Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

„Obrăznicii tonifiante” sau necredincioasa Thoma

Eugen EVU

  Ultima iubire a marelui filosof  Emil Cioran avut cu 35 de ani mai puţin decât el,  ajuns la vârsta senectuţii. Locuia mai aproape de cer,  într-o mansardă „ a insomniilor” şi iată ce îi scria cu tonul avântat al îngerului căzut”,  celei numite straniu masculin : Thoma ( Friedgard) : „ Sunteţi centrul vieţii mele,  zeiţa unuia ce nu crede în nimic,  cea mai mare fericire şi cea mai mare nenorocire pe care mi-a fost dat să le întâlnesc”…( citat dintr-o scrisoare inclusă în cartea „ Pentru nimic în lume”,  editată de ea,  după moartea filosofului.Cartea apare în 2001 în Germania,  iar în ţara lui Cioran abia în 2006,  cu titlul schimbat – comercializat stânjenitor novelistic : „ O iubire a lui Cioran”.

 Dar reacţia ce ar fi fost justificată la noi,  a fost tot în Germania: printr-o sentinţă din 14 ianuarie 2004, la Muenchen,  cartea este retrasă. Motivul : scrisorile în număr de opt sunt considerate incendiare – chiar într-o lume consumistă şi consu-mistică a „ pieţei” occidentale care converteşte totul în profit.

Intimitatea lui Cioran a fost grav afectată post- mortem,  el neavând cum să şi-o mai apere . Nu ştiu dacă este consolator că în ediţia română scrisorile au fost parţial cenzurate,  cele în limba germană fiind redate doar foto-coppy. Redau fugar un citat al lui Stefan Nemecsek( Temne filosofice…”ed. Realitatea Românească,  2007) explicite în context : „ Lecturând volumul românesc,  putem constata că Cioran a avut o existenţă inedită ( sic,  n) trăind erotic iubirea. În luna februarie 1981,  când acesta primea întâia scrisoare de la Thoma,  filosoful avea 70 de ani şi trăia cu Simone Boue într-un Paris care i se părea „ dezabuzat”. Nemţoaica în vârstă de 35 de ani( Thoma Friedgard, n) ,  doctorand în filozofie,  a fost atrasă de  scrierile lui” Silogisme ale amărăciunii”. Ea s-a hotărât să-i scrie pentru că Emil Cioran „ scria obrăznicii tonifiante”,  „totuşi nedestructive …”

Între spiritele celor doi s-a născut o profundă legătură intelectuală,  materializată într-o corespondenţă  purtată între anii 1981-1991.  Cartea editată în ţară este fascinantă şi aşa,  cenzurată. Inconfundabilul limbaj cioranian este cvasi-poetic- aşa cum îi este şi fiinţa filosofică. Ceva ne aminteşte de celălalt mare geniu român,  Mircea Eliade şi a sa iubire crepusculară, - un inefabil coborâtor întru înălţare în dimensiunea metafizicii nocturne…

Consider că Cioran scrie epistolele către Thoma sub terifianta înflăcărare a omului ce nu resimte nicicum vârsta – durata întrupată,  devreme ce numind-o zeiţa „ fericirii dar şi a nenorocirii” sale,  vorbeşte el însuşi ca un zeu…

Eros şi Erato. Orfeu judecând-o pe Euridice,  iertând-o şi la modul şăgalnic –şocant( …) numind -dezgolindu-se în a sa condiţie Umană- patronată de zeul suprem al Eladei – ARDERE….A reintra „ pe sub fustă” în peştera epifaniei,  ab origine,  iată nu aotoflagelarea,  nu auto-dafeul  mistic al marelui filosof- om,  ci strigătul existenţial întru trans-cendere,  reincarnare,  înviere . A insinua că această dorinţă a bărbatului este doar o …perversiune,  cum el însuşi greşise prudent …, ar fi ignoranţă sau habotnicie ea însăşi perversă,  ca prejudecată. Deoarece consider că nimic nu e mai condamnabil la om decât a se minţi pe sine.

