EDITORIAL

OPTIMISMUL CA METODĂ DE LUCRU

Diana Popescu, Agero

Spuneam cu puţină vreme īn urmă, sīnt un optimist moderat, trīmbiţata relansare naţională nu avea loc.  Nu poate īnflori atīt de repede bunăstarea naţiunii despre care vorbeau mesajele autorităţilor la cumpăna dintre ani, mai ales c㠄iarna nu-i ca vara” şi dacă ninge īn Romānia contextul devine impracticabil, de la drumuri la lege, iar dacă plouă ne ameninţă tot aceiaşi torenţi. Cum politicienii sīnt mai optimişti decīt condiţiile date, ei predică optimismul ca metodă de lucru, ca soluţie miraculoasă la ieşirea din criza uriaşă, pentru că, zic domniile lor, şi alte state ale lumii se străduiesc acum să-şi adapteze instituţiile şi programele la realitatea haotică, pusă cu interes īn mişcare de autodeclarata putere mondială. Īn tonul obişnuit al comediei realităţii, de sărbători, politicienii şi-au cerut iertare unii de la alţii īn faţa naţiunii, lucrurile īncep să meargă bine, dar īn direcţie greşită. La īnceput de 2010 climatul politic arată precum  mormanul de gunoaie din Vama Veche, cucerită de rockeri şi de potomani. Am scăpat de parlamentare, de euro-parlamentare şi de prezidenţiale, cīnd toate forţele financiare şi politice s-au mobilizat, s-au concentrat spre aceste sectoare şi au declanşat criza politică a lui 2009, īn aşa fel īncīt să ne aştepte la colţ o criză socială de proporţii. Conceptul de reformă lansat īn mod manipulativ vine nu din nevoia statului, ci din nevoia guvernului de a reduce cheltuielile din punctele considerate nevralgice.

Şi atunci cu ce să se īnceapă? Cu īnvăţămīntul. Cincisprezece mii de cadre didactice vor fi trimise īn vacanţă, aşa că vor avea timp suficient să scrie pancarte pentru manifestaţii. Primăriile abia aşteaptă intrarea şcolilor īn autoritatea lor, ca să le desfiinţeze pe ici pe colo, iar  spaţiile să fie afectate cauzei nobile a transformării noastre īn oameni ai marcheturilor. Luaţi-vă gīndul de la depolitizarea īnvăţămīntului, procesul de politizare se īngroaşă. Guvernul se străduieşte să taie, să reducă, să adapteze, să ajusteze, dar tot de la nivelul nostru de trai. Cum? Mai multe taxe şi mai mari, alt pachet de scumpiri. Autorităţile locale au bilet de voie de la guvern să crească taxele conform autonomiei de voinţă şi de interes pentru tichia de mărgăritar. Īn „teatrul de operaţiuni” al puterii, anul se configurează destul de aglomerat. Deviza guvernanţilor pentru 2010? Optimismul şi speranţa transmise către popor din punctele cardinale Sinaia şi Cluj. Cum să nu ne crească nivelul de optimism, cīnd aflăm că o clădire din Toronto, Canada, care timp de treizeci şi trei de ani a deţinut titlul de cea mai īnaltă clădire din lume, va fi detronată anul acesta de o alta, mult mai īnaltă, finalizată īn acest an, īn Dubay? Luīnd īn considerare premisele de la care plecam īn decembrie 1989 - pentru că tot este la modă să ne raportăm la acest prag - şi starea jalnică īn care ne aflăm, e clar, ne mai rămīne să credem īn minuni.

