Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Nomazi şi emigranţi-

O problemă cu două feţe !

Alberto Palombi

Nomadismul şi emigrarea sunt două probleme care s-au accentuat după o perioadă de răspântie internă - autohtonă, de marginalizare, şi de câteva ori de parazitism social. Emigrarea, nu înseamnă doar integrarea într-un un alt spaţiu social, ci în unele situaţii, chiar eşecuri şi violenţă. Problema aceasta, de marginalizare din partea unei societăţi în trasformare, cu care diferite ”civilizaţii” şi popoare s-au cunfruntat în cursul secolelor. Cu această problemă, de marginalizare din partea unei societăţi s-au confruntat, în decursul secolelor, diferite “civilizaţii” şi popoare. Da civilizaţie!!! Înainte au fost civilizaţiile din Africa de Nord şi indoeuropene, după aceea au urmat elenică şi romanică, până la cele mai moderne: fracofonă, anglo – americană şi chineză. Dar şi popoarele, au cunoscut şi suferit marginalizare socială şi represiune rasială si xenofobică, până la holocaust, ca şi cele balcanice , evreii şi curzii şi indienii din America de Nord, nu au produs civilizaţie.

Marginalizarea socială a constrâns în sclavie milioane de indivizi şi asta pentru mai multe secole. Impunerea sclaviei asupra unei părţi sociale a determinat în repetate situaţii să ne degradăm până la barbarie. În lipsa celui mai elementar drept uman, dreptul la supravieţuire, dreptul care permite fiecăruia să fie arbitrul existenţei proprii şi faptul că oamenii nu au avut, pentru mult timp, libertatea de a se exprima şi de a participa la viaţa socială şi politică, i-a împins să caute noi posibilităţi de supravieţuire. Aşa a început nomadismul etnic - în lipsa unor condiţii materiale, dar mai ales datorită marginalizării sociale. Aceste două necesităţi, răspund la o unică problemă : a unei posibilităţi de supravieţuire cautând cele mai bune şanse pentru  noile generaţii.

Oricum, nu avem cum să căutăm un răspuns la această problemă uitând că, undeva în această lume, umanitatea încă cunoaşte şi e constrânsă la barbarie...la o minimă speranţă de viaţă şi o săracie cruntă. Sclavia abolită acum mai bine de 100 de ani nu a permis din start să se ajungă la egalitate între oameni, dar a produs o răspândire a unei noi civilizaţii care au permis unui om, jumătate de etnie africană, să se ridice în fruntea celei mai mari potenţe mondiale!

Europa, în decursul ultimelor două secole, a cunoscut valuri uriaşe de imigraţie ca şi cum, cea mai mare raţiune este aceea de intoleranţă faţă de aceşti oameni! Dacă foamea şi dorinţa de a asigura un nivel de trai mai bun noilor generaţii, împinge oamenii să emigreze...toleranţa e un magnet, care atrage milioane de nomazi: gipsi, ţigani sau rromi. Toleranţă care nu înseamnă oricum indiferenţa faţă de nevoile şi dificultăţile acestora. Şi de această toleranţă, în ultimii 50 de ani, au dat dovadă popoare şi naţiuni eropene precum Franţa, Anglia, Italia, Spania, Germania, care au demonstrat că poţi oferi ospitalitate şi poţi să fii tolerant faţă de diferite etnii şi culturi.

Principiile constituţionale europene, ca şi cele româneşti, au prevăzut şi stabilit dreptul la azil politic, la ospitalitate, la imigraţie, la integrare şi la dreptul de cetăţenie. Principiile acestea reprezintă bazele noii Constituţii Europene. De mai mulţi ani nomadismul în Europa s-a identificat şi cu parazitism social, adică popoarele acestea nu s-au integrat şi nici nu vor să se integreze, nu acceptă emanciparea socială, pastrează reguli nescrise şi nu împărtăşesc regimul democratic care îi găzduieşte.

Eu cred şi sper să fiu înţeles, că în Europa este nevoie nu doar de ajutor financiar ci şi de ospitalitate şi toleranţă faţă de această etnie nomadă, dar de o reviziune totală a conceptului de ospitalitate şi liberă circulaţie, care nu trebuie să afecteze cetăţenii UE: ” ÎŢI PERMIT ŢIE, EXTRACOMUNITAR SĂ CIRCULI LIBER, SĂ FII CONSIDERAT OASPETE, DAR ÎNTR-UN TIMP LIMITĂ TREBUIE SĂ ALEGI SĂ FII INTEGRAT ÎN STRUCTURA SOCIALĂ CARE TE GĂZDUIEŞTE! SAU ÎŢI STABILESTI REGULILE AUTONOME DE ADMINISTRARE ŞI “ TRANSHUMANŢA” ÎN ŢARA NOASTRĂ.

Diferit este, regimului emigranţilor căruia legea europeană a conturat foarte bine şi a legiferat, legi care stabilesc libera circulaţie pentru cetăţenii UE şi li s-a permis dreptul la muncă acolo unde există cerere şi disponibilitate; şi o cotă de primire pentru emigranţii extra - comunitari. Românii sunt europeni, împreună cu ceilalţi cetăţeni ai Europei de la bun început şi emigrarea lor spre ţări europene mai bogate, nu e mai mare decât alte valuri migratoare pe care ţările europene le-au cunoscut în ultimii 200 de ani. Foarte mulţi cetăţenii irlandezi, au emigrat în 1852 spre Anglia, muncitorii italieni si turci (aprox. 18 milioane) şi-au căutat locuri de muncă in Germania şi Elveţia, la începutul anilor `60. Cetăţeni polonezi au emigrat, la începutul anilor `90 către Italia, Franţa şi Spania şi să nu uităm de războiul din Albania care a împins sute de mii de albanezi să migreze către Italia, atât pe mare, cât şi pe uscat.

