|
|
|
|
            |
|
Memoria lungă: Noua veche dilemă (1)
Încercare
asupra originii psihanalizei
jungiene.
Eugen EVU
Adevărata criză la vârf în continente, (cum odinioară în satrapii,
Starea Impărăţiei, aşadar... ) este
cea
a epuizării energiilor fosile şi
pe
colaterale, disimularea
acelui război în umanitate, cu surdină şi camuflaje (sistematice),
ideologice sau doctrinare (dogmatice), ori răbufnind exploziv în
imediata istorie, ce se perpetuează şi se precipită galopant acum, la
marea cruce dintre milenii.Cu alte cuvinte confruntarea sângeroasă
dintre paradigme şi stigme, sau altfel spus, războiul omului cu sine,
sub spectrul numit Revelation- Apocalypsis. Obsesiile transcend odată cu
umanul, ele sunt suma de algoritmuri ce se perindă, determină şi ratează
violent, istoria.
În inflamarea
milenaristă
a anilor 2000 ( aproape psihotică, panicardă), se relua concepţia
presupus salvatoare, reconciliatoare, de ecumenism, dar
s-a disipat
în evidentul eşec sub ochii noştri, suspendată în
faţa altor mai acute probleme; extremele se ating iar dualismul nostru „
psihosomatic”, este cel al lui „ homos religiosus”, aşa cum ni l-au
definit nouă, românilor şi nu numai, Mircea Eliade şi discipolul său mai
radicalist (credincios raţional”), cercetătorul I. Petru Culianu,
poate
neo-gnostic, cel ucis în U.S.A. în condiţii rămase oculte.
Observăm cum vasta mişcare de emancipare a unor popoare-
culturi- civilizaţii, „ dualizează” cumva mecanic ( în legităţile
convergente şi paradoxal divergente !) – comportamentele „ sacrului” în
„ profan” – recte ale religiozităţii în istorie, cum
imediatitate...Vărsările de duh- spirit sunt comparabile cu vărsările de
sânge din acest fratricid de tip Cain- Abel care funcţionează în ceea ce
zeitatea numea „ devenire”.
Teologia şi teosofia sunt de fapt aceleaşi: „ lăsare cu
limbă de moarte”, recte neo- testamentară, a unor programe psihologice
pe termen variabil, funcţie de conjucturalul istoric. Evanghelismul de
tip american, este un nou „ zgomot de fond” al milenarelor dileme ce
revin acum sub impactul tulburătoarei teorii „ rezonanţa Schuman” şi a
saltului omului în cosmosul altădată inaccesibil, ci numai observabil :
prin „ codurile mitologice”, şi prin
contemplare şi conceptualizare cu ţintă
evangheliară, didacticistă.
Sintagma
„ adevăruri de credinţă” în Noul Testament, este în opinia noastră,
paradoxistă.
Cunoaşterea revelatorie prin credinţe, este logic
paralelă cu cea empirică, a „ duhului sălbatic”, dacă vrem recesiv-
structural, cum in extenso a studiat şi glossat marele filosof român
Mircea Florian. Apologetica sau prozelitismul „ şcolilor” vor inflama
mereu liderii, care vor induce în discipoli
un interminabil bocet la zidurile plîngerii, cum
odinioară la Babilon River... Însă scriitorii sunt artişti, ei au cultul
harului- talentului revelatoriu, sau exacerbat mereu în riscul
alienării: acesta a fost denumit genialoidism.
„Apologetica este arta de a face buni creştini cu
raţionamente false” scria Paul Valery...
Amintind de un aforism parafrazic mai cunoscut, enunţul
sau sentinţa lui Lessing, al determinării reciproce dintre Unul şi
Mutiplu-, revine
tulburător în contextul acestor idei:” Fiecare
epocă are revelaţia relogioasă pe care o merită”. Regenerarea religioasă
– au pledat recent unii, impune o nouă exegeză teologică. Dar oare nu se
vede cum aceasta este şi dilema în politici, în istoria imediată ?
