Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

Opinii despre un proiect de lege pentru calitatea educatiei
Titus Filipas

Impresii si pareri personale in FORUM

Ma voi referi la recentul proiect de lege (din iulie 2005) pentru asigurarea calitatii educatiei. Pe plan international, exista deja niste normalizari foarte clar concepute privind asigurarea calitatii serviciilor, iar prin reductionism, institutiile de invatamant pot sa fie vazute ca niste sisteme de servicii. Statul roman a semnat deja documentele privind acceptarea si aplicarea acelor normalizari pentru calitate si in Romania, deci normalizarile se aplica automat si invatamantului romanesc.

Ce se intelege prin « calitatea educatiei », in acord cu « proiectul de lege privind asigurarea calitatii in educatie » ? Iata un excerpt din Capitolul 1, Dispozitii generale, Articolul 1, punctul (3) : «Calitatea educatiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu sau ale furnizorului acestuia, prin care sunt satisfacute asteptarile beneficiarilor directi si indirecti de servicii de educatie, precum si cerintele standardelor de calitate ». Sa observ ca acestea sunt truisme reductibile la principiul empiric : « Calitatea budincii este demonstrata de faptul ca budinca este mancata ».
Pentru ca atunci cand discutam despre conceptul de «calitate », neaparat trebuie facuta o distinctie intre'calitatea organica' si 'calitatea statistica'. Conceptele respective trebuie sa fie discutate separat, insa ele trebuiesc discutate amandoua. Aceasta dihotomie foarte clara se aplica, de exemplu, la analiza sistemelor de produse si servicii in conditiile dezvoltarii durabile. Iar institutiile de invatamant, asa cum spuneam, sunt sisteme de servicii.

Sa ne referim si la punctul (4) din acelasi articol : « Evaluarea calitatii consta in examinarea multicriteriala a masurii in care un furnizor de educatie si/sau programul acestuia indeplinesc standardele de referinta facute publice. Atunci cand evaluarea calitatii este efectuata de catre furnizorul de educatie, ia forma autoevaluarii. Atunci cand evaluarea calitatii este efectuata de o agentie nationala sau internationala specializata, potrivit unor norme transparente, ia forma evaluarii externe. »
Evaluarea calitatii unui sistem de servicii se face numai in raport cu un ‘set de valori’. O problema suplimentara este aceea ca nici una dintre normalizarile internationale ale calitatii unui sistem de servicii nu arata ‘setul de valori’ care este folosit pentru evaluarea calitatii sistemului de servicii. Alegerea ‘setului de valori’ folosite pentru evaluare este lasata la latitudinea fiecarei «organizatii ». Fiind vorba despre educatie, ‘setul de valori’ face parte dintr-o doctrina politica nationala. Intrucat ne integram in Uniunea Europeana, iar obiectivul central al politicii statului postmodern UE il constituie dezvoltarea durabila, ‘setul de valori’ trebuie sa fie concordant cu obiectivul dezvoltarii durabile. Oricum, trebuie sa existe o transparenta a reprezentarii ontologice in limba romana a ‘setului de valori’. In « proiectul de lege privind asigurarea calitatii in educatie » nu este macar folosit termenul “valoare”, fara sa mai vorbim despre o ‘definitie a valorii’, necum o prezentare transparenta a ‘setului de valori’.

Precizarea clara a ‘setului de valori’ este importanta si din alt motiv. Institutionalizarea pozitiva a calitatii pentru invatamantul romanesc de toate nivelele se poate face numai prin centrarea pe un "set de valori". Daca acest "set de valori" nu este precizat, ori macar amintit printr-o trimitere la un document, atunci 'institutionalizarea' capata conotatie negativa («copiii strazii » fugeau de acest tip de institutionalizare). Deci ‘setul de valori’ trebuie sa se incadreze in obiectivul ‘dezvoltarii durabile’. Principiile dezvoltarii durabile sunt statuate in documentul international la care a aderat si Romania, numit ‘Agenda 21’, unde este alocat un spatiu important problemelor educatiei In proiectul legii pentru calitatea educatiei nu se face nici o mentiune la ‘dezoltarea durabila’, desi ne integram in Uniunea Europeana, de asemenea in proiect nu se face nici o referire la ‘Agenda 21’, desi exista o traducere destul de buna a textului acestui document international si in limba romana.

