Mişcarea browniană

Ştefan  Nicolae

Doctor în Relaţii Economice Internaţionale

În manualul de Fizică, mişcarea browniană era explicată prin aşezarea unor particule de polen pe suprafaţa apei dintr-un vas – un pahar berzelius – de exemplu. Datorită tensiunilor existente la suprafaţa lichidului (pare-se că se numesc tensiuni superficiale)  acestor particule le este imprimată o mişcare, la prima vedere dezordonată, cunoscută nouă sub denumirea de mişcare browniană, nume căpătat de la cel ce a descoperit-o şi cercetat-o. Aparenta dezordine este însă determinată de mărimea, direcţia şi sensul vectorului sau ale vectorilor forţelor tensiunii superficiale de la suprafaţa lichidului, care caută să ajungă la un anumit echilibru. În societate (şi cred că nu numai acolo) dacă vom privi cu atenţie, vom putea constata că fiecare individ se deplasează de la un loc la altul cu o anumită viteză, pe un anumit itinerar sau traiectorie. Avem, la prima vedere perspectiva unei astfel de mişcări, care, în aparenţă pare dezordonată, fără noimă, un fel de mişcare browniană.

Dacă vom aprofunda studiul unei astfel de mişcări vom constata că, de fapt, această mişcare este condiţionată de satisfacerea unei mari varietăţi de necesităţi legate de traiul de zi cu zi al membrilor comunităţii analizate, mişcarea aceasta constituind, de fapt, esenţa şi condiţia existenţei lor. Fiecare individ se deplasează solitar, ori în grupuri dezordonate sau organizate.  Orice individ se deplasează în vederea atingerii unui scop: mersul după hrana zilnică a lui şi a familiei lui, mersul la serviciu, la teatru, cinema, întrunire politică, de caritate sau particulară, mersul la cerşit accidental sau profesional, voit sau fără voie, mersul pentru înfăptuirea unei nelegiuiri cu voie sau fără voie, mersul la tribunal, la Poliţie, la spital, la catedrală, la sinagogă, la moschee, sau la o biserică sau la o casă de rugăciuni, la  o întâlnire romantică cu iubitul sau iubita, la administraţia financiară pentru plata taxelor şi impozitelor datorate statului sau instituţiilor statului, la aeroport, gară sau autogară, la un examen, la o revedere cu sora, fratele, părinţii, bunicii, mersul într-o excursie scurtă la sfârşit de săptămână sau începutul unui periplu în jurul lumii, mersul la cosmodrom pentru efectuarea unei călătorii de cercetare sau de agrement în spaţiul extraterestru, plecarea într-o expediţie pentru cucerirea Everestului (8848 m altitudine) sau pentru descoperirea unor potenţiale surse de apă încă neştiute în deşertul Gobi, Sahara sau Kalahari, plecatul într-o expediţie în junglă, pe Amazon sau în  Valea Regilor, spre lacul Titicaca, spre canalul Suez sau Panama, spre strâmtoarea Bosfor, Dardanele, Bering sau Magellan sau chiar Gibraltar şi aşa mai departe.

Fiecare deplasare este condiţionată şi bine motivată, pregătită mai mult sau mai puţin de către cerşetor, omul de ştiinţă, politicianul de mare valoare, artistul plastic, măturători, thailandezi, papuaşi, chinezi, dominicani, japonezi, români, australieni, ruşi, francezi, englezi, americani, spanioli, evrei, ţigani, irakieni, afgani, marocani, congolezi, Bantu, laponi, brazilieni, cubanezi, argentinieni, ortodocşi, reformaţi, iudei, islamici, hinduşi, budişti, adventişti, atei, negri, galbeni, mulatri, albi, roşii, chiar şi verzi, înalţi, scunzi, graşi, slabi, chiori, orbi, schilozi, puternici şi slabi, blonzi şi bruneţi, virtuoşi, proşti şi înţelepţi, săraci şi bogaţi.

Toţi se deplasează cu un scop, sub aparenţa unei mişcări browniene.  Toţi se încadrează într-o mişcare aparent dezordonată la prima vedere, dar deosebit de motivată, atât de motivată încât, la un moment dat ar putea fi chiar monitorizată (dacă tot se recunoaşte in momentul de faţă o  pierdere treptată, graduală dar sigură a intimităţii individuale la scară planetară, tendinţa care a culminat cu implantul cip-urilor), iar această monitorizare ar putea avea un rol constructiv, de aplanare a unor conflicte incipiente şi mai ales a unor conflicte devenite cronice la scară planetară (Orientul Mijlociu, Afganistan, India-Pakistan, Bolivia, Ecuador, Irak, Sudan, Rwanda). S-ar părea totuşi că această mişcare a noastră, nu este deloc dezordonată, este deosebit de motivată, un lucru deosebit de important, deoarece această mişcare ar putea fi controlată şi mai bine zis autocontrolată pentru o viaţă mai bună pe această superbă Planetă Albastră, a cărei binefaceri nu le percepem la adevăratele lor valori de neînlocuit, care însă încet, dar sigur se va transforma, numai datorită nouă, oamenilor, în ceva amorf, care cu timpul va conduce la dispariţia formelor superioare de organizare a materiei înaintea oricărei perioade viitoare de glaciaţiune sau înaintea oricărei viitoare catastrofe intergalactice.

Deci, nu ne revine decât sarcina de a ne gândi mult mai profund la două probleme fundamentale, care ar trebui rezolvate într-un timp cât mai scurt posibil: la o pace globală şi necondiţionată şi la o drastică legislaţie ecologică la nivel planetar. Rezolvarea măcar parţială a acestor două probleme ar contribui în mod evident la creşterea gradului de bunăstare, la diminuarea gradului de îmbolnăvire a populaţiei, precum şi la conştientizarea necesităţii monitorizării demografice în mod natural,  la scară planetară.

Ştefan  NICOLAE

Doctor în Relaţii Economice Internaţionale

Scurtă Biografie - NICOLAE ŞTEFAN

S-a născut la 21.06.1952 - Bucureşti

A.S.E.-Comerţ- promoţie septembrie 1983 – licenţiat cu nota 10

Doctorat în Relaţii Economice Externe – 2001-A.S.E.: “Implicaţiile aderării României la Uniunea Europeană asupra siderurgiei romaneşti – obţinut nota 10

Doctor în Relaţii Economice Internaţionale

- Între anii 1980-2000 fiinţează ca cercetător pr. III la Institutul de Economie Mondială

- În 1995 predă la Institutul Petrol Gaze –Ploieşti – R.E.I.

- Între 1994-1996 predă la A.S.E, Catedra de Relaţii Internaţionale

- Între 1996-1997 predă la Universitatea Ecologică, Catedra de Relaţii Economice Internaţionale

- Din 2004 este expert la Camera Deputaţilor, Direcţia generală pentru dezvoltare

- Participare la Planul de dezvoltare al României, pe termen mediu, în guvernul condus de Mugur Isărescu.

- A publicat peste 1000 articole în Piaţa Internaţională la Institutul de Economie Mondială;

- 35 studii de piaţă externă; România către Uniunea Europeană – editura Tempus Bucureşti, apărută la 6 ianuarie 2001.

- Mic dictionar de tranziţie şi integrare – colaborare – editat 2008

- Odfisee neterminată – lucrare nepublicată

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com