Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

MODIFICĂRILE DIN SPIRITUL TIMPULUI

TRIMIT VALORILE CULTURALE ĪN DERIVĂ

Editorial  - Maria Diana Popescu, Agero

Calendaristic, am scăpat de avalanşa sărbătorilor laice, e drept, cu buzunarele mai goale, mai avem de la Sfinţii Mucenici, de pe 9 martie, patruzeci de motive să vrem o intrarea īn normalitatea spirituală pe care ne-o mai īngăduie vremurile, să ne reaşezăm īn matcă la fel ca păsările īn cuiburi noi, să īncercăm a īndrepta cīte ceva īn sinusoida existenţei. Măcar noi cei care fiinţăm īn cultură şi avem la īndemīnă pīrghiile unei respiraţii curate, să nu lăsăm să se aşeze toropeala, ignoranţa sau goliciunea postmodernă peste climatul cultural romānesc. E timpul să deschidem ochii mari, pentru că lăsată la urma celorlalte domenii, cultura nu trebuie să fie valoric nicidecum cea din urmă. Cultura īnseamnă raţiune, tot ceea ce ne alcătuieşte ca popor de la unealtă la operă de artă. A valoriza lumea este īn mod expres sarcina culturii. Acum, cīnd peste tot īn lume modificările din spiritul timpului au trimis valorile culturale īn derivă, avem motive să ne simţim bucuroşi, mii de cititori din īntreaga lume ne-au descoperit, tocmai de aceea ne străduim să ne armonizăm cu factorii culturali şi sociali care determină o anume stratificare a cititorilor, o legătură īntre orientările promovate de noi şi public. Numai aşa putem fi socotiţi oglindă reală, prin ceea ce promovăm, prin ceea ce respingem, prin menţinerea unei atmosfere echilibrate, ţinīnd seama şi de tradiţia noastră culturală - tradiţia īşi are rolul ei, deşi unii socotesc īn mod eronat că se īnvecheşte periodic şi nu mai răspunde realităţilor.

O revistă de cultură reprezintă cu adevărat un cīştig metodologic de constatări, de evaluări, de aşezare ca model, care exercită un efect structural, un determinism de grup, īn măsură să concilieze cultura cu socialul, deşi īn aceste vremuri ale prezentului, observăm cu toţii, omologiile īntre structurile sociale şi cele culturale nu mai reprezintă un imperativ. Omul cultural modern nu mai este considerat atīt de īnsemnat ca factor istoric. De aici au pornit, drept manifestări ale unei mode culturale, cele mai nestatornice şi mai lipsite de profunzime fapte artistice, şi pe cale de consecinţă, au creat segmente şi grupuri care le adoptă şi le acceptă semnul superficial. Spiritul veacului acesta determină o orientare inconştientă, care a permis ridicarea porţilor īn faţa unor experimente instabile, iar ideea de noutate culturală īncearcă să răstoarne definitiv formele tradiţionale. Spre exemplu, īn literatură, ca şi īn politică de altfel, s-a trecut la lecţia trecerii īn faţă. Piaţa literară a prezentului s-a umplut de cărţi pe hīrtie scumpă, fină şi coperţi atractiv colorate. Unii au căpătat statut de scriitor, ba au fost şi premiaţi pe deasupra, pentru că au povestit īn versuri despre construcţia unui bloc, descriindu-l şocant, cu tot cu groapa de gunoi din spate, precum o tīnără din Bucureşti, īn poemul „Groapa”: „īn spatele blocului e o groapă”, şi dă un enter, „acolo” (cică e un vers!), şi dă iar un enter: „se īntāmplă cele mai tari partide de sex/ fiecare are măcar o amintire teribilă din groapă”. O mīzgălitură, un enter, altă mīzgălitură, alt enter şi gata poemul! Hiperrealism occidental, adaptat suprarealismului autohton, cuvinte care zbīrnīie incitant prin minte, decoruri şocante, limbaj de mahala, teribilism ieftin, horror umoristic, imagini ridicole, pentru unii poeţi nu există deloc graniţe. Şi dacă ar fi numai acest poem, dacă ar fi numai atīt, dacă ar fi numai ea! Nu mai citez, mi-e jenă de biata literatură chircită de tot. Astfel de autori experimentează tendinţe inconştiente, frustrări şi mijirii ale impulsurilor primare, exploatează idei obţinute prin deviere şi reinterpretare. Cauza? Absenţa unei culturi solide, lipsa cunoaşterii modelelor literare anterioare. Contemporaneitatea literară osoasă se cuplează cu teribilismul favorizat de această neştiinţă, īngăduind autorului o mare neputinţă: violenţa verbală şi de imagine. Cea mai fertilă arie īn exprimarea violenţei literare este sexul, actul fizic al dragostei. Asistăm cu dezgust şi cu regret cum creatori tineri şi bătrīni, cu oarece obsesii şi neīmpliniri, īntunecă şi distrug fără jenă acest act firesc, bătīndu-l īn cuie pe hīrtie.

Mă īnfurie că astfel de exprimări vulgare sīnt premiate, că li se face publicitate obstinată la fel ca unor produse de īngrijit tenul sau unor produse de vestimentaţie. Autorii textelor se cred diferiţi, sīnt generaţia cool, scriitorii vremii cu mausul de gīt; probabil, aceşti mīzgălitori de hīrtie, care au şi critici favorabile la cheremul lor, au şi poarta deschisă, unde credeţi?, la edituri de prestigiu, īşi fac planuri, īndrăznesc să creadă că istoria literaturii ar fi interesată de provocările lor ridicole. Nu se face literatură numai cu entuziasm, fără o cultură solidă, fără talent. Īn devălmăşia vremii pe care o trăim se vorbeşte cu dispreţ şi cu ură despre valorile culturale. Multe dintre cărţile care circulă pe piaţă se pot īnscrie īn rīndul broşurilor de supermarket, a tipăriturilor de reclamă pentru creme de faţă, saltele relaxa, unelte de grădinărit, pe care le primim īn cutiile poştale. Ocupaţi cu luptele pentru putere, exponenţii nu au observat cum generaţia, căreia īi dă teribilismul pe dinafară, a forţat piaţa cu o cultură de consum şi ne cred pe noi cumpărători de paradisuri ieftine.

Īntr-un alt registru de idei, cum un individ este construit din nevoi ce ţin de două planuri (material şi spiritual), oamenii īşi caută şi-n alte teritorii decīt cel natal un trai decent sau măcar iluzia acestuia. Mulţi dintre adevăraţii intelectuali romāni – o realitate din păcate – nu mai pot gīndi culturaliceşte, ei trec graniţa īn speranţa de a găsi un climat propice afirmării condiţiei de viaţă. Statul romān pregăteşte tineri pentru a deveni şi… şomeri sau emigranţi. Situaţia majorităţii celor care au absolvit o formă de īnvăţămīnt superior este īngrijorătoare. Mulţi dintre aceştia au devenit hamali īn porturile sociale ale lumii. Clasa politică īşi experimentează utopia pe răbdarea lor, considerīnd că nu mai e nevoie de cercetători dacă roata a fost deja inventată. Intelectualul romān cīştigă prost sau deloc, renunţă la o carte pentru plata unei utilităţi către stat. Iar cīnd un intelectual īşi drămuieşte cīştigul ca să-i ajungă pentru coşul zilnic, hrana spirituală trece pe plan secund. Dacă nu se va renunţa la politica struţului faţă de cultură, faţă de demnitatea cetăţeanului, mirajul occidentului va atrage tot mai mulţi romāni. Fuga creierelor către alte spaţii va continua şi va da naştere altor modele umane, altor paradigme, īntr-o dinamică, spun eu, mai puţin selectivă şi evolutivă pentru omenire. Totuşi, pīnă la o mutaţie de proporţii, intelectualul rămas acasă trebuie să asigure prezenţa unei rigori, a unui echilibru necesar demnităţii. Īn cele din urmă Statul este lumea pe care şi-o clădeşte spiritual, dar şi material. Un veritabil stat de drept, cu o democraţie reală, definit pe scurt ca o guvernare a poporului pentru popor, dar exercitată de cei mai buni din rīndul poporului, ar fi normalul, dacă s-ar ajunge (īntr-o bună zi, oare cīnd?) la eliminarea diletantismului, a arbitrariului. Jean Rostand spunea că: „se va elibera atomul, se va prelungi viaţa, dar nu se va găsi secretul prin care vom putea fi guvernaţi de cei mai puţini nedemni”.

Maria Diana Popescu, Agero

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com