Opere de caritate şi dreptate socială

 Alexandru-Paul Gherman

În publicaţia Muzeului de Istorie Caraş–Severin, Banatica, nr.13, în anul 1995, prof. dr. Ionel Bota publica un studiu asupra fondurilor, fundaţiilor şi stipendiştii din mediul greco-catolic bănăţean, districtele cărăşene: Oraviţa, Vărădia, Bocşa. Fragmente comentate din acest studiu au apărut şi în paginile revistei bisericii noastre: Dintr-un început studiul prezintă decretul 3742 din 1898 emis de Şedinţa Consitorială Plenară sub patronatul spiritual al Episcopului Demetriu Radu, care defineşte noţiunile de fond, fundaţiuni, stipendişti: fondurile şi fundaţiunile diecezane se numesc acele aşezăminte de avere a căror capitale rămân neatinse, fondurile sunt aşezăminte a căror fiinţă incremenate se datoreză contribuţiilor mai multor persoane. Pentru o mai bună înţelegere a noţiunilor iată cum sunt explicate acestea de dicţionarul limbii române moderne:

fond - valoare materială reprezentată prin bani sau alte bunuri economice acumulate sau rezervate în vederea unui anumit scop.

fundaţie - (de la latinescul fundatio,-onis) fond constituit pentru întreţinerea unei activităţi de interes obştesc, instituţie creată din aceste fonduri, aşezământ.

stipendia - a subvenţiona, a finanţa.

stipendiu, stipendii – ajutor în bani acordat de o instituţie unui elev sau unui student lipsit de mijloace, bursă.

Episcopiei Greco–Catolice din Lugoj, înfiinţată în 1853, îi revenea competenţa organizării şi gestionării resurselor economice precum şi chestiunile şcolare: Sistema fondurilor şi a fundaţiunilor, precum şi modalitatea acordării burselor şi altor forme şi mijloace de sprijin pentru generaţia tânără se fundamentau pe legislaţia primară a cultului, dar, mai ales după anii 90 ai veacului trecut, pe decretul 3742 din 1898. Pentru îngrijirea depozitelor de bani bisericeşti şi scolastici, la centrul diecezei se înfiinţează Casa Centrală Diecezană. Personalul acesteia este compus dintr-un director-preşedinte, casier, contabil (obligatoriu greco–catolic) şi un servitor care îşi desfăşurau activitatea în baza Statutelor pentru administrarea Fondurilor şi Fundaţiilor Diecezei Greco–Catolice de Lugoj; Casa Centrală Diecezană Lugoj. Protopopiatele aveau în subordinea lor parohii şi şcoli confesionale. Districtele protopopeşti bănăţene (Episcopia de Lugoj avea în subordine 91 de parohii din ţinutul Hunedoarei): Lugoj, Bocşa, Buziaş, Timişoara, Vermeş, Ciacova, Oraviţa cu 8 parohi şi 7 şcoli, Vărădia cu 7 parohi şi 5 şcoli. Studiul cuprinde o prezentare a principalelor, fonduri şi fundaţiuni precum şi a stipendiştilor (bursierilor) acestora. Mă voi rezuma la prezentarea celor din Protopopiatul Oraviţa.

-Fondul Rudolfian (întemeiat în 1857) asigura stipendii pentru tinerii din Oraviţa, Vărădia, Bocşa, care au fost trimişi la studii la Beiuş, Orăştie, Blaj, Timişoara, Braşov, Lugoj, Oradea Mare cu obligaţia morală de a urma cariera preoţească ori cea de cantor. În Tigvaniul Mare funcţionau – Fundaţia Maria Braia - scopul fundaţiei este acela de a acorda  stipendii la şcolari şi şcolăriţe de la orice institut de învăţământ apoi la meseriaşi şi comercianţi sau altă branşă, numai cât să fie săraci, cu purtarea morală bună şi să arate progres bun în studii şi meserie.    

- Fundaţia Nicolae Braia – oferea un stipendiu pentru studenţi universitari, patru stipendii pentru studenţi la gimnaziu, 2 stipendii pentru şcoalele de comerciu, 2 stipendii pentru tinerii industriaşi. Sculptorul Romulus Ladea a fost şi el stipendist  al Fundaţiei Braia. Fundaţiile practicau şi un sistem de împrumuturi pentru persoanele morale şi ajutoare pentru văduvele şi orfanii de preoţi. Aşa cum reiese din circularele emise între anii 1898-1913 de Fondul Districtului Protopopesc Vărădia, sunt sprijiniţi la studii un număr mare de tineri din protopopiatele Vărădia şi Oraviţa. Stipendiştii din mediul greco–catolic: Fondul Districtual Protopopesc Vărădia sprijină cu 200 de coroane pe Victor Pascu din Greoni care se pregătea la Szelmecz pentru meseria de silvicultor. Cu aceiaşi sumă erau sprijiniţi: G. Novac din Tigvaniul Mare, Joanoviciu Hostiliu din Sasca, Traian Bogdanfi din Oraviţa, student la Panciova, pentru care se plăteau 100 de coroane, tot din Oraviţa, Epure Ioan, student la montanistică în Freiburg, era stipendiat cu 200 de coroane. Acelaşi fond asigura 7 burse la Seghedin pentru: Lugojan Wilhelm din Oraviţa - 60 coroane, Duma Ioan din Oraviţa - 50 coroane, Piteş Valeriu din Tigvaniul Mare- 60 coroane, Neda Ioan din Oraviţa -40 coroane, Madincea Simeon din Ilidia - 50 coroane. La Viena este susţinut la studiu Ionas Andreiu din Lăţunaş, Timotei Stanimir din Cacova  este bursier la Syentes. Studiul se încheie cu sublinierea rolului jucat de Biserica Greco–Catolică care şi-a asumat, responsabil, dimensiunile conştiinţei identitare româneşti, dovedindu-le cu destule argumente în istoria neamului o variantă de romanism şi romanitate în veşmânt confesional[1].

(fragment din cartea CARISMA UNITĂŢII. Elemente ecumenice aparţinând modelului de convieţuire interetnică şi multiconfesională din Banat-Alexandru-Paul Gherman)

Masterand: Alexandru-Paul Gherman Anul II

 Universitatea Babeş-Bolyai  Cluj-Napoca Fac. de Teologie Greco-Catolică

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com