Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

NU E NICIO VICTORIE!

 INSULA ŞERPILOR - FORŢA DE ECHILIBRU MISTIC A ROMÂNIEI

prof. dr. Adrian Botez

Pe 3 februarie 2009, toate posturile de televiziune din România au clamat „victoria României, prin decizia CIJ de la Haga”!

Este mai mult decât o diversiune şi o crimă mediatică – este, vorba lui Talleyrand-Perigord, Ministrul de Externe al Franţei, către Napoleon, după asasinarea (la ordinul imperial...) a ducelui d`Enghien – „o greşeală!” O gravă greşeală de abordare a problemei. (Nu vorbim aici de „descoperirile/dezvăluirile” de a doua zi, 4 februarie 2009...!  - despre „vinderea pieii ursului din pădure”,– încă din 1992, „cu voia dumneavoastră”...).

Prin vocea lălăindă, aiurită, turmentată de o bucurie dezmăţată, a preşedintelui Băsescu (de la Budapesta...), prin vocea ignorant-triumfalistă a Ministrului de Externe al României, Cristian Diaconescu, cât şi prin vocea, destul de posomorâtă, a reprezentantului MAE al României la Haga, Bogdan Aurescu – s-a tot „plusat”, toată ziua de 3 februarie, şi românii au aflat că „România a câştigat 80% din platoul continental – 9.730 de kilometri pătraţi”, dimpreună cu „80 de miliarde de metri cubi de gaze şi 12 milioane tone de petrol” – submarine, toate...O fi...că prea ziceau, toţi, cu foc... - , dar, vorba fostului premier Radu Vasile – „dacă gazele şi petrolul sunt exact în cei 20% câştigaţi de Ucraina?”...(s-a văzut, a doua zi, că erau destule, cel puţin după estimările „sterlinge”, şi în partea noastră... – a se vedea Contractul dintre ANRM şi firma Sterling!). Partea ucraineană era suspect de liniştită, după ce „tanti” aia, Rosalyn Higgins, a citit un verdict întortocheat, de n-a ştiut nimeni nici măcar că ăla era verdictul...!!! (...„tanti” aia are o voce monotonă, de ar putea lansa navete spaţiale la NASA, Cap Canaveral...).

După câtă istorie ştim noi, problema Insulei Şerpilor, fie şi tratată strict politico-economic, trebuia abordată „de la rădăcină”. „Victoria” reală ar fi constat în tratativele tenace ale diplomaţiei României, pentru ca să se „dreagă” o gafă trădătoare, şi Insula Şerpilor să revină României!!! – pentru că ea NU A APARŢINUT, LEGAL, NICI MĂCAR A URSS-ului de după 1945!!! (...iar Ucraina prea moşteneşte LEJER, fără să dea seamă DE NIMIC, un imperiu sovietic prădalnic şi extrem de viclean, din care R.S.S. Ucraina a făcut parte geo-politică, DAR NU ŞI DECIZIONALĂ!!!). În 1948 (ciudat... – pe 4 februarie 2009 se împlineau  61 de ani de la trădare/„autopăcăleală”...!), această insulă, care aparţinuse, o istorie întreagă (plus o sacralitate/mitologie întreagă, cum vom vedea mai jos...) a fost pierdută „ de facto”, NU „DE JURE”, prin prostia trădătoare a ministrului plenipotenţiar al României, Eduard Mezincescu, cel care a dat-o sovieticilor printr-un „proces verbal scris pe o foaie de caiet de matematică”...Iată „povestea” jalnică şi penibilă, pentru  istoria României:

„La data de 4 februarie 1948, prim-ministrul Republicii Populare Române, dr. Petru Groza şi ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat la Moscova <<Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România şi URSS>> care, cu toate că invoca Tratatul de pace din 1947, stabileşte, contrar prevederilor acestui Tratat, că <<Insula Şerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, intră în componenţa URSS>> (art. 1, lit. b).

