|
Omul ca maşina şi religia
Dimitrie Grama,
Danemarca
Impresii si pareri personale in FORUM
“Fiinţa
umană nu are o conştiinţă proprie, pentru ca îi lipseşte voinţa şi
identitatea constitutivă spiritului elevat”
Aceasta ipoteza
nu poate fi mai bine explicata decit de “fenomenele religioase” pe care
omul obisnuit nu le intelege, nu datorita unui creier limitat ca organ
de sinteza, ci pentru simplul motiv ca “matrixul” constitutiv al tuturor
vietatiilor organice nu este de natura altruista. La baza tuturor
organismelor vii cunoscute de noi, stau complexe de proteine
“ginditoare” – genele, care in enorma diversitate de combinatie, creaza
lumea organica, de la cele mai simple entitati, la cele mai dezvoltate,
omul.
Acest fenomen “pamintean universal” este acum bine cunoscut si
stiintific bine documentat, dar “creatia” si “evolutia” vazute din
diferite perspective umane au dezbinat lumea in tabere opuse care se
lupta pe baricadele “darwinismului” sau pe cele ale “bisericii”, dar
ceea ce eu expun in acest text nu are nimic de a face nici cu teoria
darwinista si nici cu credinta.
Se pune intrebarea daca organismele vii sunt sau nu sunt
“altruiste” in constituirea lor genetica. Exemple de altruism, de mila,
nu exista in lumea organica, decit la om si chiar la fiinta umana mila
apare tirziu, ca un fenomen social, atunci cind conditiile de
supravietuire sunt asigurate si cind alte impulsuri ale egoismului
evolutionar sunt “blocate”. Genetica fundamentala a tuturor vietatilor
functioneaza dupa principiul supravietuirii combinatiilor genetice
existente si eventual “crearea” de noi complexe genetice capabile de
supravietuire. Exista in costitutia noastra gene care sunt mostenite din
generatii in generatii si care pot sa fie arhaice numarind sute de mii
de ani si care gene, sau asociatii genetice,doresc sa-si continue
existenta! Deci in mare, acesta este “motorul” organic al acestor
masinarii biologice, constituite si inzestrate sa infrunte natura
inconjuratoare si mai ales sa infrunte concurenta spre supravietuire a
celorlalte masini biologice. Aici nimic nu este lasat in seama
hazardului si conceptia de altruism, mila, protectia naturii, etc. este
inexistenta la nivel de “matrix” viu, deoarece altruismul in conditia de
organism biologic duce neaparat la disparitia speciei altruiste si,
materialul genetic constitutiv considera o asemenea atitudine de
neconceput, neacceptabila!
Omul, in existenta lui de aproximativ un million de ani, a
“devenit” milos, altruist, abia atunci cind conditiile lui de
supravietuire au fost asigurate, chiar supra-asigurate. De aceea poate
se si explica aparitia religiei destul de tirziu in conceptia fiintei
umane si mai ales in formele actuale de religiozitate. Imi imaginez ca
inceputurile “religiei” asa cum o intelegem in general, s-au bazat mult
mai mult decit acum, pe o “comunicare” directa, un dialog cu dietatea.
Apoi grupuri din ce in ce mai mari de oameni care impart acelasi crez si
practica acelasi ritual, se formeaza treptat si reprezinta necontestabil
o “identitate comuna, o vointa si constiinta comuna”, care bine-nteles
ca au o valoare de ne estimat tocmai in marirea sanselor de
supravietuire.
Religia, deci, pentru o “masa biologica” reprezinta un fenomen
pozitiv, contibuind la supravietuirea comuna a grupului respectiv si
deci indirect dar automat si la supravietuire fiecarui individ
apartinator grupului. S-ar putea spune ca exista o constiinta si o
vointa comuna acestei mase biologice, constiinta si vointa care se
exercita sub presiunea unor reguli acceptate de cele mai multe ori
neconditionat, pentru ca doar asa poti fi acceptat in acel grup care s-a
dovedit, sau care tu crezi ca ar avea cele mai bune sanse de
supravietuire. Acesta nu este un act ”constient” al
individului, ci mai curind “o comanda genetica”: fii de partea
invingatorilor!
Toate religiile au un tel si o functie bine definite si sunt bazate pe
un fundament bine-voitor fiintei umane si atunci cum se explica toate
divergentele si razboaiele religioase, nu numai intre religii diferite,
ci chiar si in sinul aceleiasi religii, cind in fond toate predica mila
si altruismul, binecuvintate de un singur Dumnezeu.
Foarte simplu prin faptul ca omul este o masina biologica, fara
constiinta proprie si care “reflexiv” actioneaza inpre supravietuire,
chiar si atunci cind imprejurarile “de facto” nu-i ameninta deloc
conditiile existentiale. Spaima disparitiei totale este inscrisa in
codul genetic si automat ne indentifica si afecteaza pe toti oamenii in
aceiasi masura si mai ales pe aceia care intr-un fel sau altul se
“auto-expun” ca reprezentanti directi ai deitatilor. Ei nu reprezinta
latceva decit tot masini biologice care confunda anumite stari fizice si
spirituale cu o “constiinta” adevarata sau cu “vointa universala”.
Nefiind spirite sau cugete libere, fiind legati de anumite juraminte,
majoritatea “autoritatilor” religioase indifferent de crez, traiesc in
confuzia creata de ambitiile personale contra unui plan maret,
universal. Nu este vorba aici de vreo actiune “constienta”, ci mai
curind de urmarile unor unor “indoctrinari” seculare de tip “brain
washing”, care din pacate pot duce la decizii de multe ori catastrofale
pentru o buna parte din omenire.
Nu pot sa ma abtin sa nu dau ca exemplu; Inchizitia crestina, Cruciadele
si acum mai modern, Jihadul fundamentalist in diferitele lui forme.
Majoritatea oamenilor se considera credinciosi , fiind devotatii si
adeptii unei religii care ii indeamna sa practice invatatura religioasa
, aceasta fiind altruista in toate religiile cunoscute acum. In teorie
si in general, oamenii de pretutindeni si indifferent de crez isi doresc
reciproc doar binele si asta pina cind, cumva, spaima de supravietuire a
individului in grup sau a grupului in univers, este trezita. Atunci
fiinta umana, brusc, se poate transforma in arma de exterminare, avind
adeseori in fruntea lor, ca inbold moral, tocmai pe acei alesi
reprezentanti ai divinitatilor!
Acest paradox poate fi doar inteles pornind de la premiza;
omul ca masina, omul fara constiinta si vointa proprie. Fiinta umana
elevata la nivelul constiintei si vointei proprii, nu poate fi
“manipulata” in activitatile vulgare de razboire inutila.
Un om care ajunge atit de departe incit sa se descopere, sa
se cunoasca, deci sa stie exact de unde porneste (de la om masina) si
spre ce nazuieste (spre intelepciune divina), gaseste un drum , o
alternative constienta de supravietuire. Un astfel de om, care stie
perfect cit de greu este sa ajungi la o adevarata constiinta, nu poate
altfel decit sa respecte profund pe toti ceilalti de aceiasi origine si
care impart acelasi spatiu si timp. Cine stie, poate ca omenirea ar avea
nevoie de un nou Mesiah complet indifferent si independent de
“crezurile” trecute si actuale, un Mesiah care sa uneasca toata
omenirea, in loc sa o dezbine.
Dimitrie Grama
Danemarca
|
