CINE ESTE INTERESAT SA UITăM
CA ROMÂNIA ESTE O REALITATE?
Omagiu Profesorului Raoul Sorban -
REFLECTII
Dr. LUCHIAN
DEACONU
Grupul de initiativa al intelectualilor din Craiova
Impresii
si pareri personale in FORUM
 Am citit cu emotie, tristete
si cutremurare Cuvintele de pomenire inchinate,in 29 August ,acest an,
vladicai Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardealului.
Emotie pentru ca ele se suprapuneau peste prea grelele ginduri pe care
mi le stirnise lectura, pe nerasuflate, vreme de doua nopti, de pe
internet, pentru ca altfel n-am reusit sa dau de cartea unui alt "model
de Fapta romaneasca pentru azi si maine si pentru oricind", plecat, si
el, de curind dintre noi, Profesorul Raoul Sorban.
Tristete, pentru ca prea multe din ingrijorator de putinele "Puncte
cardinale" pe care le au azi romanii se prabusesc.
Cutremurare, pentru ca lucrarea "INVAZIE DE STAFII" a lui Raoul Sorban
nu ar trebui sa fie ferecata, ascunsa, impiedecata sa ajunga la cititor,
ar trebui sa poata fi citita si recitita de toti romanii.
Indemnul de a pregati un material despre personalitatea Profesorului
Raoul Sorban m-a onorat. Nu l-am cunoscut personal pe Profesor. Tocmai
de aceea am cerut un ragaz pentru a incerca sa ma apropii de aceasta
mare personalitate a romanismului. Si, din prea putinul pe care l-am
citit, am descoperit un Urias al neamului, un "prigonit" in primul rind
de cei de "o limba si un neam", care, cu toate acestea, n-a incetat nici
macar o clipa sa iubeasca si sa-i apere pe romani.
Cartea INVAZIE DE STAFII ar trebui sa devina programul de actiune al
unei mari parti a intelectualitatii romane, a istoricilor in special.
Analiza profunda•, echilibrata a Omului care a primit ca "rasplata"
pentru faptele si actiunile dedicate afirmarii si apararii demnitatii
Romaniei, ani de prigoana si detentie, si, mai ales, increderea
neostoita in viitorul neamului, sunt pentru noi indrumar, indemn si
imbarbatare.
Cartea Profesorului Raoul Sorban este un magistral DISCURS IMPOTRIVA
UITARII.
Raoul Sorban pune intrebari si raspunde. Raspunsurile sale atenueaza
disperarea si lipsa de speranta care a cuprins o mare parte a societatii
romanesti. Sa le urmarim impreuna !
"Sa fie oare spulberate sperantele in dialectica implinita si
echilibrata in interiorul ei a unitatii de neam ? Ca si visurile
noastre, alcatuind o parte invizibila a anilor nostri de totdeauna ? Sa
uitam ca Romania este o realitate ?
O realitate - de care se leaga astazi o stare eroica, care de fapt nu e
decit trairea integrala la nivelul constiintei nationale a unei hotariri
- si nicidecum un episod datorat unor combinatii artificiale, ci un
proces natural al istoriei, a carei fizionomie este aceea de stapinire a
spiritului, a puterii de jertfa.
Forta aceasta nu ne lipseste, fiindca ideile care i-au insufletit pe
inaintasi nu s-au stins, nici credinta si inflacararea aceea a inimilor
care fac usoare jertfele cele mai grele.
Cei ce vor sa piara forta acestei tari, iar in locul acesteia sa se
instaureze viclenia, instabilitatea, intriga, prefacatoria,
duplicitatea, interesul personal de moment, vor fi sleiti de insasi
sleirea lor morala".
Aceasta este credinta Omului care a "combatut totdeauna invrajbirea
dintre neamuri", care a "reactionat energic la orice instigare
antiromineasca, la orice incalcare a legilor umanitatii".