În cursul acţiunii de delimitare pe teren a frontierei, mergându-se pe talvegul braţului Chilia, în mai multe rânduri s-a luat ca frontieră nu talvegul, ci braţe laterale pe partea dreaptă, incluzând de partea sovietică nu numai ostroavele Coasta Dracului (Tătarul mic), Dalerul mare şi Dalerul mic, ci şi Ostrovul Limba de la gurile braului Chilia, ceea ce prelungea linia frontierei de la Golful Musura la sud de Insula Şerpilor, iar în procesul-verbal de descriere a traseului s-a menţionat trecerea acesteia la fosta U.R.S.S. (în acelaşi mod s-au mai pierdut şi insuliţa Maican de pe braţul Chilia). În schimb, ostroavele Tatomirului (Tătarul mare sau Tatanir) şi Cernofcăi, şi ele ocupate în 1944, sunt oficial recunoscute ca aparţinând României, grănicerii sovietici retrăgându-se din ele.

Acest protocol nu a fost niciodată ratificat de către România(s.n). Cu toate acestea, la data de 23 mai 1948, reprezentanţii ministerelor de externe din cele două ţări (Nikolai P. Şutov, prim-secretar la Ambasada U.R.S.S. din Bucureşti şi Eduard Mezincescu, ministru plenipotenţiar) au semnat chiar pe Insula Şerpilor (Zmeinâi) un proces-verbal de predare a insulei care mai departe va face parte din RSS Ucraineană. În acel document, se afirma că “Insula Şerpilor a fost înapoiată U.R.S.S. de către R.P.România şi încadrată în teritoriul U.R.S.S.“, deşi aceasta nu aparţinuse niciodată Uniunii Sovietice.

La data de 25 noiembrie 1948, printr-un alt proces-verbal, s-a stabilit frontiera româno-sovietică pe Canalul Musura, aflat la vest de Ostrovul Limba şi de Braţul Chilia.

Aceste documente au fost păstrate mult timp secrete astfel că în martie 1949, căpitanul Copaciu, membru al comisiei de delimitare a frontierelor a fost arestat pentru că nu recunoştea URSS-lui Insula Şerpilor şi nici alte 5 insule de pe Braţul Chilia. În august 1949 nave militare sovietice, au somat pe românii ce păzeau farul, i-au arestat şi i-au debarcat în oraşul Sulina. ^[4]

Imediat după ocuparea Insulei Şerpilor, sovieticii au instalat aici o importantă bază militară de supraveghere maritimă şi aeriană, cu scopul de a controla gurile Dunării, precum şi sisteme radar care supravegheau întreaga zonă a Balcanilor. În mai multe rânduri, pescarilor români care au fost surprinşi de furtună pe mare nu li s-a permis să se adăpostească pe insulă, fiind refuzaţi de către autorităţile militare sovietice, incidentele încheindu-se, de mai multe ori, cu victime.

Posesia sovietică asupra Insulei Şerpilor a fost confirmată prin Tratatul încheiat între Guvernul Republicii Populare Române şi Guvernul Uniunii Sovietice cu privire la regimul frontierei româno-sovietice, de colaborare şi asistenţă mutuală, semnat la Bucureşti la 27 februarie 1961.

Documentele din anii 1948-1949 au fost ratificate la data de 20 iunie 1961 la propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe atunci preşedinte al Consiliului de Stat) doar de către Consiliul de Stat al Republicii Populare Romîne. ^[5]

Din punct de vedere juridic, cele două înţelegeri bilaterale (protocolul şi procesul verbal de predare) semnate între România şi URSS sunt neconstituţionale, fiind astfel nule şi neavenite pentru dreptul internaţiona.(s.n.). Orice înţelegere bilaterală prin care se cedau porţiuni din teritoriul românesc, nu putea să intre în vigoare, fără ratificarea ei de către Parlamentele celor două ţări (în acele vremuri Sovietul Suprem al URSS, respectiv Marea Adunare Naţională a României), lucru care nu s-a întâmplat. Astfel, se consideră conform dreptului constituţional că Insula Şerpilor nu a fost înstrăinată niciodată de jure” -  s.n. (cf. Wikipedia, enciclopedia liberă).

Dar, cum anunţam mai sus, problema are şi aspecte metafizice extrem de profunde, pe care, se vede treaba, şi ruşii, şi ucrainienii (care au fost stăpâni pe stepele lor, iar nu aici, între TAINELE ŞI PUTERILE MISTICE ALE TRACILOR!!!), le ştiu  mult mai bine decât noi, moştenitorii „legali” ai acestor taine şi puteri... Pe de o parte, iată ce spune Legenda lui Achile...:

„Insula a fost denumită de către greci cu numele de Insula Leuce - Λευκός ("Insula Albă"). O denumire similară a fost dată de către romani care i-au spus Insula Alba, probabil din cauza faptului că au fost găsite pe insulă ruine de marmură albă.