Romānul, mai puţin entuziast, a sărbătorit modest trecerea īn noul an, cu mai puţine artificii aruncate pe fereastră, pocnitorile nu prea s-au auzit, a plouat cu găleata, am sărbătorit aniversarea reality after the fact - aceasta este starea unui popor trist, jefuit cu metodă, aflat la cheremul analizelor şi sondajelor; am sărbătorit īn tonul degringoladei ideologice capitaliste, cīnd īnsuşi capitalismul ca sistem este pus sub marele semn al īndoielii. Nici sistemul economic comunist nu era avantajos decīt pentru unii, dar era bun pentru că nu fabrica şomeri şi nici īmbogăţiţi din hīrtii. La fel şi azi, capitalismul este perfect pentru cei care au furat căciula de astrahan a poporului şi dezastruos pentru cei mai mulţi, rămaşi fără căciulă. Interesaţii de profituri uriaşe, vīnzătorii de fabrici, de neam şi de ţară, nu puteau accepta economia comunismului ca fiind bună, ei sunt boierii capitalismului, afiliaţi mafiei mondiale de proporţii, specializată īn hoţii financiare, īn acapararea puterii, a zonelor de influenţă, īn subjugarea popoarelor prin īndatorare, capabili să facă orice pentru a transforma omul īn robotul gata să cumpere iluzii standardizate de supermarcheturi, gunoaie E-urizate, alimente modificate genetic. Iată ce a oferit, sub imperiul libertăţii individuale, sistemul economic al capitalismului: şomaj, sărăcie, haos, pornografie, kitsch-uri, iar pentru cei puternici, libertatea de a se īmbogăţi prin mijloace ilegale, imorale şi pe spinările mulţimii. Capitalismul a reuşit să subordoneze, să globalizeze, să subjuge omenirea prin marile concerne şi instituţii bancare internaţionale. Omenirea este manipulată cu lege şi metodă, este controlată şi stăpīnită de nonvalori, iar viitorul nu mai sună deloc bine. Să ne īntoarcem īn timp, la borna lui 1989 a Romāniei. Care erau speranţele tinerilor căzuţi victime istoriei de atunci, şi cum s-au materializat la douăzeci de ani distanţă? Din cei opt milioane şi ceva de salariaţi la vremea aceea, am rămas cu o treime azi. Economia romānească, dezmembrată şi privatizată oneros, a fost de fapt vāndută robinet cu robinet, piesă cu piesă, utilaj cu utilaj. Marilor fabrici cu tradiţie, devenite mărci de prestigiu īn lume, li s-au pus bombe, au fost dărīmate, īn locul lor s-au ridicat super/hipermarcheturi. Toată lumea vinde, dar cine şi cu ce să mai cumpere, cīnd şomajul creşte de la o etapă la alta? Dacă economia de suprafaţă a fost vīndută, dacă nu mai sunt bucăţi din trupul ei de furat, s-a trecut la distrugerea bogăţiei zăcămintelor noastre, şi mă refer la Roşia Montană. S-a vīndut petrolul, distribuţia de energie, jumătate din gazele naturale, aproape tot sectorul bancar, apoi exodul creierelor, a competenţelor romāneşti continuă, iar clasa politică, īnnoită cu tineri politicieni, s-a dovedit şi ea incompetentă şi pusă pe căpătuială, precum clasa seniorilor.

Celebrele datorii externe vor depăşi anul acesta mai mult de jumătate din produsul intern brut, partidele transformate īn găşti de interese nu mai pot emite reforme sustenabile, piaţa internă invadată de importuri nu mai dispune nici ea de oferte autohtone competitive. Ce ne-a adus de folos statutul de membru N. A. T. O. şi U. E.? Mai nimic şi mi-e greu să cred că īn Romānia anului 2030 va curge lapte şi miere; vom fi mai degrabă teritoriul bun de experimentat strategii economice, militare  şi medicamente noi. Sondaje recente arată că īn ţările īn care sistemul comunist a căzut, un procent mare de indivizi consideră că sistemul la care s-a renunţat cu entuziasm era mai bun, capitalismul nu a adus nimic constructiv, ci degringoladă, haos, sărăcie. Ne-am bucurat că īn libertatea de după 1989 nu vom mai cumpăra săpunuri bune, ţigări şi blugi la speculă, că nu vom mai mīnca salam cu soia. Acum sīnt pe toate tarabele acestea, dar salamul cu soia era mult mai sănătos faţă de cel de acum, cu E-uri, amidon, acid ascorbic şi alte ingrediente cancerigene. Tot speranţa şi optimismul ne-au făcut să credem că īn 1989 am īnvins sistemul, cīştigīnd libertatea. Dar alt sistem de tip caracatiţă, ne stăpīneşte mai abitir decīt cel multilateral dezvoltat, schimbarea vizīnd consecinţe grave la nivel social. Statutul cetăţeanului s-a degradat, prăpastia īntre aşteptări şi realitate se cască şi ne vin īn ajutor, pentru a ne menţine sub control prin haos, suficiente piste greşite, gripe, vaccinuri, scandaluri, corupţii, droguri, pornografie. Bine gīndită, pentru americani, prăbuşirea vechiului sistem comunist a fost augurală: noi pieţe de desfacere, forţă de munca ieftină, ocazia achiziţionării pe nimic a unor ramuri economice, a resurselor naturale ale unor ţări, oferind īn schimb iluziile de lux ale unui vis de libertate permanent īntreţinut. Ce īnseamnă capitalismul?

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com