Credinta Marelui Roman care marturisea: "De-a lungul vietii am cautat sa
contribui la clarificarea unor probleme esentiale pentru desfasurarea
normala, fara suspiciuni, a relatiilor dintre romani si maghiari, la
inlaturarea lipsei de incredere dintre cele doua popoare si pentru
stabilirea unui dialog sub semnul bunei credinte intre cei sortiti sa
vietuiasca vesnic in acelasi spatiu geografic."
Cutremurare mea este, deci, fireasca.
Mari Romani ne parasesc.
Ce sadim in locul acestor Falnici Stejari ai Romanismului ?
*
Raoul Sorban ne-a atentionat ca diplomatia maghiara de dupa 4 iunie 1940
nu are alt scop decit recistigarea Transilvaniei pentru Ungaria.
Inaintea lui, George Popp de Basesti, unul din artizanii Marii Uniri,
ne-a prevenit, inca din 1919, ca scopul Ungariei era de a "recistiga
dominatia nationala" pe care o pierduse la 1 Decembrie 1918.
Cu o jumatate de veac mai inainte, Marele Roman Emanuel Gojdu a semanat
cu darnicie semintele din care a rasarit marea cultura romaneasca a
Transilvaniei, cea care mai poate trezi, si astazi, constiintele
adormite.
*
Simbata , 22 iulie 2006, am descoperit in standul de carte al unui Mall
din Strasburg, intr-o carte editată recent, o apreciere care diferea
total de opinia exprimata de articolul publicat in aceeasi zi de ziarul
«Ziua» la rubrica «Dosare ultrasecrete», referitor la evolutia Romaniei
dupa 1989.
«Atlasul istoric al lumii. Din 1944 pina in zilele noastre», tiparit in
tiraj de masa, in conditii grafice de exceptie, pentru buzunarul si pe
intelesul tuturor, bifeaza , la pag. 25, in dreptul hartii «Romania
1989-2005» cinci bile, patru negre si doar una alba: 1) revolutie
violenta; 2) tensiuni interetnice 1989-1994; 3) minoritate ungara
(doar???); 4) insurectie, tensiuni; 5) democratizare.
Bomba jurnalistică detonată de ziarul «dimbovitean» la rubrica «Dosare
ultrasecrete», era articolul: «Autonomia «Tinutului seuiesc» -
radiografia unei intoxicari».
Aceeasi Marie, dar cu palarii diferite : una «europeana»(maghiara), alta
«dimboviteana»!
Trist, dar adevarat, ceea ce stia toata Europa de 17 ani, este
«descoperit» si tratat de «Ziua» ca fiind scenariul «ultrasecret» al
unei evolutii a Romaniei manipulata de afară .
Unde a fost «Ziua», celelalte ziare «romanesti» din '89 pina-n 2006 ?
Abia acum au aflat ele de sloganul «Teritoriilor recuperabile», despre
actiunile prin care unele guverne maghiare au bombardat opinia publica
internationala cu ideea că «problema minoritatilor (maghiare in special)
constituie o problema de politica de securitate a Europei centrale», ca
minoritatea maghiara din Romania este persecutata?
Profesorul a dus în toti acesti ani o sustinuta campanie de demascare a
dezinformarii opiniei publice mondiale de catre « propaganda
revizionista ungara care, cu o ostentatie insolenta, raspindeste cu
risipa, in milioane de exemplare si diverse forme, neadevarul despre «
bestialitatea primitiva a romanilor » si « furia lor antiiudaica », ca «
romanii sunt si in prezent antisemiti ». El ne-a avertizat ca «
propaganda antiromaneasca a Ungariei de ieri si de azi este constienta
ca faima proasta poate fi organizata si, o data instaurata, e trainica.»
Ce a facut presa in toti acesti ani ?