Ramanem tot la acest punctul (4) din articolul 1. Aici apar termenii : « standardele de referinta » si « autoevaluarea ». Spuneam deja ca exista normalizari internationale pentru calitatea sistemelor de servicii, normalizari adoptate si in Romania. In textele acestor normalizari se expliciteaza legatura existenta intre « standardele de referinta » si « autoevaluare ». In proiectul de lege pe care il analizam nu se aminteste nicaieri despre aceasta legatura. Conceptul functional care uneste “autoevaluarea” sistemului de servicii cu « standardele de referinta » se cheama, in termeni populari, ‘Roata lui Deming’. Aceasta este alta denumire pentru ‘ciclul de ameliorare continua a
calitatii’ sau ‘ciclul lui Deming’.

Tin foarte mult sa reamintesc faptul ca in Romania a existat un precursor al ideilor lui Deming in persoana fizicianului Ioan Placinteanu, profesor la Politehnica din Bucuresti, care a expus, total independent, aceleasi idei. La inceputul industrializarii romanesti in conditiile comunismului, in fiecare intreprindere s-a creat serviciul CTC sau ‘controlul tehnic al calitatii’. Profesorul Ioan Placinteanu a sustinut ca activitatea serviciului CTC nu are nici un efect, mai mult, ca principial activitatea serviciului CTC nu poate avea efecte pozitive asupra procesului de productie. Profesorul Ioan Placinteanu propunea si solutia de inlocuire a serviciului CTC. Constat acum ca solutia lui de inlocuire a serviciului CTC este foarte asemanatoare cu ‘sistemul lui Deming’. Pentru ideile sale novatoare, profesorul Ioan Placinteanu a facut ani grei de puscarie comunista. Sa observam ca in acelasi timp, ‘Roata lui Deming’ era folosita in Japonia, unde a dus la produse industriale de calitate optima dupa 1950, fara ca in Japonia sa fie utilizat un sistem analog serviciului CTC existent in Romania.

‘Ciclul de ameliorare continua a calitatii’ este impartit in mai multe faze, si in fiecare faza sunt precizate standardele de referinta care sunt incorporate in sistem. “Autoevaluarea” sistemului se face la fiecare rulare a ‘ciclului Deming’. Sa observam ca in « proiectul de lege privind asigurarea calitatii in educatie » nu este nici macar amintit ‘Ciclul de ameliorare continua a calitatii’. Asa cum sugeram, absenta referirii la ‘roata lui Deming’ se poate explica prin faptul ca deocamdata nu exista niste reprezentari ontologice echivalente ale respectivelor normalizari si in limba romana, adica nu exista niste « talmaciri » inteligibile ale acelor normalizari internationale si in limba romana. Trebuia deci stabilita o comisie de traducatori care nu doar sa dea echivalente ale textelor, dar sa propuna si un glosar de termeni, fara sa mai vorbim despre necesitatea construirii unui ‘Thesaurus’ romanesc, adica a unui ‘dictionar de sinonime’ pentru termenii de caracterizare a calitatii educatiei. Aceste reprezentari ontologice cuprinse intr-un ‘Thesaurus’ romanesc pentru calitatea educatiei trebuie sa se refere in permanenta la un ‘acquis’ de civilizatie europeana.

