Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

Noua spălare a creierului

Corneliu Florea

WINNIPEG, CANADA

Impresii si pareri personale in FORUM

POLEMOS

‘’God, I know surely that You do not exist. But if perchance You exist, which I contest, it is not my duty to believe in You; it is Your duty to reveal Yourself to me”, scrie Pastorul Richard Wurmbrand în cartea sa TORTURED FOR CHRIST , a treizecea editie, pag. 12

In 4 Octombrie 2006 mi-a fost trimis de "Office Biserici.ro" un mesaj care mă informa că în data de 5 Octombrie, la TVR 1 va fi o mare dezbatere, mare, despre Mari Români, în care se va discuta şi delibera cine este mai mare român: Mihai Eminescu sau

Richard Wurmbrand. Am fost mai mult decât surprins, uluit!

Intâi de toate nu vedeam nici o legatură. De unde şi până unde Mihai Eminescu este pus în aceeaşi balanţă cu Richard Wurmbrand? Se face o clasificare a valorilor româneşti de-a lungul sutelor de ani sau o parodie cu tot felul de foşti cetăţeni români ? Este o dezbatere intelectuală sau doar aşa, încă un “politically correct show” în cinstea intrării noastre în UE, pentru a demonstra că am învatat regulile trasate? Odată surprinderea trecută, am început să-mi dau seama cine a fost regizorul şi de ce regizează aşa un spectacol la televiziune, care, văd că tot "tembeliziunea română" a rămas. Pardon, a evoluat, de la două ore de propagandă comunistă pe zi la îndobitocirea non-stop a celor care o vizionează, prezentându-le insistent şi grandios că tot ce este strain, cât mai străin de identitatea şi valorile poporului român, este măreţ şi valoros în actuala civilizaţie "trasată". A-l aşeza pe Richard Wurmbrand alături de Mihai Eminescu face parte din programul noua spalare a creierului la români după 1989.

Nu cred că Mihai Eminescu are nevoie de susţinere din partea mea, din partea generaţiei mele sau a următoarelor. E prea mare, e divin. Da e divin !! Eu, cel mai de rând dintre muritori, pot afirma îmbogăţind contextul biblic, că cel pe care noi îl numim Dumnezeu nu a avut numai un fiu, pe Isus Christos, a avut foarte mulţi fii, ştiuţi şi neştiuţi, pe care i-a daruit sub diferite forme, diferitelor popoare. Printre fiii lui, Mihai Eminescu a fost dăruit românilor, asa cum Mozart a fost dăruit austrecilor, iar Michelangelo, italienilor !! Da, aşa pot susţine că îl văd eu pe Mihai Eminescu, prin prisma crestină: divin, ca pe un fiu al Creatorului trimis să lumineze neamul nostru. Din nefericire, cum Isus Christos nu a reuşit prea multe în ţara Sa, nici Mihai Eminescu nu a reuşit să-i lumineze si să le deschidă minţile la prea mulţi români. Şi iată-i acum, pe aceştia, mai mult decât penibili, venind la "televiziunea română" să dezbată poziţia lui Mihai Eminescu între români, în comparaţie cu Richard Wurmbrand!! Detestabil! Sunt deopotrivă de handicapaţi şi cei ce trebuie să-l sustină pe Mihai Eminescu şi cei care-l susţin pe fostul cetătean român, evreul Richard Wurmbrand, convertit la creştinism.

Richard Wurmbrand ("RW" in continuare) s-a nascut la Bucuresti, într-o familie modestă de evrei, în 1909. Rămâne orfan de mic şi viaţa familiei sale devine şi mai grea. Incearcă o şansă mai bună la Istanbul, dar se întorc repede la Bucuresti. Creşte frumos şi intelectual este dotat. Nu îmbraţişează iudaismul, se declară ateu (citatul de mai sus, îi aparţine din acea perioadă). In 1925 i se deschide prima poartă: cea a comunismului. Un unchi din America, vine la Paris, unde ţine conferinţe comuniste şi îl invită pe R.W. la el. Cu această ocazie, unchiul, american şi comunist, îl prezintă pe tânărul ateu ambasadorului sovietic de la Paris. Facând o impresie bună, i se propune să meargă în Uniunea Sovietica la studii. R.W. primeşte şi în următorii doi ani studează, la o universitate politică din Moscova, strategia instalării comunismului pretutindeni în lume, începând cu tările vecine. La început primeşte misiuni de încercare şi încredere în Basarabia, după care revine în Romania cu misiuni comuniste bine precizate. Işi desfasoară cu devotament toate sarcinile, fiind un comunist zelos, până ce Siguranţa, care-l urmarea de mult, îl arestează si, în urma procesului este închis la Doftana, unde îi erau şi alţi tovarăşi.

Tovarăşii şi oamenii siguranţei îl folosesc fiecare dupa nevoile lor, până ce, cuprins de disperare, face depresie şi tuberculoză. Ajuns în această fază, începe să-şi aducă aminte că, pe undeva ar exista un Dumnezeu. Incepe, ţanţos ca orice ateu, un monolog cu Dumnezeu, în care îi pune la îndoială existenţa, după care o lasă mai moale şi zice, că dacă întîmplator, totuşi, există “este datoria Ta sa mi te dezvălui”. Adica, aşa pe băbeşte, Dumnezeu, trebuia să coboare la el, la Doftana, şi să I se prezinte, lui : “Eu, Creatorul tuturor celor văzute şi nevăzute, am auzit că m-ai chemat şi într-un suflet am venit să mă prezint. Iată-mă !” Şi R.W. ce să mai zică? Ca orice minusculă fiinţă omenească aflată în nevoie, cade în genunchi şi se roagă, pâna ce îi vine vremea eliberarii...

