|
MISIUNEA IMPERIALĂ A MOSCOVEI
Prof. dr. Viorel Roman
consilier academic la Universitatea din
Bremen, Germania
Impresii si pareri personale in FORUM
 Globalizarea
Imperiului Roman a devenit creştină sub domnia lui Constantin cel
Mare (306-337), dar divizarea Imperiului în cel de Apus şi de
Răsărit (395), cu centrele politico-religioase Roma şi “Noua”, “a
doua Romă”, Constantinopol, a creat în timp două Biserici.
Occidentalii au receptat mai mult îndumnezeirea omului, Crăciunul,
raţionalitatea lui Aristotel şi au optat pentru o cultură politică
“orizontală”, democratică. La orientali, a primat urcarea la ceruri,
Paştele, idealismul lui Platon, cultura politică “verticală”. A
urmat Schisma (1054), dar acum sărbătorim patru decenii de la
ridicarea anatemei. Există o punte peste prăpastia milenară
est/vest. Refacerea unităţii creştine e aproape.
După prăbuşirea Constantinopolului sub turcii musulmani (1453),
misiunea imperială creştină bizantină s-a mutat în “a treia Romă”,
la Moscova şi a avut până recent un cuvânt greu de spus în lume.
Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice a contribuit masiv la
civilizarea, “creştinizarea laică, ştiinţifică şi materialistă” a
Euroasiei de la Berlin, Praga, Belgrad, Bucureşti până la Marea
Japoniei. Asta fără a pomenii fascinaţia marxism-leninismului, a
comunismului în rândul intelectualităţii occidentale şi în „Lumea
III”.
Comunismul rus şi naţional-socialismul germanic au pierdut
credibilitatea, după ororile comise şi pierderea războiului, dar
Moscova a acumulat o experienţă seculară în globalizarea creştină de
tip oriental, de acea merită toată atenţia “Globalistica / Global
Studies”, 1300 p., ed. de I.I. Masur şi A.N. Tsumalov. Articolele
enciclopedii n-au fost cerute de editori, ci au fost puse la
concurs. Cei mai competenţi autori din domeniu au fost solicitaţi să
se exprime liber şi au fost ca atare publicaţi. Un model demn de
urmat. Sintezele privind sobornicia, religia, pacea, demografia,
ecologia, războiul, politica, terorismul etc. dau o imagine fidelă a
viziunii inconfundabile ruso-pravoslavnice de-a lungul timpului.
De la concepţia modernizatoarea a lui Petru cel Mare la marii
gânditorii din sec. 19, Vladimir Soloviev (teocraţia universală),
Fiodor Dostoievschi (umanismul rus universal), Nicolai Gogol
(suflete moarte) etc., la cei preocupaţi de “cosmos” la cumpăna sec.
19/20, Constantin Ziolkowski, Nicolai Fiodorov, “Globalistica” redă
fidel “ideia rusă” despre mondializare, cucerirea lumii şi a
cosmosului. Prinţul şi anarhistul Petru Kropotkin voia chiar să
înlocuiască organizarea socială “verticală” cu cea “orizontală”,
bazată pe “respect şi solidaritate”. O idee cât se poate de modernă,
care depăşea cu mult vremea în care trăia autorul.
Un precursor al mondializării a fost şi Alexadru Bogdanov, care în
“Tectologie”, apăruta înainte de primul război mondial, a analizat
surprinzător de excat toate problemele cu care se confruntă “satul
global” de azi. Şi mai spectaculoasă e viziunea poetului futurist
Velimir Hlebnicov, care visa la o limbă universală peste
“înţelepciunea” celor naţionale: “Limba este la fel de înţeleaptă ca
natura şi numai odată cu evoluţia ştiinţei, vom învăţa descifrarea
ei.” El căuta o sinteză a spiritualităţii euroasiatice, şi ca
“preşedinte al globului” a prezis prăbuşirea ţarismului, al doilea
război mondial, chiar şi deznodământul lui, folosindu-se de
interferenţa poeziei cu matematica, ceea ce el numea “ştiinţa
soartei”.
Etnologul Lev Gumiliov (decedat în 1992) a intuit „obstrucţia” din
societăţile, care mai mult consumă decât produc bunuri materiale şi
spirituale. După care: “Corupţia se legalizează, criminalitatea se
proliferează, armata se degradează, aventurieri, care se joacă cu
emoţiile maselor, preiau puterea. Populaţia descreşte ca număr, dar
această pierdere este echilibrată de imigraţia etniilor străine din
vecinătate, care treptat domină din ce în ce mai mult societatea.”
Astfel de fenomene au apărut pretutindeni după demontarea Cortinei
de Fier şi dezmembrarea “Lagăr”-ului condus de Moscova, la ruşi,
ucraineni, moldoveni, români, bulgari, sârbi, albanji. De aceea, mai
ales la creştinii ortodocşi, teoria conspiraţiei a „trădări,
vinderii şi jertfiri interesului naţional după Revoluţia din 1989”,
e a tot prezentă în medii foarte diverse. Biserica nu se poate
împaca cu „obstrucţia” economică, social-politică şi readuce mereu
în memorie rolul şi importanţa misiunii ortodoxe a Moscovei,
Bucureştilor şi Belgradului.
Depăşirea crizei actuale generate de globalizare, printr-un dialog
spre refacerea unităţii între Biserica Romei şi a Moscovei, “a treia
Romă”, după perioada de supravieţuire în catacombe, e la început.
Dar există o misiune imperială milenară şi în est. Mărturie stau
monumentala “Enciclopedie Sovietică” şi noua sinteză “Globalistica /
Global Studies”. Pe când astfel de enciclopedii şi la Bucureşti,
Sofia, Belgrad, atât de necesare integrării în curând în Europa /
UE. Creştinismul respiră cu doi plămâni - unul occidental şi unul
oriental.
Prof. dr. Viorel Roman
consilier academic la Universitatea din
Bremen, Germania
|