Dincolo de stufoasa informatie, inconsistentă si superficiala despre
fastul «Sedintei comune a guvernelor roman si maghiar», despre sumele
cheltuite inutil pentru acesta «mostra» a «reconcilierii», presa n-a
suflat un cuvint despre bombardamentul mediatic si diplomatic, despre
semnificatia reala , periculoasa a «Sedintei»: aceea de subordonare
deschisa, declarata, de abandonare a demnitatii si intereselor nationale
sub presiunea Budapestei, in: «Mostenirea Gojdu», «Statutul
minoritatilor», «autonomia pe criterii etnice», «restituirea bunurilor
catre cultele religioase maghiare», monumentul maghiar de la Arad, etc.
Actiunile etnice destabilizatoare orchestrate din exterior, campania
diplomatică si de imagine denigratoare din mass media internationala si
la organismele europene, dirijata de unii din reprezentantii Tarii, de «
romanul » Frundo si de Severin, «pretinul» lui Victor Orban, artizanul
neorevizionismului maghiar, ar fi trebuit combatute de toata presa
romaneasca , acum, cind se implinesc 90 de ani de la sacrificiul celor
peste 300.000 de eroi care au udat cu singele lor pamintul scump al
patriei, ele fiind cea mai mare ofense ce putea fi adusa poporului
roman.
Ca simplu cetatean iti vine de multe ori sa te intrebi daca mai exista
presa nationala? Pentru cine se tiparesc ziarele, daca ele se rezuma
doar la reclama , la spectaculos, la senzational, la superficial, la
artificial ?
In temeiul a ce, concret si palpabil, pretinde presa ca este primul si
cel mai fidel paznic al intereselor nationale, al democratiei, al legii,
al drepturilor tuturor cetatenilor Romaniei?
Cum adica: Doar guvernele si parlamentarii de dreapta din Ungaria,
presa, radioul si televiziunea de aceeasi sorginte, cinta de 90 de ani,
cu trimbite si surle, «Sindromul Trianonului», il imbraca in «straie»
noi, «europene»: «teritorii recuperabile», «autonomii pe baze etnice»,
«granitele statului nu se suprapun cu cele ale natiunii», «problema
minoritatilor maghiare o problemă de politică de securitate a Europei
centrale», «discriminarea minoritatilor maghiare din fostele provincii
istorice», «Tara din interior» pentru «diaspora interna», si, dintre cei
vizati de aceasta campanie, sirbi, slovaci, romini, ultimii afla de
pericolul ce-i paste din presa abia in 2006?
A prezentat vreodata , vre-un oficial al Presedentiei Romaniei,
Parlamentului sau Guernului de la Bucuresti, Comunitatii Europene
«contenciosul» romanesc al suferintelor si jertfelor platite pentru
independenta si unitate de poporul nostru pina si după 1918 ?
Sau romanii nu au nici macar dreptul sau curajul sa aminteasca de
trecutul lor?
Este necesar ca istoria sa-si deschida portile, spune Raoul Sorban, «
pentru a pune in evidenta faptul ca trecutul este un prezent virtual, in
care toate evenimentele isi au ecourile lor si conlucreaza pentru a
conferi raspundere si sens timpului in mers si extensiune ». « Dominarea
timpului, continua Profesorul, se face din interiorul sau, respingind
principiul arbitrariului ».
Cu ce drept condamna diplomatia de la Bucuresti poporul roman la
statutul de «paria al Europei», intreaba cu indeptatire ziarul «Clipa»,
editat de un grup de romani din SUA ?
Mai există vre-un segment al societatii romanesti din care sa nu fi
disparut normalitatea ?
SRI-ul spune ca «gripa aviara», nu «Sindromul Trianon» este o amenintare
pentru siguranta nationala!
Muzeul Militar National marcheaza implinirea a 90 de ani de la momentul
cind Armata romana a trecut Carpatii pentru a-i elibera pe « fratii de
peste munti » nu prin intrarea trupelor romane in Brasov (29 august 1916
s.n.), ori prin batalia de la Selimbar (9 septembrie 1916) ci prin
reconstituirea «infringerii de la Bucuresti» din 29 noiembrie - 3
decembrie 1916 !?!