Insula este pomenită pentru întâia oară în anul 777 înainte de Hristos. După mitologia greacă, zeiţa Thetis s-a rugat de Neptun (zeul mărilor) să scoată din adâncul mării o insulă pentru fiul ei Achile, erou al Troiei. În conformitate cu un poem epic despre războiul troian al lui Arctinus din Milet, rămăşiţele pământeşti ale lui Achile şi Patrocle au fost aduse în această insulă de către zeiţa Thetis, pentru a fi puse într-un sanctuar.

Conform legendelor, în antichitate, grecii au construit aici un templu măreţ în cinstea lui Ahile - erou al aheilor. De asemenea, aici ar fi fost şi alte edificii în care locuiau preoţii. Cercetările efectuate pe insulă în secolul al XIX-lea confirmă legendele, deoarece, în anul 1823, ruinele vestitului templu închinat lui Achile şi alte vestigii din insulă au fost descoperite de căpitanul rus Kritzki. Alte descrieri ale templului le avem de la germanul Kohler. Vestigiile descoperite de cei doi au fost ulterior expuse în muzeele din ţările lor.

Edificiul antic ar fi avut un diametru foarte mare, de formă pătrată, fiecare latură având 29,87 m. În partea de est a sanctuarului se afla templul închinat eroului Achile. Arhitectura templului şi a altor vestigii din insulă era specifică epocii numită ciclopeană, asemănătoare celor din Tesalia şi Tracia: ziduri formate din blocuri mari de piatră îmbinate fără ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea construcţiei o culoare albă. Pe baza fragmentelor de construcţie descoperite, templul lui Achille a fost un monument de artă, având lângă el mai multe camere, pentru funcţionarea oracolului, precum şi pentru depozitarea ofrandelor ce se aduceau eroului.

Acest templu este menţionat de poetul roman Publius Ovidius Naso (care fusese exilat la Tomis) în versurile sale, precum şi de geograful grec Ptolomeu şi de istoricul grec Strabon. Filozoful grec Maximus din Tir (care a trăit în secolul al II-lea după Hristos), afirmă în lucrarea sa “Discuţii“ că: “Achile locuieşte într-o insulă drept în faţa Istrului, în Marea Pontică. Acolo se află templul şi altarele lui Achile...“

Geograful grec Ptolomeu (care a trăit în secolul I după Hristos) menţionează în opera sa “Îndreptar geografic“ că: “Insulele situate în vecinătatea Moesiei Inferioare, în acea parte a Pontului pe care am pomenit-o, sunt: Boristene (la gurile Niprului, n.n.):57 grade, 15 minute - 47 grade, 40 minute şi insula lui Achile sau Leuce (“Albă“)“.

Mai multe inscripţii antice au fost găsite pe insulă, inclusiv un decret olbiopolitan (din oraşul Olbia) datând din secolul al IV-lea înainte de Hristos care cere tuturor locuitorilor cetăţii Olbia să apere insula şi să-i alunge pe piraţii care locuiau pe "insula sfântă".

Istoricul Gheorghe I. Brătianu (1898-1953), în lucrarea sa “Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană“ (2 vol., Bucureşti, 1988), afirma prezenţa unor civilizaţii antice (ionieni, milesieni) pe litoralul Mării Negre. “Unul din popasurile cele mai vechi este cel din “insula Albă“, Leuke sau Achilleis, mică stâncă ce se înalţă în plină mare în largul gurilor Dunării, şi se numeşte astăzi Insula Şerpilor. Acest punct de escală al milesienilor era garnisit cu un sanctuar ridicat în cinstea lui Achile Pontarches, protectorul navigaţiei şi al comerţului. (...) Istoria lor, trasată cu ajutorul numeroaselor inscripţii scoase la lumină de săpături, indică strânse contacte între aceste porturi ale litoralului, care păstrează caracterele principale ale civilizaţiei urbane a Greciei antice şi populaţiei indigene ale hinterland-ului, geţi sau sciţi.“

