|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Eseu despre falsa victimizare şi coada la nemurire Dr. Dimitrie GRAMA, Danemarca
Să vorbim despre acea realitate care izvorăşte din ambiţiile nemăsurate de succes şi de nemurire, pe care o bună parte din scribenţii actuali o manifestă ipocritic! De ce spun, "ipocritic"? Pentru simplul motiv că nu-i cred, sunt nişte mincinoşi! Ca ciupercile au apărut acum o grămadă de "adepţi" ai dreptăţii, o grămadă de oameni de litere ”sinceri”, o grămadă de ”martori” şi ” judecători” ai unui trecut recent, din care au facut parte! Cu toate că îmi dau seama, din ceea ce Ei scriu, că au fost jurnalişti sau ”corespondenţi” la diverse publicaţii comuniste sau scriitori care au publicat nuvele, poezii, cărţulii sau alte materiale, indiferent de ce natură în presa oficială comunistă, sau chiar mai mult, că au facut parte din elita timpului, aceştia expun mărturisiri ”amare”: cum că nu li s-au acordat mai multe onorarii, mai multe titluri sau mai multă atenţie de regimul comunist şi bieţii de Ei, ar fi fost nedreptăţiţi!! ( Domnilor şi doamnelor, ce tragedie, ce tratament odios au suferit aceşti oameni!?) . Şi care or fi fost ei: Păunescu, Liiceanu, Pleşu, Blandiana, Patapievici şi mulţi alţii prezenţi în mass-media trecută, comunistă şi prezenţi la fel de vânjos în cea actuală, post-comunist-coruptă.
Cei care într-adevar au fost persecutati, au fost dezidenţi cu adevărat, nu au apărut în nici o formă documentată ca şi creatori sau oameni de ştiinţă şi cultură în perioada comunistă. Diferenţa între a fi ”popularizat” şi aceea de a fi total ” ignorat” , probabil consta atunci, ca şi acum, în gradul de talent al omului de litere sau de arte şi bineînţeles şi în gradul de prostituare conştientă acceptat de către ”creator”. Multi români de geniu de altminteri, au fost publicaţi şi apreciaţi chiar şi de comunişti, aşa cum mulţi alţi români de geniu au preferat să rămână anonimi (ori n-au avut încotro), atât în perioada comunistă, cât şi în cea pre-comunistă ori post-comunistă. Multe mediocrităţi au fost supraestimate şi ridicate la rang de intelectuali subţiri în perioada comunistă, precum şi în cea post comunistă. Fiindcă întotdeauna a existat un ”dans”, un tras al sforilor, un joc al ”tuturor eventualităţilor”, un ”ceva” arbitrar şi ”nelogic”, dar care la un moment dat în istoria unui loc sau al unei populaţii, are un anume sens, o înţelegere şi influenţă. Aşa se explică sentimentul de ”nesatisfacere”, de amărăciune, ori de falsă victimizare care, pe mulţi dintre aşa-zişii ”creatori” îl "încearcă".
Am chiar convingerea că mulţi din aceşti noi ”victimizaţi” ai persecuţiei trecute, ar fi facut cu plăcere parte din pătura privilegiată a regimului comunist, dacă atunci, li s-ar fi dat ocazia să beneficieze de privilegii. Dar nu le-a fost îngăduit atunci, fiindcă au fost concuraţi de altii - mai smecheri, mai cu relaţii, ori mai abili decât ei şi de aceea se simt acum marginalizaţi în trecut! Acum, ei vor să se răzbune pe cei care au avut mai mult succes decât ei în trecutul comunist. Ipocriţi şi atunci, ipocriti şi acum! Căci dacă ardeau de pasiunea dreptăţii, ardeau şi de urgenţa demascării şi condamnării sistemului din care faceau parte, ar fi putut alege ori calea emigrării, ori calea trimiterilor prin diverşi intermediari în Vest, a unor incendiare mărturii scrise, care sa demaşte crima şi dictatura comunistă, mărturii care ar fi putut să şocheze lumea vestică! Dar, după câte ştiu eu, aproape nimeni nu prea a făcut acest lucru la români. Ruşii, (da, ruşii!) au avut adevăraţi martiri de constiinţă şi de atitudine critică şi dreaptă! Nu pot să nu consider majoritatea celor care acum, brusc, se trezesc a fi fost dizidenţi, martiri ( mai mult sau mai puţin victimizaţi), ai tradiţiilor sau ai culturii româneşti, nişte marionete, nişte filfizoni, lipsiţi de de autenticitate. Ipocriţi sunt, pentru că adevăratul creator nu ţine cont de sistemul politic ce domină cotidianul, nu ţine cont de suferinţa sau succesul altora, deoarece el este un egoist şi luptător pur-sânge! Adevăratul creator nu este o unealtă manipulată de alte forţe, pe care el conştient nu are cum să le controleze sau să le influenţeze. Şi atunci creatorul are de ales: ori nu crează nimic, ori continuă să creeze, deoarece nu poate altfel! Astfel în mod conştient orişicine cu pretenţii culturale şi curaj, are posibilitatea de a alege.
Tuturor celor care consideră că ceea ce eu descriu mai sus, este exagerat sau nu este adevărat, doresc să le spun că eu personal, am început să ”public” abia din anul 2000, la 53 de ani, cu toate că poemele si eseurile ”cotidianului mistic” le aveam pregătite de mult timp, (din 1965). Eu ştiu ce spun, pentru că eu am ales! Ce eu nu înteleg, la români (eu fiind aromân), este faptul că intelectualii în loc să dea dovadă de adevarata inteligenţă socială şi să contribuie prin efort comun la dezvoltarea unei noi societăţi evoluate, bazate pe o înaltă ţinută morală şi demnă, se complac în defăimări şi mahalagisme. Viitorul întotdeauna va începe astăzi! Şi intelectualii români în ferocitatea şi agresivitatea lor nu îl pot percepe, nu pot contribui la edificarea şi legalizarea unei noi ordini. Intelectualii români sunt din păcate, orbii societăţii în mijlocul căreia traiesc, în care ei ”creează” ! Ei nu au ca scop primordial, binele poporului sau al societăţii din care fac parte, ci sunt aşa cum am amintit mai sus, individualişti, egoişti pur-sânge! Atunci când se lamentează, când ”par” revoltaţi, asistăm la mimarea unor decepţii personale şi nimic mai mult! Este doar o spaimă existenţială cea care urlă în ei, ameninţându-i că vor fi daţi afară de la coada la ”Nemurire”!
Dimitrie Grama Danemarca
-------------------------------------------
------------------------------------------- 2. Tema / articolul / autorul:: Subscriu 3. Numele si prenumele Dvs.: Stefan Doru Dancus 4. Adresa Dvs. E-mail: dorudancus@yahoo.com 5. Numarul Dvs. de telefon (fix): 6. Numarul Dvs de telefon (mobil): 072 - 444.35.87 7. Textul mesajului Dvs.: Domnule Grama, ati spus adevarul-adevarat! Povestea asta insa e lungă şi incepe in 1990, odata cu reinstaurarea domniei celor cu vechi functii "de partid si de stat". Stiti ce salariu aveau N. Stanescu, A. Blandiana, N. Pitut si atatia altii in '68? Peste 10.000 lei, la valoarea leului de atunci! Ce sa mai zicem de Paunescul ori Vadimul zilelor noastre? Nadajduiesc sa faca Dumnezeu dreptate, la Ultima Judecata, ca Romania e iarasi la cheremul lor.Apreciez curajul si onestitatea cu care ati scris acest articol.
Ştefan Doru Dăncuş
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
