O simbolistică a crucii

Pr. Sorin Crăciun

Privind spre un crucifix ies în evidență cele două brațe care după unii exegeți exprimă cele două naturi ale Mântuitorului: brațul vertical natura divină, iar cel orizontal natura umană. Noi afirmăm că prin botez și apoi trăirea vocației de creștin devenim fii ai lui Dumnezeu și frați mai mici ai lui Isus. Dar această schimbare nu este posibilă fără acceptarea, înțelegerea și atașamentul propriu față de crucea personală, cruce care are o formă originară de exprimare pentru fiecare persoană în parte. Se produce în anumite momente de har din viața fiecăruia identificarea aproape în totalitate cu crucea vieții, stare care deși dureroasă paradoxal aduce pace și o formă de mulțumire ce constituie „germenul fericii veșnice” din inima noastră.

Este atât de frumos să trăim cu Isus, iar această trăire a noastră este exprimată prin atașamentul nostru față de crucea proprie. Dar crucea are pedagogia ei care ne educă și formează pentru a ne asemăna cât mai mult cu „Maestrul ei – Isus”; crucea are forma ei de exprimare prin tăcere și introspecție; crucea are dulceața ei care are ca finalitate mântuirea, de aceea fiecare dintre noi trebuie să-și îmbrățișeze crucea cu care să urce pe muntele vieții. Există o povestire în care un creștin tot mereu taie din crucea vieții personale în calea vieții, astfel crucea sa ajunge să fie cu mult mai mică decât atunci când a primit-o. Ajunge însă în calea vieții sale la o prăpastie pe care ceilalți oameni o trec făcându-și un pod din crucile lor dar a lui era cu mult mai mică și nu ajungea până dincolo așa că este obligat să se oprească din drum. Dacă vom scurta mult crucile vieții noastre și noi suntem expuși acestuie pericol de a nu putea înfrunta prăpăstiile din viața noastră pentru că rezolvarea ecuației dimensiunii crucii personale a fiecăruie dintre noi  o poate afla doar înțelepciunea divină, ce nu poate fi pătrunsă de mintea noastră limitată.

Am spus că lemnul crucii este format din două brațe, o formă seacă, rece, un element de tortură folosit în antichitate pentru cei mai mari criminali, dar căruia Isus prin răstignirea sa îi dă noi valențe. Da, la intersecția celor două brațe ale crucii este El, înțelepciunea supremă, El, iubirea nemărginită, El care prin cruce l-a transformat pe omul adamic, omul păcatului în persoană, care tot prin El se poate sfinți. Minunată această transformare a crucii, și prin ea a omului. Minunat acest Isus care prin cruce ne ridică din mizeria păcatului. Minunat omul care îmbrățișându-și crucea face un salt uriaș spre Creatorul său.

Dar crucea pentru noi este și un test care ne verifică atașamentul față de Bunul Dumnezeu. Am asistat spiritual zeci, poate sute de persoane în faza terminală, fără excepție cei ce au trăit frumos experiența crucii în viața lor au trecut și acest test al morții cu resemnare și împăcați cu cel pe care l-au slujit și copiat în purtarea crucii, iar cei ce s-au detașat și au fugit de crucea vieții proprii au fost „corigenți și la examenul marii treceri”, moartea fiind forma supremă de exprimare a crucii din viața fiecăruia, iar cel ce moare cu Cristos va și învia cu El. Așa că nu-mi rămâne decât să vă îndemn să trăiți cu El pentru ca și Crucea vieții voastre să poată fi implântată pe Golgota cerească, iar sufletele voastre să fie primite în Impărăția Tatălui. Amin.

Pr. Sorin Crăciun

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com