EDITORIAL

O  FISURĂ  PERICULOASĂ

Diana Popescu, Agero

Părăsesc teritoriul minat al politicului, au devenit de-a dreptul sīcīitoare analizele fără impact de la vīrf, jocurile cu bugetul ţării, tendenţios tărăgănat prin patru mii de părelnice măsuri de reanimare, aproape toţi politicienii par duşi cu „flota”, deşi īn realitate se bat pe banii publici. Nici vizita prea repede venind după pradă a tătucului FMI nu mai face obiectul meu de interes, oricum avem cu toţii de decontat dezmăţul campaniei electorale din 2009. Am ajuns la concluzia că rolul politicului este să identifice slăbiciunile adversarului, ca mai apoi să atace, să preia, şi că, indiferent de papara pe care o īncasează guvernul prin platourile televiziunilor, tot ce īl taie capul va face cu bugetul.  Adică se va asigura că Romānia va rămīne tot pe primul loc īn Europa cu cele mai multe taxe şi mai mari taxe, o sută treizeci la număr, va creşte cu mult datoria publică, va scădea şi mai mult nivelul de trai. Mi se par mult mai interesanţi acum, la īnceput de an, şmecheraşii din literatură, cei de după blocuri, adepţi ai hip-hop-ului, care au preluat ştafeta de la trupele de pedestraşi douămiişti, forţaţi din pricina īncălţărilor roase să se retragă cu coada lăsată īn spatele frontului. Nu mi-aduc aminte cine - auziţi şi dumneavoastră găselniţă - īi īncadra pe scriitorii de după anul 2000 īn generaţia două mii plus. Ca şi cum eu aş spune: noua cremă de faţă cu Q 27 plus, fără a-i modifica reţeta, dar rezultatul fiind acelaşi, adică nul, īn ceea ce priveşte efectul de atenuare a ridurilor. Sintagma „generaţie literar㔠a dispărut cu desăvīrşire din contextul literar extern, numai interesaţii noştri īi tot fac respiraţie gură la gură. Ei, nu şi nu, sīnt „generaţia două mii plus”, mai precis producătorii de literatură violentă, siluită şi siloasă, cu scīrbavnicile mădulare la vedere, cu venele tăiate, sīngerīnd, īn comă. Culmea e că au găsit susţinători din rīndul extaziaţilor, ca īn povestea cu Alina, biata gīză, care dădea de zor din aripi să iasă din oliţa de noapte, cu un discurs despre cum se face critica literară. Lansarea uşuraticilor amatori a fost facilitată de accesul gratuit  īn pagina internet-ului, pe care au contaminat-o cu tot felul de virulenţe, au hiperexcitat-o pentru nevoile consumatorului pe-fir.

Astfel piaţa literară on-line este stīnjenită, la fel ca şi cea de hīrtie, de scrierile unor frustraţi şi neīmpliniţi sexual, pentru care vizita la cabinetul psihologului sau la un duhovnic, ar duce la scoaterea duhurilor pierzaniei din ei. Sfatul e valabil şi pentru degustătorii acestor otrăvuri, frumos ambalate chiar de edituri cu ştaif, pentru că, sticlindu-le ochii la banii lor, editurile le fac jocul, editīndu-le amăgirea despre propriile scorneli. Unii dintre ei sīnt abonaţii  la premii, au pile la membrii juriului. La marile tīrguri de carte beneficiază de standuri, ne sīnt vīrīţi īn ochi de televiziunile şi reţelele virtuale, lor li se face reclamă pe rupte, sīnt ţintuiţi pe prima pagină a revistelor de cultură, doar-doar vor pătrunde īn conştiinţa publicului, īn timp ce scriitorii buni au ales să trăiască la o margine de cetate. Cum reuşesc, ştim cu toţii, numai că cititorul de bună credinţă este mai īnţelept, aruncă īn boscheţii teribilismului cărţile cu poalele ridicate şi cu pantalonii īn vine. Ca să poată supravieţui īn jungla financiară a prezentului, editurile nu şi-au mai putut păstra verticalitatea. Ofertele scriitorilor, indiferent de factura lor, indiferent că au sau nu bulina roşie pe manuscris, au devenit obiectul muncii şi al existenţei editurilor. De asemenea, īnmulţirea editurilor a dat posibilitatea creşterii artificiale a numărului de scriitori. Mai grav e că bieţii rătăciţi īn literatură sīnt amăgiţi cu proloage tehniciste şi neīnţelese ale prietenilor şi cunoştinţelor din aparatul critic, care īi īncadrează īn nu ştiu ce găselniţe,  curente şi generaţii pe aceşti creatori de XXX literar, costumaţi cu frunza Evei şi al lui Adam. Tot mai multe persoane scriu cronici de īntīmpinare, diletantismul verbalizării aflīndu-se īntr-o complicitate evidentă cu autorii -  personalităţi  cu anumite obsesii conectate la degringolada vremii, nemulţumiţi de statutul lor social, care īncearcă să ajungă la placa tectonică a parvenitismului, folosind, precum afirmam īn repetate rīnduri, ca mod de exprimare literar, mesaje-şoc. Felul de a crea - dacă aceste brumărele pot fi numite creaţii - felul de a se strecura prin nişele nesupravegheate pe podium, vorbesc indubitabil despre modul de educaţie de care au beneficiat, despre modul de instruire, de comportare, despre profilul caracterial, la care se adaugă frustrările acumulate īn timp. Societatea de consum a creat şi a modelat pieile goale ale literaturii, din rīndul celor care au depozitat īn memorie reziduuri ale traiului, pe care le varsă īn literatură şi īn artă, ca după o noapte de beţie cumplită, dimpreună cu excitaţiunile nervoase şi limbajul carnal, crezīnd că astfel īşi populează propriul vid existenţial. Vorbesc despre o fisură periculoasă a literaturii prezentului, cu perspective timide de eradicare sau aproape inexistente.