Adorând şi – cum altfel – însoţindu-se erotic cu ea. CUNOSCÂNU-ŞI FEMEIA în sens biblic.

Scepticul- temporar  Toma pipăind-o pe Thoma,  să se convingă,  să îi vindece Rana -prin oglindire magică.   A săruta rana . Să fi fost un exerciţiu misterios de taumaturg,  de sacerdot modern al marelui însingurat ? 

Dacă ei nu şi-au ars sau distrus scrisorile,  consider că au lăsat nişa pentru ceea ce instanţa cutare de oriunde a condamnat drept intruziune în „ viaţa” lor. În barbaria modernă a toate ( …) poate că Cioran şi Thoma au lăsat o mică evanghelie aidoma celor din Nad Hamadi sau Qoumran,  de ce nu ? Autentice,  smerindu-se sau reînflorind eterna erezie pentru unii,  poate necesara mărturie confesivă pentru cei asemenea lor.

 Nu cred că avem dreptul a intenta cuiva un proces de „ desconspirare”,  unica problemă fiind cea terestră- pecuniară,  a exploatării de către alţii,  a a „ infernului tandreţei” altora. Tot aşa a fost şi cu scrisorile dintre Eminescu şi Veronica – apărute hăt peste Ocean – după 1990. Sunt testamentele lor esenţiale,  dincolo de opera lor. Că Emil Cioran a trăit erotic – cum altfel ? – iubirea fie pentru o zeiţă (  superb incest inversat,  nu ?)- „ cu stângăciile şi nerăbdările  unui adolescent” mi se pare profund uman.”

„ Am discutat prea mult şi am înţeles dependenţa mea senzuală de dumneavoastră în toată claritatea ei,  abia după ce v-am mărturisit la telefon că aş vrea să-mi îngrop capul pentru totdeauna sub fusta dumneavoastră. Aţi fost oarecum speriată când v-am vorbit de o înclinaţie perversă pe care mi-o stârneşte trupul dumneavoastră. Pervers nu a fost cuvântul potrivit. Am vrut să spun „arzătoare” ( Scrisoare a lui Cioran) .

Cei doi au fost o vreme împreună pe deplin; inclusiv în acea atmosferă unică parisiană,  schimburi de scrisori dar şi plimbări sau vacanţe împreună sau fiecare alături de partenerul …oficial. Irepresibile,  incendiare,  uneori paroxistice atingeri şi contopiri. Fatum.

Să mai amintim că el totuşi s-a întâlnit cu Simone Boue,  cea care a stat lângă el până la capăt. Numai femeia a fost mai credincioasă decât zeiţa? O condiţie tulburătoare – de meditat mereu – poate regăsindu-l pe ipocritul misogin de  Shopenhauer,  magistrul oarecum şi al lui Eminescu  ?

Iubirea lui Emil Cioran la limita vârstei …biblice este un fel de  pseudo- erezie a disperării redevenind sublimă,  înnoitoare ,  regresivă în Arhet’ip-ul GEMELAR - narcisic,  asupra întregului său sistem filosofic diogenic,  prin aceea că refuză gestul „ Câinelui înstelat” Diogene Laertios de a se mansturba ca biblicul Onan – eshibându-se în public.

Ultima lui iubire poate e repetarea uneia prime,  de care nu ştim nimic,  sămânţa înnoitoare a umanului cosmic,  prin empatie divină cu Viaţa,  prin aceea că „ spiritul a toate negator descoperă afirmaţia şi şi-o asumă”.

Nimic nou sub Lună: îngerii au căzut în aura de mister a umanului,  s-au recunoscut o clip,  apoi şi-au văzut de veşnicia lor- fără a ne lăsa urmaşi. Prin aceasta,  fără păcat ?

Eugen Evu

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii,  în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor,  conceptia paginilor,  tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) ,  George Roca (Australia),  Melania Cuc (Romania,  Canada)