O  CĪRCIUMĂ  DE PORT

Maria Diana Popescu, Agero

Perdeaua de abur aruncată īn ochii romānilor de atīta amar de vreme trebuie dată la o parte. Fie că merge la primărie, la prefectură, la notar, la finanţe, īn justiţie sau īn oricare altă instituţie a statului, cetăţeanul romān este purtat pe drumuri pentru un drept al său, este perceput ca o zdreanţă incomodă, care trebuie să lase fără explicaţii sume uriaşe pe servicii ilicite şi să părăsească cīt mai repede īncăperea. Ba mai mult, zdreanţa de cetăţean le strică hoţilor digestia zilnică dacă cere cuviincios explicaţii asupra chitanţelor ştampilate injust. Ni se spune că sīntem apăraţi de Constituţie şi de legile interne, dar aşa cum am observat cu toţii īn ultimii 20 de ani, chiar pe pielea noastră, cine apelează la serviciile legiuitorilor este stors de bani şi de timp, este īntors pe dos pīnă la ultima suflare, pentru că şi justiţia are mai nou drept de viaţă şi de moarte asupra cetăţeanului, asupra destinului său. Cine ne mai apără? Păi, nimeni. Slujitorii aşa-zisei dreptăţi s-au pornit să-şi facă dinastii eterne pe spinarea cetăţeanului. Nu impun nimănui punctul meu de vedere, dar īn mod sigur justiţia romānă are nevoie de intelectualii-patrioţi şi creştini, adică de legiuitori moralmente şi deontologic sănătoşi, de legiuitori de bun simţ şi cu identitate specifică neamului nostru, nu de modele ale hoţilor şi jefuitorilor occidentali. Bunicul meu a fost notar. Şi īncă unul bun. Trecătorii īşi scoteau pălăria īn dreptul său şi-l salutau respectuos. Ba era oprit din cīnd īn cīnd şi īntrebat cu privire la o speţă, pentru care găsea soluţia imediată, fără să le taie chitanţă pentru un sfat. De la dīnsul am moştenit spiritul dreptăţii şi al onoarei ca mai tīrziu să mă īndrept spre ştiinţele juridice.

Tot ce poţi să īntreprinzi este să mergi īn biserică şi să-L implori pe Dumnezeu să-ţi apere cauza, deşi ştiu sigur că a venit timpul să mai facem şi noi un efort īn răsturnarea sistemului corupt şi ticăloşit. Justiţia nu mai este independentă sau dependentă de morală şi de noi, cetăţenii; este īn subordinea organizaţiilor oculte, īn subordinea cercurilor de afacerişti, interesul ei este să scoată bani şi atīt. Şmecheria aceasta cu chitanţa tăiată este culmea parşiveniei, pentru că are ştate vechi. Īn orice oraş din ţară diverşi indivizi vīnd la negru pe la colţuri de stradă, īn văzul poliţiei, facturi fiscale şi chitanţiere, gata ştampilate. Industria corupţiei proliferează, hoţul tot hoţ, fie şi legiuitor. Nu se dezvăţă de nărav niciodată. Pentru că el n-a avut un bunic de la care să ia lecţii de cinste, de morală şi de respect faţă de cetăţean. Unde să-l īncadrez? La plagiat după clasa politică, dar cred că e mai mult decīt un simplu plagiat. E ţeapă pe faţă. Iar locul ţeparilor e departe de societate. Nu e o exagerare, e atitudinea oricărui cetăţean faţă de care s-a săvīrşit o infracţiune. Īn faţa fraudei, nu ştii la īnceput ce atitudine să adopţi: mai īntīi indignare pentru īndrăzneala cu care ţi se umblă īn portofel, apoi revoltă combinată cu scīrbă, pentru felul īn care, uneori colegi de breaslă, practic de aceeaşi formaţie profesională cu tine, te fură neruşinat. Īn ultimă instanţă, rămīne uluirea... cum se poate aşa ceva... cum este posibil ca de exemplu pentru o greşeală de tehnoredactare a unei litere de către legiuitor să se pretindă tot clientului plată pentru neglijenţa organului. Parcă niciodată īn aceşti ani nu m-am simţit atīt de scīrbită ca acum de sistemul judiciar. Nici atunci cīnd m-au dat jos de pe scaunul de director, pe motiv că aş fi femeie, nici cīnd instituţia la care lucram a falimentat, nici cīnd calculīnd corect fraudele am incomodat nelegiuiţii şi mi-au arătat uşa.

Nu-mi doresc decīt o justiţie a bunului simţ, īntr-o Romānie a unei bune guvernări. Guvernul ar trebui să grăbească renovarea puşcăriilor special pentru legiuitorii corupţi, dar şi pentru o parte din membrii săi. Să rămīn la oile justiţiei. Mulţi dintre incompetenţii şi pilangii din funcţiile publice nu ar fi fost capabili să treacă nici măcar examenul de bacalaureat īn īnvăţămīntul ceauşist. Īnainte liceul era LICEU, iar la FACULTATE nu intrau pe brīnză toate oile. Eu īmi doresc ceea ce i s-a luat Romāniei de două decenii: demnitatea, sănătatea, protecţia socială şi un preşedinte diplomat, cult şi patriot, care să-şi dea ochii pentru popor şi să nu uite din ce neam se trage. Vreau conducători şi legiuitori care să nu ia mai mult de salariu, casă, maşină şi bani de cheltuială şi nici să lase vatra romānului fără cenuşă. De fapt ne trebuie un geniu ca să scoată ţara din ghearele corupţiei şi mizeriei morale, din sclavia şi dezonoarea īn care a fost aruncată. Putem sporovăi despre orice īn Romānia, numai despre hoţi nu, cu hoţii nu trebuie să te pui, ei sīnt una din armele puterii, alături de manelismul politic, de stilul golănesc prin care e condusă ţara şi justiţia. Cred din ce īn ce mai mult că actualul context a fost transformat īntr-o cīrciumă de port, unde piraţii matoli dau iama īn buzunarele vecinilor de masă.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com