EDITORIAL

O  PRESIUNE  CONTINUĂ

 Maria Diana Popescu, Agero

Dacă am ales să condamn ipocrizia, nedreptatea, vulgaritatea, mulţi se īntreabă ce urmăresc. Nu urmăresc nimic, nu aştept nimic, cum de la politică nimeni nu mai aşteaptă nimic, pentru că politica, suprema conştiinţă, hotărăşte īn nume colectiv, adică īn numele meu, al tău, şi se reduce la arta obţinerii, a īmpărţirii şi consumării bugetului pe interese proprii, pe salarii conflictuale. Statul plăteşte conducătorilor de instituţii financiare şi de companii retribuţii lunare īntre 12-20 de mii de euro pe lună, īn timp ce un cetăţean obişnuit este obligat să supravieţuiască dintr-un salariu de la 500 - 1000 de lei noi, grevat de taxe şi impozite uriaşe. De fapt, dacă mă gīndesc bine, nu mai avem demult conducători pentru noi. Prea mulţi vin şi iau ce vor din ţara aceasta, prea ni se bagă pe gīt scuturi antirachetă, prea ne mor soldaţii īn războaie străine, prea mult sīntem minţiţi şi īnşelaţi, prea am devenit cobai pentru companiile farmaceutice, īn plus am fost privaţi de demnitate, iar locurile de muncă şi sănătatea poporului se īmpuţinează tot mai mult. Bogăţiile subsolului sīnt arvunite şi primim īn schimb, la fel ca sinistraţii, pachete cu făină euro, adică măcinată la moara E-urilor periculoase pentru viaţa noastră. Nu a existat şi nu există o politică profund-populară, o guvernare a realităţii. Cīrmacii exercită o presiune continuă asupra romānului, īmpiedică pasul īnainte al nivelului de trai, atīt de necesar. Tot mai multe analize, sondaje, interviuri redau starea de spirit a momentului. Deşi prinşi cu mīţa īn sac, teoreticienii caracatiţelor financiare, ale căror planuri nerealiste scīrţīie din toate īncheieturile, nu se sperie şi īşi adună īn boccele tot mai multe avantaje.

Sistemul actual nu mai este īn stare să domine epoca, să intre īn grila ordonării economice şi sociale, mai mult, nu se mai poate recupera, nu se mai poate redescoperi, nu mai are rezerve pentru un alt plan de luptă sau de apărare, pasul īi cedează confruntat cu avalanşa de evenimente concrete. Oamenii au īnceput să protesteze īmpotriva măsurilor artificiale, impuse din exterior, care nu au avut ca scop eficientizarea economiei, ci au risipit prosperitatea economică şi financiară a multora dintre state; pentru a constata este destul să ne aruncăm ochii la ceea ce se īntīmplă īn lume. Dacă prăbuşirea vechiului sistem ne dădea speranţa unei democraţii viguroase, astăzi avem parte de o debusolare cvasi-totală, degenerată dincolo de tot ce ne puteam imagina, cum dincolo de imaginaţie a mers iluzionarea noastră cu privire la promisiunile guvernanţilor timp de douăzeci de ani. Īntre brutalitatea unui sistem acaparator şi rezistenţa noastră la brutalitatea climatului social, sīntem neputincioşi şi la fel de neajutoraţi ca un copac īn faţa tăietorului de lemne. Societatea deturnată de la sensul ei normal şi moral a fost tīrītă spre prăpastie, sub multe aspecte, făcīnd loc unui haos imposibil de controlat. Ideologii sistemului de piaţă au speculat marele gol creat, s-au folosit de seducţiile globalismului şi au creat nişe de acaparare a unor importante ramuri economice.

Europenizarea noastră nu ne-a adus aproape nimic bun, poate doar o legislaţie de circumstanţă, intrată acum īn coliziune cu cea internă şi automat cu nivelul de trai şi aşa bicisnic al romānilor, dīnd naştere unei clase a īmbogăţiţilor peste noapte. Puţini mai cred īn actualul sistem, īn modelul de societate pe care ni-l propune, aşa cum īnainte de 1989 mulţi erau cei care nu mai credeau īn sintagma „societate socialistă dezvoltată multilateral”. Drumul de la speranţele aduse de cīştigarea libertăţii la marea amăgire a prezentului a avut un parcurs de douăzeci de ani. Nu se deosebesc prea mult mitingurile electorale de astăzi, de paradele şi defilările populare practicate de vechiul regim. Alte texte, aceleaşi aplauze, cu aplaudaci plătiţi pe borderou, alte inscripţii, cam aceeaşi recuzită: afişe, pancarte, eşarfe roşii şi portocalii, īn plus, turism electoral, găleţi, pixuri, lopeţi, umbrele, tricouri, pomeni electorale, brichete, sarmale şi mici, lanterne, vin fiert şi chibrituri, ciolan cu fasole, sacoşe cu siglă, calendare strălucitoare şi costisitoare; intelighenţia politică a creat show-uri demne de umor şi de milă, iar romānul de mijloc e prea sărac să nu cadă īn ispită. Şi azi, ca şi altădată, oamenii de bună credinţă nu mai cred īn politicieni, deşi aceştia se străduiesc să ne impresioneze, să ni se aşeze dinaintea conştiinţei. Da, vor rămīne īn mintea noastră drept cei care au batjocorit economia şi speranţa poporului īntr-un trai mai bun. Mai există vreun remediu? Poate doar dacă de sub ruine ar răsări o conştiinţă tīnără, nepătată, care să impună o reformă capabilă să stopeze marasmul, distrugerea şi jaful naţional. O reformă autohtonă, una de simplificare, cu respondent rapid īn reanimarea economiei şi a societăţii. Īn concluzie, mărturisesc că eu, cu cīt meditez asupra contextului, cu atīt mai mult descopăr revolta intimă a spiritului meu īmpotriva decizionalilor politici, care au tīrīt populaţia īn mizerie şi īn sclavie. Oricīt de rău ar fi īn ţara aceasta, ei tot bine o vor duce!

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com