Presa de toate nuantele, canalele de televiziune, radioul, abunda in
reclame si stiri despre nuntile miliardarilor imbogatiti prin mijloace
nelegale, despre voiajul cu avionul al cutarui «ex-tovars» care a primit
prin «redistribuire» actiuni la Petrom, pentru a-si cumara lenjerie
intima, dar nici un ziar nu sufla o vorba, timp de 17 ani, despre
actiunile de manipulare si intoxicare sistematica a opiniei publice
romanesti si internationale orchestrate de diplomatia guvernelor ungare
de dreapta, nu-i trezeste din apatie pe presedintii Iliescu,
Constantinescu, Bàsescu si guvernele lor care au reactionat infantil,
haotic, bezmetic, neprofesionist la manipularile si intoxicarile etnice
venite din exterior.
Periculoase malformatii mai poate genera «originala democratie»
dimboviteana, servila, infantila, nedemna, vinduta!
Guvernul de la Budapesta nu retrocedează bunurile imobile catre
bisericile proprii, pentru motivul ca acele bunuri nu le-au apartinut
niciodată , ele fiind doar in administrare, dar Parlamentul de la
Bucuresti emite o lege prin care ii improprietareste pe urmasii celor
cei ce-i deposedasera abuziv pe crestinii ortodocsi romani din
Transilvania in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea.
Am intrebat si intrebam, cui ii foloseste lipsa ripostei oficiale
romanesti in acest dialog in care se aude doar vocea cercurilor
revizioniste de la Budapesta, care manipulează , deinformează si
intoxica opinia publica internationala?
Cui serveste escaladarea pina la paroxism a problematicii minoritatilor
de catre maghiari ?
Budapesta cere sa i se cedeze «Mostenirea Gojdu», pe care a confiscat-o
si o foloseste nelegal de aproape 90 de ani, bunuri in valoare de cca
trei miliarde euro care au fost lasate crestinilor ortodocsi romani din
Transilvania, Banat si Ungaria, iar Guvernul Tariceanu, in loc să se
adreseze Instantelor internationale pentru a obliga Budapesta sa
respecte o hotarire internationala, adopta o Hotarire nelegala,
antiromaneasca, anticrestineasca, deposedindu-si proprii cetateni de
valorile care le apartineau de drept.
Hotarirea de Guvern nu e doar nelegala, neconstitutionala si
neeuropeana, ea lezeaza viitorul natiunii, ea seaca acel izvor datator
de viata romaneasca pe care adversarii poporului nostru il tin ferecat
de noua decenii.
Tipariti si puneti pe portile Presedentiei Romaniei, Parlamentului,
Guvernului, pe pupitrele si birourile parlamentarilor si ministrilor
crezul lui Emanuel Gojdu, obligati-i sa-l spuna atunci cind voteaza
legile Romaniei!
«CA FIU CREDINCIOS AL BISERICII MELE, LAUD DUMNEZEIREA CACI M-A CREAT
ROMAN; IUBIREA CE AM CATRE NATIUNEA MEA NEINCETAT MA IMBOLDESTE SA
STARUI IN FAPTA CA INCA SI DUPA MOARTE SA ERUMP DE SUB GLIILE
MORMANTULUI SPRE A PUTEA FI PURUREA IN SINUL NATIUNII MELE»
Parlamentari si ministrii romani, respectati dorinta lui Emanuel Gojdu
de «a putea fi pururea in sinul natiunii» sale !
Slovacia acorda minoritatii maghiare drepturile consacrate de practica
europeana in materie de limba, scoala, credinta, justitie, autonomie
locala, in schimb Guvernul Tariceanu isi insuseste un Statut al
minoritatilor fabricat la Budapesta ale carui prevederi afecteaza
conceptul de stat national si unitar, integritatea teritoriala a Tarii,
ameninta drepturile si viata cetatenilor de origine romana din
«Tinuturile autonome».
Guvernul de la Bucuresti neaga istoria si personalitatile poporului care
l-a ales si acepta intinarea memoriei si a sacrificiului pentru
libertate, independenta si unitate al propriului popor prin avizarea
ridicarii de monumente, editarea de carti, organizarea de manifestari in
memoria unor personalitati maghiare vinovate de crimine comise impotriva
romanilor.