In 1940, dupa 15 ani de ateism şi de comunism, shimbă macazul şi trece la creştinism, botezîndu-se la luterani. Bravo, sa fie intr-un ceas cu noroc !! (zic). Si într-adevăr, norocul îi surâde din nou. La Bucuresti există o misiune suedeză pentru încreştinizarea evreilor, misiune foarte grea dar şi suedezii erau insistenţi. Când misiunea rămâne în pană de pastor, i se deschide a doua poartă a vieţii, oferindu-i-se lui pozitia. Fostul ateu comunist cu fizic plăcut şi intelect evoluat, face o bună impresie, se impune. Bun orator îşi pune în mare încurcătură audienţa, afirmînd că Mesia a venit prin Isus Christos, dar că evreii nu au fost în stare să-l recunoască şi au pierdut divina ocazie.

Totul merge bine în noua misiune aleasă până când soseste "armata eliberatoare " la Bucuresti. Dacă ar fi rămas la comunişti, ar fi avut un loc asigurat între Ana Pauker şi Silviu Brucan, dar ca pastor luteran, degeaba le-a ieşit în întimpinare la bariera Bucurestiului. Pentru început, cultele nu sunt afectate, mai ales că în cadrul lor, apar admiratori ai eliberatorilor şi a generalissimului Stalin. In paranteză, citez din Tortured for Christ a lui W.R., la un Congres al tuturor prelaţilor din Romania acelor ani, Stalin este ales în unanimitate şi lungi aplauze, preşedintele de onoare al congresului. Minunaţii prelaţi îl fac preşedinte de onoare pe un ateu care a distrus biserica rusă. (Sa ne mai mirăm că ai noştri, o genraţie mai târziu, îl aleg pe ateul Iliescu presedinte ? De loc !).

Când creştinismul începe să fie atacat de forţa comunistă, R.W. este arestat. Din 1948 până în 1956 este încarcerat în închisorile comuniste. Eliberat în 1956, îşi reia activitatea aşa-zisei biserici subterane, în care propavaduieşte Biblia, pe care pastorul R.W. o considera “adevarul despre Adevăr”. Dar şi biserica ,,subterană,, îşi are informatorii ei, aşa că pastorul este rearestat în 1959, şi condamnat la 25 de ani de închisoare.

In 1964, în cadrul amnistiei generale a deţinuţilor politici, este eliberat. Un an mai târziu părăseste România, contra cost. Nota de plată este achitată de către o misiune norvegiană pentru evrei şi de catre Hebrew Christian Alliance. La plecare, securitatea îl

avertizează, cu amenintări, să nu-şi deschidă gura împotriva regimului comunist. Degeaba, în 1966, R.W. depune marturie împotriva comunismului, în faţa unui comitet de securitate al Statelor Unite. In acel moment, să reţinem, omenirea se afla în plin război rece! Aceste mărturii, în acea situaţie, îi deschid pastorului o nouă poartă, cea a propagandei prin propăvăduire religioasă împotriva comunismului. Şi, pentru început este finanţat, să fondeze The Voice of Martyrs (vocea martirilor), cu largă activitate în lume.

Este un drum lung si greu, străbătut din poartă-n poartă, de la a răspândi comunismul sovietic la răspândirea Bibliei în lume. E drumul lui, încărcat de incertitudini, dezamăgiri şi suferinte, dar în care nu a făcut absolut nimic pentru poporul român, în mijlocul căruia a trăit un timp, absolut din întâmplare. Să mai adaugam un mic amănut, în 1990 vine în România şi , în faţa unui auditoriu creştin, ce se considera eliberat, propaga cu intenţie mesaje de iubire şi iertare a duşmanilor ! Iliescu şi ai săi, comunişti şi atei, se simt salvaţi în al noulea cer, văzându-l pe pastor cum le ia apărarea indirect, iar pe creştini îi lasă cu lacrimile confuziei în ochi, fiindcă Biblia vorbeşte de o judecată a oamenilor după faptele lor. Asta la urmă.

Până atunci, e liber să fim duşmanii semenilor noştri, să-i prostim cu vorbe, să-i dominăm şi să le creem grele suferinţe. Ce mici suntem, ce penibili sunt propavaduitorii de idealuri false, dar nu sunt ultimii pe pamânt, fiindca dupa ei vin susţinatorii lui R.W. să-l pună în faţa lui Mihai Eminescu, când vorbesc de românii Mari. Ascultaţi şi luaţi aminte ce spune istoricul Stejarel Olariu, susţinatorul pastorului R.W. : “R.W. a suferit pentru dreptate si pentru Dumnezeu, fiind cunoscut pe întreaga planetă”!

Ce indobitocire !! De unde şi până unde, creatorul biblic are nevoie de dreptatea pastorului R.W. pe Pământul care, pe vremea când era ateu şi comunist, îl ,,chema,, să i se prezinte ca sa îi demonstreze că există ? A ajuns oare Creatorul la capătul puterilor, nu mai poate să facă ordine în omenire, după cea a orânduit tot Universul ? Si ce se dezbate la "tembeliziunea română", cine sunt cei mai recunoscuti pe planetă sau… ce personalităţi de mare impact social şi cultural au avut românii de-a lungul istoriei lor ?

Să ne întrebam, pe ce poziţie se situează aşa zisele ,,elite culturale,, şi boierii minţii de pe malul Dâmboviţei ? Nu e nevoie, îi vedem cum taie frunze la câini.

Corneliu Florea

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)