O altă legendă se referă la faptul că în mitologia grecească Insula Leuke era considerată un loc paradisiac, o lume în care se refugiau sufletele morţilor. Astfel, o altă denumire atribuită de grecii antici este de Insula Makaron, adică “A fericiţilor“. Unii cercetători au mers şi mai departe cu speculaţiile, traducând termenul Atlantis prin Fericire. Această speculaţie a fost alimentată de faptul că nu departe de Insula Şerpilor, arheologii sovietici au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlanţilor ^[1]”

Pe de altă parte, există şi o hermeneutică încă mai profundă, a Misticii Trace a Insulei Şerpilor – expusă de Vasile Lovinescu, în lucrarea sa Dacia Hiperboreană (Ed.Rosmarin, Bucureşti, 1994, pp. 24-30) – hermeneutică (mai „apăsată” spiritual şi logico-argumentativ,  decât cea din Dacia preistorică, a genialului N. Densuşianu) prin care ni se dezvăluie ADEVĂRATELE CAUZE, PENTRU CARE DIPLOMAŢIA ROMÂNEASCĂ TREBUIA SĂ TRATEZE PROBLEMA CU INFINIT MAI MULT SIMŢ DE RĂSPUNDERE ŞI CU MAI MULTĂ PROFUNZIME, HOTĂRÂRE -  CHIAR CU AGRESIVITATE ŞI EFICIENŢĂ BENEFICE (pentru că toate datele sunt de partea românilor, ŞI NIMIC, DECÂT ARBITRARIUL, de partea „cârdăşiei” tacite sovieto-ucrainiene...!!!)  :

„Hecateu din Abdera vorbea de o Insulă Albă, în care era un templu al lui Apollo. Or, chiar în faţa Deltei dunărene este o mică Insulă a Şerpilor; în antichitate ea se numea Leuky, ALBA...Pe această insulă ALBĂ se găsesc ruinele unui mare templu al lui Apollo. (...) De altfel, toate localităţile din jurul insulei ALBA poartă nume asemănătoare, Obliopolis, insula Apollonia, moderna CETATEA ALBĂ, aproape de Nistru, Belgrad (oraşul alb). Se ştie, de asemenea, că marea care înconjura insula TULA se numea MAREA CRONIUM. Or, Marea NEAGRĂ care cuprinde insula ALBA, germene de aur, este de asemenea o mare saturniană, prin excelenţă.

Hecateu din Abdera mai scrie că, din Insula ALBĂ a Hiperboreenilor,  se vede LUNA (Seléne), care e puţin depărtată...În faţa Insulei ALBE din Marea Neagră, pe braţul central al Deltei dunărene (Boreostoma – Gura lui Boreu, Zeul Vânturilor...), este portul SULINA... – care s-a numit, de când lumea – SELINA, cum îl pronunţă încă poporul, cum se găseşte desemnat în De administratione Imperii, de Constantin Porfirogenetul şi în Periplul Catalan, din 1375.

Mama lui Apollo şi a Dianei-SELENE este LETO, în dialect popular peleasg LETE. Laguna dintre braţul superior şi central al Deltei se numeşte LETEA (acest ea este o deformaţie obişnuită în limba română: de exemplu, Manu a devenit Manea; Iovis, Iovea; Corbus, Corbea; Vulcanus, Vâlcea)...

Puţin mai înainte de punctul în care Dunărea se desparte în 3 braţe, păe Mânerul Tridentului, este portul TULCEA. În legătură cu acest nume, avem de observat aceasta: e-ul intercalat înainte de a este acelaşi fenomen lingvistic de care am vorbit câteva rânduri mai sus; cât despre c – este o formă adjectivală obişnuită în româna vulgară (de exemplu o Rusoaică se spune în româneşte Rusă; în româna vulgară, Ruscă; la fel, Evree, Evreică; Franceză, Franţuşcă). Să eliminăm, deci, ca supraadăugare e-ul şi c-ul  - şi rămâne pe deplin TULA[1] ...!!!

