Cu privirea īnspre Grecia, Rusia, Franţa şi Schengen-ul  din zare, hăituit de digiţii Băncii Mondiale, leul se zvīrcoleşte neputincios īn faţa naţiunii, mai īntīi „dolarizată”, apoi „eurorizată”, iar acum terorizată de ambele valute. Īn „tundra romāneasc㔠s-a mers  de 22 de ani pe principiul „eu te fur, dar nu poţi să mă prinzi, eu te bat, iar tu n-ai ce-mi face”. Avem, īn context, exemplul jurnalistului de la o televiziune centrală, bătut, recent, īn scara blocului, de doi agresori cu cagulă, care, printre lovituri, i-au transmis să nu mai  apară la televizor. Adevărului i se pune tot timpul pumnul īn gură. Teorie sau nu, chiar şi recesiunea a luat naştere din agresiuni politice. Sistemul bielă-manivelă al Uniunii, uns cu toate alifiile, funcţionează pe ideea că economia nu este o ştiinţă exactă, ci o multitudine de definiţii, care umple instantaneu buzunarele faraonilor. Creşteri economice? Da’ de unde? Doar pe hīrtii! Īnsă  Guvernul restituie, cu ţīrīita, de la unu iunie, banii bugetarilor, ai pensionarilor şi redeschide robinetul angajărilor. Sper că nu vor fi  zece şefi la trei angajaţi. Eu aşteptam ca salariile şi pensiile să fie aduse la nivelul celor din Uniune, unde  figurăm doar cu numărul mare şi grosimea taxelor īn top. Cer şi eu prea mult, tocmai acum cīnd recesiunea s-a īntors la cosit!

N-avem decīt să ne mulţumim cu producţia de maşini electrice, anunţată de tīnărul premier, şi cu CV-urile celor de la Educaţie, care „īnnoat㔠cu doi „n” īn greşeli şi falsuri. Bietul sistem de īnvăţămīnt, altădată solid şi demn, a ajuns de  toată manga! Privind fruntea brăzdată de ridurile cugetărilor existenţiale, nu poţi să nu te īntrebi cu privire la mangleala ministerială: „de ce de la japonezi?” „Pentru că japonezii pot şi noi, nu..”.  Ce ruşinos! Cum ar fi fost viitorul Educaţiei sub conducerea sa? Ca şi pīnă acum: mangaureate, mangalicenţe, mangarezidenţiate, mangamasterate, mangadoctorate. Adică, „Manga cum laudae”. Morile stricate, şcolite īn S.U.A., cred că-l pot fura şi pe Dumnezeu, deşi īn mintea lor El nici nu există. Corpul de experţi īn management educaţional, īnţesat de cadre cu C.V.- uri īn biblioraft (recorduri de diplome, licenţe, masterate, doctorate, atestate, burse, cursuri, specializări et caetera), a creat omul multilateral educat, omul nou, de tip mang, stăpīnul haosului, ca alchimie necesară. Orice sistem e o afacere şi toată lumea cunoaşte că īn afaceri trebuie să investeşti puţin şi să cīştigi gros. Aşa a fost īntotdeauna īn istoria noastră. Cine se mai teme, de cine şi de ce?

Poate Cameron, de Hollande, avīnd īn vedere că premierul britanic l-a umilit īn timpul unei vizite la Londra anul acesta. Noul lider francez, declarat „inamic al finanţelor”, a precizat că īşi va exprima antipatia cu privire la indiferenţa Marii Britanii faţă de soarta zonei euro”, şi la grija obsesivă īn a proteja cartierul financiar londonez de legislaţia Bruxelles-ului.  „Europa nu este o casă de bani şi cu atīt mai puţin un restaurant cu autoservire”, a declarat Hollande pentru Slate. Aiurea! Anglia a avut mereu īncălţările īn două bărci şi nu s-a scufundat. Unul īn Europa, celălalt īn S.U.A., ca un Don Juan: şi cu euro şi cu lira. Deocamdată, Hollande e privit cu o admiraţie nedisimulată. Probabil, o bună perioadă, cīnd socialistul va păşi ţanţos pe covorul roşu al statelor implicate, toate pălăriile organismelor financiare vor sări singure de pe scăfīrlii. După aceea mai vedem noi. Īi va ţīţīi fundul, precum boşilor U.E., de teamă că Grecia iese din zona euro şi le īncurcă planurile. Īn acest moment Grecia se află este exact la borna la care era Germania īn anii '20, pe timpul Republicii de la Weimar, cīnd sărăcia germanilor l-a adus īn mod democratic pe Hitler la putere. Ciocoii Europei se tem de venirea la putere a unui regim autoritar care să dea peste mīini organismelor financiare mondiale, vinovate de sărăcirea galopantă a popoarele. Deşi cunosc situaţia, nu se pot abţine de la lăcomie, iar spirala istoriei continuă cu acest nou război ciclic, purtat cu mijloace moderne, mult mai distrugătoare. Sub impulsul lăcomiei, misterele istoriei devin Ministere de război. Uite-aşa, ocupată cu lumea civilizată, adică - mafioţi, intelectuali copy-paste, găinari, manipulatori profesionişti,  şi cu cei striviţi la mantinela politicii interne şi internaţionale, mass-media m-a scutit, pe mine, cel puţin, de imaginea domnului Mihai, la tupeu şi ipocrizie, asemănător clasei politice post-decembriste, depunīnd coroane printre lacrimi de crocodil. Ei, da!, precum īn America, aşa īn Europa şi pe Pămīnt. „Divide et impera” funcţionează optim pe bătrīnul continent. Iugoslavia, o mare putere locală - dezmembrată,  Cehoslovacia - divizată, Rusia de azi nu mai este U.R.S.S., iar Romānia a devenit locul experimentelor financiare, extrem de păgubitoare pentru fiinţa naţională. Singurele ţări care au beneficiat de extinderea europeană au fost: Germania, care s-a reunificat, Austria - devenită centru financiar, Benelux şi Franţa. Restul ţărilor, folosite de „noul imperiu” cu sediul la Bruxelles, pe post de ţinte, golite de resursele economice, intelectuale şi de forţa de muncă.  

Aşadar, Barakollande sau Merkollande? - avīnd īn vedere că socialistul a impus modificarea pactului fiscal european, ameninţīnd că nu-l va aplica dacă nu este īnsoţit de un program de creştere. Viziune mai degrab㠄americană”, opusă planului auster de redresare german.

Maria Diana Popescu, Agero