EDITORIAL

O PLAJĂ DE NUDIŞTI

Maria Diana Popescu, Agero

Guvernul a decis să strīngă din nou cureaua populaţiei, debutul lui 2010 aduce cu sine, pe līngă valul de scumpiri anunţat,  o altă serie de disponibilizări, de ordonanţe şi măsuri menite să sufoce climatul social şi aşa destul de şubrezit de şocul crizei din 2009. Din 4 ale acestui ianuarie s-a dat startul eliberării paşapoartelor biometrice, deşi au fost īndelung contestate de Biserică şi de o parte a societăţii civile, pe motiv că ar avea īncorporate cifra fiarei.  Dacă nu doriţi monitorizarea, există alternativa unui tip de paşaport  temporar,  valabil numai un an, mult mai ieftin, emis īn numai două ore de la depunerea cererii şi costă 196 de lei, īn comparaţie cu biometricul īmpricinat, cu valabilitate de cinci ani, care se emite după două săptămīni şi la un preţ de 266 de lei. Potrivit unor declaraţii oficiale, paşaportul biometric conţine peste cincizeci de elemente de securizare, punerea īn circulaţie a acestuia necesitīnd  implementarea unui nou, sofisticat şi costisitor sistem informatic.  Romānia este de fapt prima ţară din Europa care a acceptat introducerea īn paşaport a altor două elemente suplimentare de identificare. Să ne īntrebăm de ce noi, ca stat, sīntem primii īn experimentarea lor? Īn alt registru, tot foamea de bani a guvernului face ca Ministerul Sănătăţii  să pregătească introducerea unor taxe, de această dată cu impact pozitiv asupra sănătăţii, pe produsele fast-food, dulciuri, băuturi carbogazoase, pentru implementarea unor programe de protejare a sănătăţii populaţiei. Evident, se speră că aceste mişcări strategice vor atrage asupra lor şi atitudinea populaţiei, de aşa manieră īncīt conflictele din faşa guvernului, să treacă neobservate.

Sărbătoarea Bobotezei i-a făcut pe romāni să uite pentru o zi de problemele care bat la uşă.  Cu aceeaşi tradiţie a īmbulzelii, mii de creştini au ieşit pe esplanadele Bisericilor la binecuvīntarea şi sfinţirea apelor. De Sfāntul Ioan peste două milioane de romāni şi-au sărbătorit onomastica, de fapt ultima din calendarul creştin care īncheie şirul sărbătorilor de iarnă, dar īncheie şi cheful romānilor, pentru că intrīnd īn miezul existenţei, vor constata că aleşii lor nu pot face minuni, ci vor duce mai departe, prin şiretenie, tipul de conflict multiplicat, īn dependenţă directă de lumea lui Caragiale. Pentru că tot a venit vorba de Caragiale, mă īntreb dacă politicienii noştri ştiu, măcar din considerente anamnetice, că pe 15 ianuarie īl sărbătorim pe Eminescu. Trecīnd de la marele poet naţional la  această bornă de timp, consider că Romānia ar fi trebuit să se afle pe o linie ascendentă, dar cum, cīnd realitatea se īnnoadă şi se deznoadă potrivit aceloraşi zone de influenţă, de aceiaşi şovăitori şi laşi, care nu conspiră numai unii īmpotriva altora - mai grav, conspiră īmpotriva poporului. Plini de avīnt naţional, īn maniera caricaturală de lucru şi-au pus la punct discursuri grave, dar rupte complet de realitatea de zi cu zi, complicitatea lor la sufocarea contextului social fiind singurul aport major pentru care merită laude. Distincţia dintre conflictele vechilor guvernări şi conflictele celei de azi este una pur metodologică;  niciuna, īn realitate, n-a schimbat nimic īn bine. Toate convulsiile de la vīrf sau din īn foruri ale vieţii publice, din platourile televiziunilor naţionale şi private, susţinătoare ale partidelor de dreapta sau de stīnga, au creat o imagine dezolantă Romāniei. Cu grijă numai la īndeplinirea simplelor formalităţi ce decurg din fişa lor de atribuţiuni,  mai noi sau mai vechi, mai tineri sau mai bătrīni, perindaţii la guvernare, īn ciuda aparenţei de salvatori pe care o afişează odată cu creşterea lor īn falsa imagine de moralişti cu bune intenţii pentru popor, īşi pun pe picioare un teatru personal, unde īşi joacă piesele proprii, cu consecinţe dramatice pentru soarta populaţiei. Aceşti notabili zeloşi īn autoritatea lor de boieri zavistici, egoişti şi complotişti, posedă reale calităţi dramatic-umoristice. De la asemenea actori zguduiţi de suflul orgoliului, nu se putea să nu avem şi īn 2010 scene pitoreşti, īn timp ce, pribegi şi şomeri, tot mai mulţi spectatori din popor īşi găsesc adăpost la periferia societăţii.

