni nu-i īntreabă cīt i-a costat patalamaua sau cīte zile au trecut pe la şcoală. Le acceptam discursurile incoerente şi demagogice, parcă ne-am dat demisia din societatea opiniei publice, trăim īntr-o lume a iluziilor şi nu mai reuşim să ne concentrăm asupra realităţii care ne īnconjoară. Sistemul socialist nu a reuşit să creeze omul multilateral, deşi rigurozitatea şi competenţa cadrului educaţional, a celui legislativ şi social, erau faimoase, iar formarea generaţiilor tinere era realizată pe specific de profesie şi īn strīnsă interdependenţă cu necesarul de pe piaţa economică a muncii. Iată, omul nou a apărut de la sine, īn douăzeci de ani de democraţie, cu grave deficienţe de instruire, de comportament, de gīndire şi de exprimare, dar el se află prezent pe posturile de televiziune, pentru că, nu-i aşa?, are cīteva licenţe, masterate şi doctorate. De aceea moralitatea nu mai poate fi īnţeleasă nicidecum ca proiecţie a realităţii, ci ca un mare fals al creierele publice. Printr-o educaţie fără discernămīnt nu se face altceva decīt să se cultive amputarea desăvīrşirii īn profesie şi īn nivelul de competenţă. Ne aflăm īn situaţia gravă de a fi īnvīrtiţi, precum un ghem de ierburi de mare, īn direcţii tot mai greşite.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com