Un critic
român al ortodoxiei acceptă sintagma „ credincios
raţional”, dar combate violent Vechiul Testament – era „ Legii
talionului” a lui Iehova ( „idol războinic, gelos şi discriminatoriu”) –
Despre tablele de legi ale lui Moise ( Moshe,- Moses – adică Moşul- Zeul
– Moş ? ) considerîndu-l pe Jehowah doar „un idol naţional al evreilor,
„ departe de ceea ce Iisus şi creştinii înţelegem prin „ Tată Nostru”(
V.U.Z., fost fiu de preot, optând pentru un reformism
neo- neo
testamentar, cum ne mărturisea prof. Victor Isac.
El observa
în acest demers, o anume entropie a teologiilor, care decad, prin
secularizare de tip canonic- ritualic, ( „ de servicii divine” şi
utilitare socială) – în simple rituri: ale răscumpărării, către
divinitate, prin „ indulgenţe” , aşa cum s-a preluat recent de la vechea
rătăcire a catolicismului, din Evul mediu.
Evanghelismul
este criticat de V.U.Z. recte cu „dogmatica statornicită prin Sinoadele
ecumenice” Citez” Dacă conducătorul bisericii anglicane nu mai crede în
învierea fizică a Domnului, dovedeşte cu certitudine, că majoritatea
credincioşilor de azi ( din anii 7o, n) – au aceeaşi opinie” ( referirea
era la ortodoxismul criticat de autor).
Autorul conchidea : „ Se precipită galopant o
mitologizare, o mistificare a Învierii Domnului. Iisus a înviat în
spirit, într-o ipostază spirituală, aşa cum i s-a arătase apostolului
Pavel, sau indianului Sundar Singh „.( citat ibidem). Iată mărturisirea
sa, în intenţia de a scrie un Nou Testament al secolului 21 şi al
Mileniului III”. (Victor Isac, filosof de seamă stins aproape de 90 de
ani, la Hunedoara, îmi propusese o reluare în tandem ( !) a acestui
proiect al lui Victor Ungur Zlaşteanu: „Tot secretul ar fi de a scrie
acest Nou testament corespunzător zilelor noastre, sub norma cardinală
:„ A crede numai ceea ce şi raţiunea proprie acceptă şi încuviinţează,
refuzând dar şi respectând credinţele altora, provenind din misticismul
tradiţional”..”(” V.U.Z.-Critica raţiunii dogmatice” – manuscris din
1988 oferit spre referinţe.)
Ca poet, ca scriitor, ca fiu de pastor al cultului
creştin- apostolic, însă botezat de biserica ortodoxă, ca prieten al
filosofului scriitor, nu am avut atunci „ curajul” unei asemenea cărţi,
iar proiectul ei a rămas...încremenit în proiect”, cum dixit Gabriel
Liiceanu. Stau şi mă-ntreb dacă nu sunt necesare, totuşi, astfel de
reforme- înnoiri, într-.o lume ce se agită tot mai dramatic conflictual,
o lume a CRIZEI multi- dimensionale, o criză a sacrului în profan, a
omului smuls din pitecantrop, sapiens, însă mereu recăzând, cum ar spune
Lucian Blaga, sub o cenzură transcedentală, în condiţia unei existenţe
tragice ( v.
Diogene Laertius,
D.D. Roşca, mIrcea Vulcănescu, Cioran, ş.c.l.).
Bibliografie: Victor Isac, prefaţă la o carde de critică a dogmaticii,
în proiect. C. G. Jung – Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu”; „ Zum Psyhologie und Patologie sogennannter occulter Phaenomene ( 1902; Sigmund Freud, Psiholigie analitică. Scrieri de Alfred Adler; Lucian Blaga- „ Diferenţiarele divine” ; Cioran- Lacrimi şi sfinţi”,etc.
* din proiectul „ Estuar la mările Somnului”.
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