De exemplu, Declaratia de la Bologna din 1999, privind restructurarea universitatilor europene, incorporeaza si ‘spiritul de la Bologna’ din 1119, cand a fost infiintata prima universitate europeana. Studentii erau proprietarii universitatii, studentii angajau cadrele didactice care predau numai ceea ce li se cerea absolventilor pentru a-si putea exercita profesia pe piata muncii de atunci. Deci tinta invatamantului de calitate in Romania este clara : pregatirea pentru asimilarea unor competente necesare pe piata muncii, in cazul invatamantului preuniversitar, ori asigurarea unor competente pe piata muncii, in cazul invatamantului universitar, fiind vorba despre o munca in conditiile dezvoltarii durabile. Expunand in termeni moderni "spiritul de la Bologna" din 1119, putem spune ca, pe piata muncii, organizatia nu angajeaza o persoana cu o calificare certificata printr-o diploma de absolvire, decat daca acea presupusa calificare certificata asigura o "competenta" care ingaduie persoanei angajate sa "adauge valoare" prin munca persoanei respective in organizatie/intreprindere. Aceasta "competenta" oferita de studiile universitare este inscrisa in mod expres in Curriculum Vitae. Sa mai observam ca in « proiectul de lege privind asigurarea calitatii in educatie » lipsesc termenii "adaugarea de valoare" si "competenta", termeni ce sunt totusi foarte pozitiv corelati. La ora actuala, fiecare profesor universitar este obligat sa prezinte programa analitica a disciplinei pe care o preda, si bibliografia recomandata studentilor. Adaugarea unei liste de competente pe care le asigura disciplina respectiva pe piata muncii, ar putea ajuta invatamantul romanesc sa intre pe un 'cerc virtuos'.

Un proiect de lege despre calitatea educatiei care nu mentioneaza 'ciclul de ameliorare continua a calitatii' creeaza premisele unei legi statice pentru un mediu dinamic. Sa mai observam ca normalizarile de calitate deja existente in sistemele de servicii se aplica numai pe baza de voluntariat, intrucat legislatia coercitiva produce blocaje in mecanismele de functionare ale organizatiilor. Nu este nevoie de o lege noua pentru asigurarea calitatii educatiei, ci doar de precizari la normalizarile de calitate deja existente, detalii asupra felului cum se invarte "roata lui Deming" in sistemele de invatamant.
Integrarea standardelor de referinta in rularea ciclului lui Deming si autoevaluarea sunt conditii necesare, dar ele totusi nu sunt suficiente pentru asigurarea calitatii. Mai este necesara intelegerea sau "distinctia" realitatii in care functioneaza institutia. Or, aceasta intelegere a realitatii este dependenta in ultima instanta de o descifrare a cauzalitatii in fiecare situatie concreta de management al calitatii. Metodologia si modelele secventiale ('patterns') acumulate deja la rularea 'rotii lui Deming' arata ca aceasta descifrare a cauzelor este in general posibila numai dupa ce se pune de cinci ori la rand intrebarea: "De ce?". De fiecare data cand se pune intrebarea "De ce?",
raspunsul trebuie cautat (si gasit) printr-o 'diagramare Pareto'. Mai este de asemenea un lucru bine stiut ca o 'diagramare Pareto' trebuie sa fie precedata de o 'diagrama de cartare cauzala'. Deci descifrarea obiectiva a realitatii in care opereaza institutia/organizatia orientata spre obtinerea calitatii implica cinci 'diagramari Pareto', fiecare 'diagramare Pareto' fiind precedata de o 'diagramare de cartare cauzala'. Aceste lucruri sunt spuse clar in documentele in limba engleza care au fost semnate si de Romania, documente care nu au fost deocamdata traduse pe romaneste, si puse la dispozitia societatii civile romanesti. Oficialii romani care au semnat aderarea Romaniei la acele normalizari internationale pentru calitate s-au angajat atunci totodata sa organizeze tot procesul transparent de traducere a normalizarilor respective in limba romana. Un proiect de lege despre calitatea educatiei care nu recomanda investigatii permanente de 'realitate' prin diagramarile de cartare cauzala si Pareto va conduce la o lege care nu tine seama de modificarile permanente in realitatea dezvoltarii durabile in care functioneaza institutia de invatamant.

In final trebuie sa subliniem necesitatea unui forum electronic pentru discutii asupra calitatii invatamantului romanesc. Acest forum ar putea sa fie organizat si gazduit de ministerul educatiei si cercetarii, pentru ca el se inscrie in notiunea de ‘ameliorare continua a calitatii’.

Lector dr. Titus Filipas

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design: Lucian Hetco.