Dar ceea ce împinge oamenii de origini diferite să caute noi posibilităţi în ţări îndepărtate de cultura lor, nu o reprezintă numai ospitalitatea si toleranţa, ci şi nevoile primare: munca pentru supraveiţuire!! Dar condiţiile umane de trai pentru irlandezi în Anglia la jumătatea secolului XIX, şi ale italienilor şi ale turcilor din Germania în anii 60, erau de sute de ori mai grele faţă de cele regăsite de mai mult de 1 milion de cetăţeni români cu acte în regulă şi de alţi aprope 300 de mii care s-au adăpostit în clandestinitate, în mod parazitar adaptându-se uşor comunităţii de ţigani de aceeaşi limbă mamă. La ei, aceşti români clandestini au regăsit protecţia în momentul de nevoie, alăturându-se lor într-o zonă “francă” fără legi, fără identitate...o bază de marginalizaţi unde crminalitatea organizată, traficul de carne vie, traficanţii de  droguri, hoţii (de maşini, locuinţe, din buzunare sau carţi de credit). Aceasta e o imagine deformată? Nu, este reală!!! Aşa cum real este şi efectul crizei economice asupra acestor emigranţi ilegali, care va îngreuna posibilitatea de a-şi construi o viaţă nouă.
Acestor oameni, în condiţiile respective, le rămân doar 2 căi: sau să se întoarcă acasă şi să supravieţuiească aşa cum le garantează statul român, sau să intre într-o prăpastie care duce la barbarie. Aşa că este din ce în ce mai mult necesar să aducem la suprafaţă această problemă şi să nu aşteptăm alte crime şi violenţe pentru a reduce degradarea umană a acestora. Lipsa de speranţă şi degradarea nivelului de trai al oamenilor, a generat mereu o pierdere de civilizaţie!

Dar asta nu înseamnă că parte dintre românii care s-au integrat în Italia şi au produs bunăstare pentru milioane de familii italiene şi pentru ţara lor, România, nu trebuie să-şi apere dreptul lor la muncă. Reacţia rasistă şi xenofobă a multor oameni politici, pe de o parte, şi a poporului italian, pe de altă parte, nu reprezintă sterilizarea principiilor de toleranţă şi ospitalitate ale unei ţări democratice cum este Italia. Italia nu este făcută doar de forţele politice care o guvernează în acest moment, dar şi de o populaţie civilă, de oameni care muncesc zi de zi şi care împărtăşesc cu muncitorii români munca şi succesul! Italia nu e “rasistă şi fascistă” aşa cum s-a spus în mass-media românească, Italia este unica ţară occidentală care are o republică parlamentară cu un preşedinte social-democratic, excomunist, luminat.

Şi tăcerea din partea societăţii civile italiene nu înseamnă că tot ce se scrie în presa italiană şi apare la televiziune este împărtăşit de toţi italienii, dar “tăcerea ” este provocată de o lipsă de reguli şi idei utile a stăpânirii acestei degenerări în violenţă şi criminalitate de un număr redus de ţigani şi emigranţi români, marginalizaţi în cele mai mari oraşe italiene şi europene! Teama şi dezgustul face ca oamenii să închidă ochii , aşa că valorile dispar uşor într-un colţ gri, iar uşa rămâne deschisă spre discriminare rasială. Personal, eu sunt convins că maturitatea democratică a poporului italian şi a instituţiilor italiene va găsi o cale civilă şi solidă pentru a stăpâni aceast fenomen de criminalitate a unei minorităţi de ţigani şi români. Dar, dacă pentru italieni este doar un moment de spaimă şi rătăcire faţă de atâtea acte de violenţă, pentru români nu trebuie să fie doar un act de apărare a or goliului naţional, pentru că nimănui nu-i face bine să calificăm fascistă o ţară ca Italia, care singură s-a eliberat de această greşeală istorică. Nu ne ajută cu nimic dacă repatriem o anumită parte marginalizată de rromi şi de români condamnaţi la o pedeapsă certă. Sunt necesare reguli constituţionale sau aplicarea legislaţiei europene, in aceste cazuri. Criza actuală nu este determinată de faptul că poporul italian nu mai este tolerant, este determinată de o necesitate supremă de a sancţiona fără milă actele de violenţă consumate în Italia sau în altă ţară europeană, dar şi de o exigenţă generală, de a construi împreuna o nouă civlizaţie europeană comună tuturor popoarelor acestui continent! Dar ca şi cum în Italia 50% din infracţiuni sunt făcute de cetăţenii italieni şi în Romania există o infracţionalitate, care nu apare în paginile ziarelor, dar care umple tribunalele româneşti şi puşcăriile. Eficienţa forţelor de poliţie ale ambelor părţi, mi se pare, că nu este suficentă pentru stăpâni.

Alberto Palombi

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com