Aşa se explică eludarea bunului simţ, circulaţia liberă a unor texte insalubre, zvīrcolirile pătimaşe īn aşternuturile literaturii ale unor texte cu boschetari care urinează pe līngă zidurile instituţiilor, cu īnjurături gălăţene, texte care şochează prin fiziologie supurativă, brr!. Biata literatură, lovită īn moalele capului fără menajamente, e chircită de-a binelea şi va intra curīnd īn comă. Am certitudinea că astfel de prostii nu vor incita niciodată la lectură pe omul cu judecata īntreagă, oricīte premii şi susţineri ar avea din rīndul extaziaţilor. Ne-limite estetice, pedalarea abuzivă pe blitz-urile sexuale, obsesia sexual-patologică, epatarea şi īnnobilarea stărilor biologice primare vor irita īntotdeauna cititorul echilibrat, raţional, de bun simţ şi de bun gust. Aceşti inconştienţi care cred că vor marca istoria literatură, o zonă onorabilă, aşa cum trebuie să fie ea, scriu cu hormonii care au luat-o īnaintea inspiraţiei, devenindu-le muze triviale. Vai!, să-mi fie ruşine!, mie, mărginită īn acceptarea acestei dări peste cap a poalelor īn literatură. Trambulina care īi catapultează ca pe nişte sinucigaşi īn pornografie şi īn senzaţional, este de-a dreptul alunecoasă: tot felul de alăturări de cuvinte anacronice, de imagini halucinante, de ştreanguri şi otrăvuri aşezate de aşa natură numai ca să zornăie şocant vecinătatea lor. Acestui val de scriitori pīnă şi călăul le refuză execuţia, din pricina cinismului, a isteriei, a extremităţilor ruşinoase prin care īnaintează dezavuant pīnă dincolo de eşafodul libertăţii de exprimare.

Cīt priveşte judecata mea, dragi scriitori, există o explicaţie: de la Freud īncoace, mai de dincolo de el chiar, pīnă la noi, psihanaliştii au demonstrat că fiecare individ este o statuie īn forma ei brută, pe care mediul īn care trăieşte, īnvaţă şi munceşte, o modelează īntr-o anumită manieră. De fapt, furia autodistructivă a acestor scriitori ţine neapărat de ADN-ul lor identitar nedat īn pīrg sau, după caz, copt şi răscopt īn subsoluri, īntr-un mediu de anarhie morală, vulgar şi virulent. Incitarea cititorul este necesară, dar nu prin agresare, ci cu gradarea bunului simţ. Nu vă apropiaţi de scriitorii cool, adică de cei la pas cu aiurelile cotidiene, pentru că veţi descoperi pe obsedaţii de pornografie, de apocaliptic, de brutalitatea nudă. Locul lor ar fi, de pildă, pe plajele de nudişti - acolo nu ar deranja pe nimeni, toţi fiind remarcabil de goi.

Pīnă data viitoare, sper, politicienii vor uita de verbalizări precum: platforme ideologice, ordonatori de credite, abordări doctrinare, perioadă de redefinire şi alte metafore-şoc, inutile ieşirii din criză..

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com