Cu toată scrobeala de la manşete şi de la gulere, cu toată risipa īn adaptarea la  rolul perfectat īn culise, niciun act din piesele puse īn scenă nu poate avea consistenţa reconstrucţiei rapide şi de durată a ţării. Pentru susţinerea acuzelor să ne amintim formula magică: „I-am ciuruit”, īndelung aplaudătă de unii, fluierată de alţii. Cu o iuţeală de neīnchipuit, intră, ies din scenă, īşi schimbă blănile de lup īntre ei, scuipăturile īn obraz fiind simple improvizaţii necesare alianţelor şi mezalianţelor. Despre respectul continuităţii istorice a patriotismului, despre jertfa de sīnge a celor din 1989, nu se mai vorbeşte decīt īn treacăt; au fost trecute, ca noţiuni perimate, īn registrul pasiv al vremii. Cea mai bună piesă dramatică a democraţiei romāneşti, după modelul comediei de salon, de tăietură franceză, de teatru absurd, cu peripeţii şi personaje caricaturale, cu situaţii penibile şi cu vervă prostească, bulevardieră, īn care distingem stirpea cunoscută a virusului original de parvenitism, numai la atīta pare a se mărgini spectacolul, al cărui bilet īi costă scump pe romāni īn 2010. Orice titlu ar purta aceste piese de teatru, actorii ei sunt cazuri patologice de corupţie şi de sublimă vīnzare de ţară. Īntr-o piesă de ordin naţional, īnceputul şi sfīrşitul ar fi trebuit să fie tot naţional, dar deznodămīntul este fundamentat pe diversiune: īn preziua alegerilor, mişcări de mase īn oraşul martir, bine rīnduite, cu intervenţii de jandarmi, care-i legitimează pe ambii conducători de tabere ca trădători de neam. Povestea despre reparaţiunile sociale şi morale ale poporului este atīt de expresiv dată īn urzeală balcanică, īncīt pe orice chenar din două s-ar fi pus ştampila,  un rău era mai mare decīt celălalt. Sumbră temă, dar limitările caracteriale ale admirabililor „catindaţi” īn perioada electorală au biciuit atenţia noastră pīnă la obsesie, iar istoria le va reţine ca pe nişte bravade ridicole de top. Puşi pe rol de vīnt-uri patriciene, incidental, accidental amestecaţi īn toate problemele prezentului, interesaţi de toate direcţiile, indispensabili oriunde, prodigioşi, frămīntaţi cu ardoare de problemele naţiunii, cu antene īntinse īn sferele de interes, ramificaţi īn afaceri de rang īnalt, drăgălaşii actori, multilateralii noştri politicieni, constituie patrimoniu naţional, de aceea nu pot fi īnstrăinaţi de putere.

Conceptual, aparţinīnd politicii vechiului regim comunist, democraţia a reuşit să formeze aşa-numitul conducător de tip nou, practic o fotocopie a eronatelor modele occidentale, imprimată īn toată coloratura zguduirilor sociale şi īn toate formele de manifestare. Nemulţumiţi cu rolul neīnsemnat īn mersul societăţii, după evenimentele din 1989, mulţi au crezut că se pot manifesta şi īn alte domenii accesibile altor aptitudini, altor nebunii şi au sărit direct la gītul politicii, adică īn teritoriul cel mai sensibil, care cere cea mai mare seriozitate şi obiectivitate, dar şi o viziune demnă şi concretă; alţii s-au pus pe făcut bani, furīnd din condei, īn sīnul societăţii dezorientate şi fanfaroane, exoticele vip-ere stabilesc şi sugrumă măsura demnităţii celor mulţi. Īn acest mod au descoperit uluitoarele facilităţi de traseism politic, de fuziune şi confuziune, care au creat de-a lungul celor douăzeci de ani conflicte dramatice īn peisajul politicii interne, consecinţele stīnjenind mersul şi interesul naţional. Moralismul de paradă, folosit cu insistenţă īn teatrul politic, economic şi social, nu face decīt să ruineze. Dacă īntreaga armată de nudişti, īmbogăţiţi neortodox s-ar pune pe lucru cinstit, aşa cum trebuie să facă tot omul, Romānia ar prospera. Din păcate, nu se mai poate pune ordine īn uriaşa dezordine, prezentul arată ca o plajă de nudişti şi printre atīţia dezbrăcaţi de caracter, stau īntinse la soarele Mării Negre corupţia, hoţia, diversiunea, şantajul, răzbunarea, complotul şi circul. Demersurile politice nu mai au nici măcar o fărīmă de incubaţie patriotică, iar realitatea anemică şi cocoşată poate fi īnţeleasă ca o proiecţie a comportamentului lor balcanic şi dăunător. De atīta vreme la dispoziţia acestor agresori imorali, nivelul de viaţă al romānilor s-a īmbolnăvit sub cupola de plastic a haosului, iar boala aceasta deformează şi sufocă demnitatea şi existenţa.

Ochiul nostru e sever, nimic de zis, nimic de făcut. Ar fi fost īnsă de dorit ca arta lor demagogică să nu fie atīt de severă.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com