...Să privim din nou harta, cu această Mare Neagră (Pontus) saturniană, ascunzând la sânul său Insula ALBA, aşezată vis-a-vis de SELINA, având la nord solara CETATEA ALBĂ şi puţin mai la sud lunara SELINA, numite curent în România cheile Mării Negre (cheile de aur şi de argint ale Puterii Sacerdotale şi Regale, ale Marilor şi Micilor Mistere, cheile lui Ianus şi lui Sânt-Ion); să privim laguna LETEA, Tridentul Dunării, având pe mâner, în indistincţiune, TULA; să facem această observaţie capitală, înlăturând ultimele ezitări, că toate acestea sunt aşezate exact pe paralela 45, adică în mod riguros la jumătatea distanţei între Pol şi Ecuator, şi vom putea spune, parafrazându-l pe Sf. Ap. Pavel că sunt multe lucruri de spus, şi lucruri grele de explicat, pentru că noi înţelegem greu...Cu toate astea, pare bine stabilit că Dacia a fost sediul Centrului Suprem, într-o vreme foarte îndepărtată”(s.n.).

Da, şi am putea redeveni Centrul SACRU/Magic al Lumii, dacă ai noştri diplomaţi şi conducători, vorba lui Vasile Lovinescu, n-ar înţelege atât de greu...Dar, interesant este că, în vreme ce diplomaţia şi conducerea României contemporane se dovedesc atât de puţin sprintene la...”înţelegere” – diplomaţia şi conducerea Ucrainei (şi noi îl blestemam, cândva, pe Duca-Vodă, că a creat această Ucraină, din neant, la poruncă turcească...!!!) dau dovadă de o neobişnuită, al naibii de mare şi suspectă sprinteneală/iuţeală, şi la... „înţelegere”, şi, mai cu seamă, în făptuire...Şi nu doar ÎN PLANUL fizic, ci şi ÎN CEL mistic!!! Adică, în planul lucrării metafizice...Imediat după 1989, pe Canalul de Mijloc-SULINA-SELENA, un vas ucrainean, încărcat cu BARE DE FIER (SATURNIAN!!!), vas pe nume „ROSTOCK”(ceea ce s-ar traduce, în slava veche, „rădăcină rea”...), a fost sabordat de marinarii respectivului vas...Râzându-ne în nas, sub ochii noştri blegi, respectivii marinari l-au lăsat să se scufunde, pentru a bloca, aparent, doar traficul pe Dunăre...(...abia prin 2005 am reuşit, târâş-grăpiş, să ridicăm Rostock-ul la suprafaţă...dar deja apăruse problema Canalului Bâstroe...!!!). De fapt, EI (UCRAINIENII) SABOTAU HIEROGAMIA DINTRE SOARE ŞI LUNĂ – DINTRE APOLLO ŞI SELENE!!! Creau, DE FAPT, dezechilibrul metafizic al României -  dezechilibru pe care, după cum se vede şi se simte din plin, Îl SUFERIM PÂNĂ-N ZILELE NOASTRE!!! Iar noi, nici până azi (şi nu ştim când şi dacă, în viitor...!), n-am învăţat substratul ESENŢIAL al lucrurilor, măcar al acelora care privesc, în mod direct, DESTINUL NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC...!!!

Propunem (dar ştim că o facem în van...) ca diplomaţii români să fie instalaţi în funcţie NUMAI DUPĂ CE VOR FI BINE PUŞI LA PUNCT CU REALITĂŢILE METAFIZICE-SACRALE-DUMNEZEIEŞTI... Altfel, vom continua să ne bucurăm, ca fraierii, de orice păcăleală, pe care ne-o trag, râzând pe sub mustaţă, toţi păcălicii lumii...(incluzându-i aici şi pe cei din interiorul României!) – deposedându-ne de ţară şi de drepturile noastre sacrale multimilenare...Şi asta, tocmai nouă, moştenitorilor Centrului Sacru al Lumii... – dar care am devenit (prin diverse metode de tâmpire, ca strategii venite şi acceptate  -  dinafară – dar şi printr-o lene/comoditate spirituală exasperantă, pasivitate iresponsabilă sinucigaşă... – PERSONALE ŞI INTERIOARE!!! - şi de care NUMAI NOI SUNTEM VINOVAŢI!!!”) - Ignoranţii Lumii...!!!

prof. dr. Adrian Botez

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)