|
Omul ca masina si "Sărbătorile"
Dimitrie Grama - Danemarca
Impresii si pareri personale in FORUM
Acum
cāteva zile am tratat omul ca o maşinărie biologică, care functionează
foarte bine īn diferite stereotipuri: fizice, intelectuale, spirituale,
etc şi aceste activităţi sunt de obicei independente una de alta sau in
cel mai bun caz reglate de un constient cerebral si nu de "o
constiinta". Trebuie īnsă precizat că fiinţa umană se
"auto-sugestioneaza" , că actele de care este răspunzatoare se bazează
pe constiintă. Cei care au avut răbdarea şi puterea de observaţie īn
timp a naturii umane, au ajuns insă la alte concluzii şi, una din aceste
concluzii este cea pe care am amintit-o şi eu;, omul ca masina, omul
neterminat din punct de vedere evolutiv (a nu se confunda evolutia
totala a fiintei umane cu evolutia si invingerile tehnologice).
Cum este influentata aceasta "creatie biologica" de marile evenimente
spirituale, carora le acorda atita atentie si pe care le sarbatoreste cu
atita intensitate?
Doar in acest interval scurt de timp, de aproape patruzeci de ani de
cind traiesc in asa-zisul Vest, am observat diferite "fenomene" sau
comportamente care ar sustine ipoteza de mai sus, ca omul este doar o
masina. Cu toate eforturile materiale de ornamentatie, de decor, cu
toata poezia si cintecul evlavios si chiar cu toata veselia exagerat
expusa, un falset si o goliciune adeseori se asterne peste aceste
evenimente sau aranjamente, pe care le numim "Sarbatori".
Din pacate nu am trait fizic in perioade mai primitive si deci imi este
imposibil sa ma exprim cu privire la ce simtea si cum sarbatorea omul de
atunci. Fac doar o analiza foarte scurta bazata doar pe ceea ce vad si
pot sa judec din experienta vietii mele de aici, din Vestul Europei. Nu
pot sa-mi dau seama daca aceste rinduri sunt "valabile" mentalitatii
romanului actual din Romania, dar cred ca unii din cei care ca si mine
traiesc in Vest, pot intelege mai bine ceea ce doresc sa spun. Pornesc
de la ideia ca lumea actuala este din ce in ce mai saraca spiritual si
incearca disperata sa compenseze saracia spirituala cu un volum tot mai
mare de surogat material. Aici la noi se observa o crestere
nelinistitoare a indiferentei sociale. Acei care au avut norocul sa
prospere materialiceste si sa aibe mult mai mult decit ei vreodata sau
chiar urmasii-urmasilor vor pute consuma, nu se gindesc, din pacate,
decit in ce fel ar putea acumula si mai multe bogatii si pe linga asta
nu au nici bun-simtul discretiei si nici marinimia sa imparta cu cei
nevoiasi un minimum, care poate ca ar fi destul, fiind in primul rind un
exemplu de bunatate, de intelegere, de constiinta.
Bisericile constata o crestere continua a celor care cauta refugiu acolo
in biserica, atit refugiu economic cit si refugiu spiritual. Sunt
familii care nu pot sa-si permita nici macar un singur cadou pentru
copii si sunt suflete parasite singure in suburbiile bunastarii
generale. Aceasi situatie o infrunta si o mare parte din spitalele si
internatele medico-sociale, care cu ocazia "sarbatorilor" suporta "o
invazie" de oameni "bolnavi". Majoritate acestora sufera de
singuratate, de lipsa de afectiune a celor apropiati lor (alte fiinte
umane) si de multe ori de combinatia; saracie materiala + saracie
spirituala. Animalele (un caine, o pisica) sunt mult mai apropiate
omului, decit o alta fiinta umana. Acest timp, al sarbatorilor, cind
omul ar trebui sa demonstreze o bunatate si consideratie nelimitata, a
devenit mai degraba un spectacol disgratios in care bogatia si veselia
unora sfideaza mizeria si suferinta altora. Indemn spre contemplare,
indemn inspre o atitudine de adevarata spiritualitate pentru ca sunt
resurse si sperante "puse" in om, cu toate ca par pierdute in labirintul
unei masini insensibile.
Dimitrie Grama.
Danemarca,
la
23 Decembrie 2005
|