Cîti ministrii au citit si au inteles sensul spuselor Profesorului Raoul
Sorban : « Ca unul care am fost martor si participant la evenimentele
anilor 1940-1944 in Transilvania de Nord (Ungaria), stiu ca cei ce erau
implicati in politica nazista, indiferent de nationalitatea lor, s-au
eliminat singuri din fondul traditiilor nationale, politice, culturale,
demne de a fi perpetuate ori urmate ».
Bucurestiul stie sau ar trebui sa-si aminteasca, daca a uitat, si are
obligatia sa reaminteasca Europei ca Romania a facut, in 1918, «acte de
renuntare peste tot, la toate frontierele etnice: la Serbia, la
Bulgaria, la Ucraina, la Ungaria.»
Peste un million de romani au fost astfel «sacrificati de Romania in
interesul pacii mondiale».
Ca nici astazi, după 90 de ani, urmasii acestora nu se bucura de
drepturi elementare: limba nationala in scoala, biserica, justitie,
administratie.
Guvernele dela Bucuresti n-au schimbat nimic din atitudinea fata de cei
de-un neam si-o limba cu noi de peste hotare. «Romania oficiala - scria
prof. univ. V. Dimitriu in 1919 - n-a intervenit niciodata in favoarea
acestor romani», cu toate ca stia ca limba romana a fost gonita din
biserici, cartile sfinte in limba romana au fost decenii in sir arse si
interzise, ca a fost interzisa pina si practica acordarii de nume
romanesti noilor nascuti, a neglijat, deliberat revendicarile lor
legitime.
De ce nu invata Guvernul de la Bucuresti din capitolul lectiei pe care
i-o da Budapesta despre sprijinirea eforturilor conationalilor de peste
granite?
Romanii vad, stiu, resimt, traiesc, sufera datorita acestor grave
anomalii care macina societatea romaneasca.
Ei sunt primii si cei mai interesati ca intre Romania si Ungaria sa se
instaureze, după 90 de ani de tensiuni interetnice alimentate permanent
de cercuri revizioniste de la Budapesta, o reconciliere reala, dupa
modelul franco-german sau dupa un alt model european ori international
consacrat, doresc relatii sociale normale intre toti cetatenii Tarii
bazate pe respect reciproc si intelegere, cer ca diplomatia romaneasca
sa utilizeze toate mijloacele si caile spre a sensibiliza institutiile
internationale pentru a intreprinde demersurile necesare pentru ca
romanilor care sunt cetateni ai altor state sa li se acorde drepturile
de care se bucura minoritatile din Romania.
Numeroasele memorii, apleuri, proteste si scrisori care au fost trimise
Presedentiei, Guvernului, Parlamentului de romanii din tara si din
diaspora in acest sens s-au lovit ca de o stinca.
Salvarea spiritului national romanesc nu poate sa vina decit de la
Societatea civila, nu de la cea care a fost «formata» pentru a fi «cutia
de rezonanta» a sponsorilor burselor externe acordate «liderilor»
deveniti «formatori de opinie» prin actiuni de manipulare, intoxicare si
dezinformare.
Acum, cind se implinesc 90 de ani de la eroicele lupte din 1916, sa ne
reamintim cuvintele lui George Popp de Basesti, publicate in «Gazette de
Lausanne» din 8 aprilie 1919, si sa le reamintim si prietenilor nostri
unguri.
«Patriotismul care apara bunurile supreme, materiale si morale, este
legitim si sacru. Dar, patriotismul maghiar este imperialismul unei
natiuni obisnuita sa domine, sa asupreasca si sa-i exploateze pe vecinii
sai. Acest tip de Herremwolk, acest popor de stapini si cuceritori nu
vrea, nici invins, sa se adapteze la ordinea morala si politica a unei
Europe noi; el este inaccesibil la ideile de democratie, de libertate si
egalitate intre natiuni. Pentru a trai, el are nevoie de popoare de
sclavi care muncesc si sufera pentru ca el sa comande si sa se bucure.
Dictatura proletariatului pe care o proclama nu este decit un mijloc
disperat de a recuceri dictatura nationala pe care tocmai a pierdut-o.
El n-a stiut sa vada in acest razboi sfirsitul imperialismului si
inceputul unei ere de libertate pentru natiunile mari si mici».
Dupa 85 de ani, Profesorul Raoul Sorban, face din nou radiografia
maghiarismului. « Fortele politice ale maghiarimii ardelene … au
mentinut si aplicat acelasi program : perpetuarea unui stat construit pe
principuiul dominatiei in interior si exterior … Caracterul si
fizionomia acestor actiuni, care au dezlàntuit pasiuni si au pus in
miscare forte, interese, mobilizind toate structurile societatii ungare
in scopul nationalismului sunt vizibile in diverse aranjamente, pina
astazi.
Atunci si in anii urmatori au fost trezite, concentrate si puse in
miscare toate fortele sovinismului antiromanesc. In acea identitate
inchipuita, desarta, stapinita de entuziasme si dezamagiri s-a presimtit
politica ce se va practica de atunci si pina astazi de ungurimea din
Romania si de aiurea, o politica contradictorie, excitata de patimi,
lipsita de responsabilitate logica, stapinita de dorinte imposibil de
satisfacut.
Hungarismul a actionat energic, dar a actionat in gol in numele
idealului sau. Era o boala a spiritului maghiar, care se secatuia
singur, intr-o lume faurita de imaginatie, ca o credinta fara Dumnezeu.
Au disparut – nu prima si nu ultima oara – din constiinta maghiara
ideile umaniste, religioase si morale ; au ramas in schimb stimulentele
prosperitatii si ale mindriei de alta data : imperiul si maretia
medievala ».
Aceasta este esenta neorevizionismului promovat de gruparile politice de
dreapta din Ungaria si a mecanismelor de manipulare si intoxicare a
opiniei publice.
Ele nu sunt actiuni de ne-luat in seama, desuete, ele impun un raspuns
prompt, adecvat, din partea fortelor lucide, responsabile, din ambele
tari, de partizanii unei reale reconcilieri istorice romano-maghiare
dupa modelul tarilor ai caror cetateni de toate etniile coabiteaza in
perfecta egalitate, in democratie si prosperitate.
A sosit ceasul ca si cercurile revizioniste maghiare sa accepte sa
traiasca in intelegere, in concordie cu romanii, sa uite de suspiciune,
de ura, de vrajmasie, de intoleranta si amenintare.
Societatea civila poate si trebuie sa fie ajutata, in primul rind de
mass-media, sa declanseze o reactie organica in lant, legitima si
necesara, a marii majoritati a populatiei, liantul care poate sa-i
uneasca pe toti fiii Tarii, fara deosebire de etnie, de limba, de
credinta sau de apartenenta politica intr-o actiune energica pentru
respectarea legilor, a drepturilor cetatenesti, pentru o democratie
reala in care cetatenii sunt «proprietarii Tarii» iar cei alesi sau
numiti sunt delegatii lor, pentru o guvernare a bunastarii generale.
Sa continuam opera pentru care a militat Profesorul Raoul Sorban decenii
in sir atunci cind marturiseste : « De-a lungul vietii mele am cautat sa
contribui la clarificarea unor probleme esentiale pentru desfasurarea
normala, fara suspiciuni, a relatiilor dintre romani si maghiari, la
inlaturarea lipsei de incredere dintre cele doua popoare si pentru
stabilirea unui dialog, sub semnul bunei credinte intre cei sortiti sa
vietuiasca vesnic in acelasi spatiu geografic ».
Asa sa ne ajute Dumnezeu !
Dr. LUCHIAN DEACONU
Nancy, 28 august 2006
Grupul de initiativa al intelectualilor din
Craiova
|
