|
|
|
|
            |
|
EDITORIAL
NICIUN PUR-SÎNGE Maria Diana Popescu, Agero
Pe 8 aprilie s-a împlinit o sută de ani de la naşterea lui Emil Cioran, filosof pe care istoria secolului trecut l-a rupt definitiv de ţară. În loc să-i cinstească opera, l-au ignorat. După ce au fost descoperite 37 de manuscrise ale filosofului de o firmă de curăţenie, justiţia franceză a decis că acestea aparţin companiei de curăţenie şi nu universităţii pariziene care a solicitat proprietatea asupra lor. Marele filosof Cioran, admirat de o lume întreagă, pentru statul român nu valorează prea mult. Manuscrisele sale, scoase la licitaţie, au lăsat indiferent guvernul. Ministerul Culturii a refuzat să se înscrie la licitaţie, însă un patriot român stabilit în S.U.A., mai exact, compania KDF Energy, lider pe piaţa românească a certificatelor de emisii de dioxid de carbon, deţinută de George Brăiloiu, a licitat prin telefon întreg lotul cu manuscrise şi documente la licitaţia care a avut loc la Paris. Românul a oferit 405.000 de euro, reprezentînd întreaga sumă la care s-a ajuns prin licitarea fiecărui obiect în parte. Printre manuscrisele scoase la licitaţie s-au numărat caiete-manuscrise - dintre care cinci versiuni ale operei „De l'inconvénient d'etre né” („Despre neajunsul de a te fi născut”), caiete cu note pregătitoare pentru „Ecartlement” (1979) şi „Aveux et anathmes” – („Mărturisiri şi anateme”), 1987, „Tragicul cotidian”, „Adolescenţa”, „Jansenismul”, „Pamflet şi pamfletar”, „Consideraţiuni asupra problemei cunoştinţei la Kant”, „Banalitate şi transfigurare”, „Cartea amăgirilor”, „Lacrimi şi sfinţi”, „Schimbarea la faţă a României” - împreună cu 18 caiete inedite conţinînd reflecţii, notaţii şi amintiri ale lui Cioran din perioada 1972 - 1980, numeroase cărţi poştale şi scrisori adresate părinţilor, o fotografie a lui Cioran semnată pe verso, diploma de bacalaureat, diploma de licenţă în filosofie şi litere şi multe altele. Cea mai scumpă dintre aceste piese a fost manuscrisul intitulat „Îndreptar pătimaş”, evaluat la 10.000 de euro. Foarte grav!, Cioran e prea scump pentru autorităţile române, dar sînt bani pentru gondole, campanii electorale, săli de sport, pîrtii de schi cu zăpadă artificială, sedii de bănci.
Continuarea politicilor inumane o să ne lase într-o bună zi fără cer pe umeri şi fără patrie sub picioare. De 1 aprilie, pacienţilor unor spitale, transformate în cămine de bătrîni, li s-a făcut o glumă macabră: au fost evacuaţi pe tărgi, în cărucioare, căraţi în pături de cadrele medicale. Unii paralizaţi, alţii conectaţi la aparate, cu perfuzii, nou-născuţi în incubatoare au fost duşi, Domnul ştie unde, în alte unităţi sau la moarte sub cerul liber. Atilla a făcut un circ tragic din sănătate, iar ceilalţi politicienii apelează la diverse tertipuri pentru a redresa o navă economică intrată în derivă. Ei sînt la adăpost. Poporul plăteşte cu viaţa daunele cauzate de ei. A returnat vreun politician banii devalizaţi de la bănci? Trăim în sclavie, înrobiţi ca în evul mediu, armata fiind Banca Mondială şi F. M. I.-ul. Atacul asupra noastră a fost exercitat mai întîi economic şi financiar. Numai în statele din lumea a treia se mai merge cu armatele, chipurile, nu să-i cotropească, ci să le aducă eliberare, democraţie şi ajutor de la F. M. I. Sînt o persoană sensibilă, mă întristez la suferinţa din jur, dar şi atunci cînd nu pot lua măsuri, deşi cele mici nu sînt luate în considerare. Totul e greşit! În România nu se mai produce aproape nimic. Sănătatea, învăţămîntul şi industria au fost bombardate, agricultura e în aer, micii fermieri lăsaţi de izbelişte, importurile fiind singura sursă de acoperire a pieţei interne. Consumînd din import produse modificate genetic, îi ajutăm pe alţii să iasă din criză, iar noi ne scurtăm drumul spre viaţa de apoi.
Chiar şi în aceste condiţii, concurenţii la un nou mandat au şi început asaltul cu şouri ieftine şi măsuri ilare, cum ar fi creşterea salariilor, creşterea economică, convinşi că vor învinge prin lovituri repetate, aplicate pînă la saturaţie demnităţii românului. Deja îşi văd numele scris, alături de un verb sforăitor, pe găleţi, lopeţi, tricouri, lanterne şi chibrituri, umbrele şi gamele. Printre ei niciun pur-sînge carismatic, cinstit şi bine intenţionat, capabil să transmită idei clare, să construiască un argument, o structură, să pună în relaţie nişte date, să se mulţumească din funcţie cu o casă şi cu o maşină. Aceleaşi trupe de comando de la o legislatură la alta, înrolate după istoricul an 1989 în armata guvernamentală depersonalizată, al cărei stindard îl flutură cu nonşalanţă ba la centru, ba la dreapta, ba la stînga, se pregătesc să iasă din nou în faţa naţiunii. Puşi la patru ace, raşi, frezaţi, parfumaţi (?) şi grav confuzaţi, încearcă din timp, abnormi în conţinut şi ridicoli în gesticulaţie, mobilizarea la vot pentru propăşirea personală. Niciun program nu va fi viabil dacă nu va începe la punctul unu cu aducerea în faţa justiţiei a celor care au distrus ţara. Fără pedepsire, aceştia se vor strecura din nou la putere şi vor zădărnici redresarea economică, socială şi morală a României. Politica aneantizării valorice, practica raptului, a abandonului şi a umilirii naţiunii, corupţia şi hoţia de stat i-au făcut pe români să nu mai aibă încredere în nimeni. Ei nu mai dau doi bani pe programele ciocoilor. Oricît de multe pagini ar avea, nu mai pot oferi nimic folositor naţiunii.
Maria Diana Popescu, Agero
------------------------------------------
MARIA-CORNELIA POSTESCU.
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
