|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
NEVOIA INFUZIEI DE CONŞTIINŢĂ
Maria Diana Popescu, Agero
Mi-a reţinut atenţia, īn mod cu totul special, lucrarea Destinuri romāneşti (1936) a marelui romān Mircea Eliade, īn care se īncerca configurarea viitorului naţiunii noastre, gīnditorul exprimīndu-şi īncrederea īn capacitatea poporului de a traversa cu bine momentele spinoase ale istoriei, prin evitarea maimuţărelilor europeniste. Da, īncă un motiv īn plus ca să ne privim cu mai multă atenţie, la fel ca un medic care diagnostichează o boală, locul şi rostul nostru printre naţiunile Europei. Pentru că, indiferent de momentul istoric al prezentului, de cel al viitorului, indiferent ce valuri se vor abate asupra Romāniei, dorim să rămīnem tot noi. Analizīnd sistemele socio-umane ale prezentului, constat că acestea se află īn proces accelerat de degradare şi de aici, evident, se naşte īntrebarea: prin ce metode, cu ce eforturi ne putem păstra identitatea naţională? Conservarea identităţii de neam ar trebuie să reprezinte pentru clasa politică unul din interesele majore. Tema interesului naţional, aşa cum ne este ea īnfăţişată la acest moment, pare destul de săracă.
Nu numai economia, nu numai legile cu privire la finanţarea campaniei electorale ar trebui să intereseze, ci şi sănătatea populaţiei, īnvăţămīntul şi educaţia, securitatea socială, cercetarea, religia, istoria, etno-cultura, patrimoniul geografic, sistemul de legi, dar īn mod cu totul special conservarea identităţii naţionale ar trebui să aibă caracter de urgenţă pentru guvern īn această tranziţie lungă, de tip convulsiv, violentă şi extrem de periculoasă, refractară la orice tratament. Evident, aceste chei admit un postulat de siguranţă: munca şi acumularea cinstită. Īn caz contrar, vor domina haosul şi forţele instinctuale, iar cele diletantiste vor continua distrugerea neselectivă a patrimoniului naţional, cum l-au distrus şi pīnă acum. Poate că niciodată nu a existat un mediu mai stīnjenitor pentru cultură şi pentru artă decīt acum, aici, la borna prezentului. Credinţa pentru valorile adevărate pare să īi fi părăsit pe mulţi. Sistemul democratic, atrăgător ca un cīntec de sirenă, deşi la vremea cīştigării lui părea a fi un mare succes pentru multe state ale lumii, se dovedeşte a fi incompatibil cu moralitatea, cu demnitatea umană. Se dovedeşte a fi un eşec aproape total īn ceea ce priveşte aspectele sociale, morale, economice, spirituale şi estetice, un eşec care hrăneşte deconstrucţia umană. Climatul democratic, pare-se, aşa precum profeţiseră Platon şi Aristotel, a fost favorabil pentru īnflorirea unor eliberări brute, a unui estetism de viaţă extravagant, indicatorul de recunoaştere fiind decadentismul abundent şi puternic al decorului internaţional.
E clar că īn această atmosferă a marilor semne de destabilizare şi de haos general, se lucrează la o nouă conştiinţă a lumii. Mulţi privesc amuzaţi, alţii rămān indiferenţi sau sīnt ostili pe faţă. Tot atīt de mulţi aplaudă doctrinele tribunilor internaţionali, dar dau īnapoi īn faţa profundelor transformări sociale şi economice ale lumii. Tot acest joc uriaş şi descumpănitor are nevoie de o infuzie de conştiinţă, de o infuzie de forţă spirituală, altfel civilizaţia noastră modernă e zadarnică şi se īndreaptă spre acelaşi destin cu cel al damnaţilor mitologici. Similitudinile tulburătoare de problematici existente la scară mondială nu pot fi simple coincidenţe. Zeul răfuielilor financiare şi politice mondiale nu este acelaşi cu Cel ce reprezintă sursa şi măsura armoniei universale, Cel sfinţit şi slujit de creştinism şi īmpotriva căruia īşi agită pumnul zeii capricioşi, corupţi şi nedrepţi ai puterilor lumii. Consecinţele acestei afirmaţii situează umanitatea īntr-o zonă īn care īntrebările sīnt mai preţioase decīt răspunsurile: pīnă cīnd aceste acte de piraterie, pīnă unde se va īntinde sistemul coroziv de politici mondiale, care aduc un mare deserviciu cauzei umanităţii?
Īnverşunarea mea īmpotriva haosului mondial nu mai are nevoie de argumentul citatului, de argumente probante. Pentru că aceste alianţe īn numele haosului de interese au oameni bine remuneraţi, care trag cortina, oameni care joacă pe mai multe scene deodată. Au instituţii şi organisme special create ca să trimită īn involuţie, să reducă sfera de acţiune, capacitatea de intervenţie şi poziţia unui stat īn propriul stat, pīnă la expresia deplină a acestora asupra dezvoltării economice, sociale, financiare, culturale a popoarelor unionante. Īntr-o zi (sper şi va veni acea zi), rău va fi cīnd prestigiul acestor instituţii va īncepe să se clatine ca o biată corăbioară de hīrtie... pentru că principiile celor care le slujesc nu sīnt īnalte, ci sīnt cinism autentic. Cam atīt despre spectacolul grotesc care obligă la efort major de adaptare. Aveam dreptate să mă tem de efectele pe care le va produce īmbrăţişarea sufocantă a integrării, a globalizării. Iar dacă cineva se va simţi īndemnat să propună viziuni diferite asupra aserţiunilor pe care le-am lansat, scopul scrierilor mele de pīnă acum a fost depăşit aproape īn mod nesperat. A provoca o dezbatere pe seama unei teme arzătoare, īn care partenerii să se poată defini şi prin opoziţie, mi se pare chiar misiunea dezbaterii.
Maria Diana Popescu, Agero
|
|
Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |