HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Eugen EVU

 Pagini amare. Adio Poezie

 

Aşa grăit-a ….Patapievici: „radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei, o umbră fără schelet, o inimă ca un cur” ; „limba română este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau trebuie să o folosim numai pentru înjurături”.  Horia Roman Patapievici (Preşedinte la Institutul Cultural Român, anno pomini 2011 ..

 

Inflamaţia, inflaţia pe suprastok a memoriei colective( sic, n) – se precipită într-un soi de resurecţie delirantă a „ spiritului ce se agită în om”, prin asaltul video-mediei şi internetului în special. Apropos starea liricii, am opinia că genul acesta a fost şi va fi unul de tip agonic- religios, cum scria Eliade în „ Aspecte ale mitului” ( 1968). Comportamentul în literatura „ poieion”, este oscilant înbtre Aristotel- Hristos- Lenin, Marx

(materialismul dialectic cu eboşa „realismului socialist”- acesta fiind DE FACTO unul esenian...

 

În vremi de criză istorică, răsar ca ciupercile ( multe otrăvite, mutante !) – cohortele de pseudo/  sfinţi, profeţi, şamani, sacerdoţi schizoidici, genialoizi, mesianici maniaci, în Cetate. Curios cum poezia de după 1989, în România, a explodat ( sau implodat) – din eclectismul ei pseudo- religios, misticoid, în toater părţile:  Marin Sorescu scria în ajunul „ revoluţiei” (Tuşiţi), o poezie „Dreptatea liniilor” – în care prevedea acest balamuc, „liniile – adică direcţiile aşa- zişilor „ directori de conştiinţe” , maniacii Sintezismului şi ai perfidei AUTOCENZURI – ca şi curentul numit de N. Manolescu „ rezistenţei prin cultură” – cu al său blam la protocronismul unor Edgar Pappu ş.a. – aveau să îl confirme pe Sorescu: dreptatea liniilor s-a ( fost) făcut...triaj. Cum în societate, mulţime, politică, aşa şi în literatură, noile ei direcţii, aşa şi în „ istorie”; dirijismul în cultură este ceva ce aparţine mereu Puterii, mai ales celei numită peste tot, SECRET SERVICE-ului...Mulţimile vor fi şantajabile, după ce „ triajul” îşi va devora „ liniile” şi „ acarii” – vor restabili ORDINEA..

 

Roşu- verde- galben, semafoarele vor fi de veghe imperativului traficului, în noua ordine, al obsedantului neo-mensh, cu extremele sale. Bietul poet, sau sărmanul Iuda ! Demonizat, cel mai iubit ucenic, îşi va rescrie evanghelia, aşa cum odinioară la Marea Moartă şi Nad Hammadi, refugiaţii din peşteri, şi-au ascuns propriile relatări, considerate apocrife: Toma, Iuda, sau altundeva, Apocrifele luzi Enoh, patriarhul nepot al lui Noe .

 

După decembrie 1989, o seamă de poeţi români îşi editară propriile ..” Apocalipse”...De unde acest orgoliu ( autodestructiv) de a „ consacra” sentenţios, vanitos, propriile evanghelii? Prin cărţi, prin includerea în noile manuale şcolare şi academii, adică evanghelii cu scop educativ, modele, cărţile ca OBIECTE DE CULT. Foarte mulţi, în ABSENŢA UNEI LEGI A  LUSTRAŢIEI  - fie relativ  democratice şi expiatorii- catasrice- ( LUSTRU- TERMEN BIBLIC ŞI ACESTA, AŞADAR CURĂŢIRE DE DUHURI RELE, EXORCISM n.,)...act eventual reparatoriu ...Or starea acestei gesticulaţii misticoide, este cea a CULPEI refulate, ori defulate... Vina – păcatul originar al unei mari schimbări, repetă mitul originar...Secret serviciile noilor Ierahii- Puteri, refac structurile prăbuşite, patrimonizează dirijist „ noua ordine”, iar aceasta este stigma.

 

După sfinţii închisorilor staliniste – bolşevice ori celor comuniste ( cu cei internaţi în spitalele de nebuni, ( Socola, Zam, Gătaia, ş.a.m.d. ) – aveau să de anăvală paranoicii, schizoidicii, şi noua utopie care „ mişcă lumea”, dictatorii redistribuiţi de „ istorie”...

 

Poezia? Mai degrabă mutaţia ei, în paradigma horrro, a SF-ului de tip horror ( vezi cea a violenţelor de limbaj, sau orb- protestatară... S

indicatele şi spionii noilor dumnezei, pitici închipuindu-se giganţi ! O, Goethe, o Baudelaire, o, Emil Cioran !

 

Misionarismul  de tip „ evanghelic”, cu scâncete „ încremenite în proiect”, de profetism, neo- psihedelie, noxe şi doxe, ce spectacol fascinant în dantescul nostru şir de „ coborîri în infern”... Psihiatria face poezia. Eros şi Thanatos, Erato şi Euridice, sărmanul Orfeu şi anacronicul Prometeu, ca şi Sisif, ori Icarus ! Chinul şi sacrificiul...creatorului în opera-i ...devenitoare... Mutanţii?

 

Striviţi de Proporţii, cu viii, cu morţii. Planeta „noastră” este teatrul a sute de milioane de ani... Imensitatea abnormă a „veacurilor” care au fost, aruncă totul în ABSURD: ne referim la ceva care nu ne aparţine: eternitatea. Scânteiem şi murim.

     

„În Gobi, recent, arheologii au găsit la Uluah, ( Mongolia de Sud) scheletul pietrificat al unui URIAŞ UMANOID enorm, datat la ...45 milioane de ani! Faţă de acesta, uriaşii din biblie, distruşi majoritari de marele potop, par nişte copii  recenţi.

„Umanoidul este identic maimuţelor asemănătoare omului, celor ce au trăit acum 6-8 milioane de ani..Paleontologia modernă afirmă că uriaşii de acest tip, atinsese un grad superior de dezvoltare, gândea şi vorbea, cutia sa craniană asta arată. Înălţimea lui: 15 metri, picioarele – 7 metri „! Vorba cronicarului moldav „ Se sparie gândul”!

 

În zonele muntoase din România, sunt nenumărate astfel de relicve, iar mitologia protoracică abundă în sensul acestor uriaşi; În imensitatea eonilor, cine suntem noi, ce specii s-au perindat, câte mutaţii au avut loc, câte protospecii ne-au precedat ? „ Fiinţa

 

Nu a ţinut seama de legile evoluţiei omului, se pare că ea nu avea provenienţă terestră” ...( idem, ştire recentă pe internet).  Descoperirea a fost în 1999, stând sub semnul obsedantului „ revelation” ( dezvăluire) – apocalipsism resurect, în marile răscruci ale Omului istoric, captiv în istorie...O istorie ce pare a nu fi pe deolin A SA ?! Uriaşul schelet era într-un cimitor de dinopzauri: oare a existat o specie de giganţi ( sau mai multe !) – de tip reptilian, cea numită în Genesa ( VT) – „ Şarpele, Lucifer, Satana, Sataniel? Şi cine erau ELOHIMII, adică nişte ...ai unuia EL: cel mai vechi nume antic al lui Dumnezeu! Pe cruce, Hristos, care fusese iniţiat la esenieni, a strigat „ ELLI, ELLI; lama sabachtani! ? ( Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit”?).

 

Probabil că  Yeti, Big Foot, etc. sunt descendenţi ai acelor uriaşi, în Pamir, Himalaia, ş.a. Revelaţiile lui Zecharia Sitchin, în Sumer, par şi ele absurde, doar că tablele arse scrise şi reprezentările cu Anunaki, experimentele „ facerii” geneticienilor veniţi din Cosmos,  războaielor „ din cer”, navelor, laboratoarelor, rampelor, medicinii incredibile, sunt palpabile ! Ce anume a fost in illo tempore ? Câte distrugeri întru recreaţie ? Al cui război duce umanitatea, al căror entităţi ?

 

Antropogonia pare a imita Teogonia. Apropos actuala specie, „ natura” sau Altcineva- Altceva, procedează prin diminuarea masei, în favoarea substanţei ?

 

Scrierea mistico-refulatorie, sau cea defulatorie. Cea poetică este decantabilă, purificatoare, vindecătoare pentru cei cu mult patos.

 

Experţii de ieri ai securităţii, grafologii, psihologii ( unii ei înşpişi psihopaţi!) – numeau fenomenul religios din grădiniţe, şcoli, liceee, etc – „ infestare religioasă” ...Hmmm!

 

Patologia creaţiei în arte, vezi paradigma şcolii de la Socola, a dr. Prof, univ. Brânzei.

Studiul, acribic materialist- ştiinţific, pare a fi un apnedice la tratatele de criminalistică...

 

Curente explodate după 1989: pornolirism, satanism, agonism...Psihedelia... Fenomenul toxinelor, entobotanice, etc...Şi Jung, care scria demult despre efectele acestora în psihicul uman...Inclusiv al plantelor excitante de tot felul, tâmâia ( fructul tamariscului), cu efect calmant – reconfortant, euforice cum mirul, undelemnul, cânepa, ( canabis), busuiocul, etc. Cafeaua, tutunul, emanaţiile, stările de beatitudine...induse ritualic.

 

Şi cuvântul mantic, psalmii cântaţi, tânguitori sau exaltanţi, toate ca recuzită. Ca altundeva, mantrele, sau anticele daine – legi învăţate oral- din care la români a supravieţuit doina: de jale, de moarte, de bucurie, eroică, etc.

 

Între comporamentul de vatră (vetrism) şi cel de şatră ( cortul arabic, dar şi cel ebraic). „ „ Cortul întâlnirii” , din Biblie.

 

Imediat după „ revoluţie”, apărură în piaţa cărţii româneşti, aşa zişii „ profeţi ai luminii” ( Cohello, Alchimistul, Eduardo Galeano, Don Bastos,  Marquez, ( Erendira), Vremea inoceţilor (corect tradus a îngerilor), „ Războiul sfârşitului lumii”, Sabbat cu „Abbadon Exterminator” ş.c.l

 

Din USA, în valuri evanghelismul, cumva sincretic, din ramura dihotomică  neo- protestantă, baptism- apostolism. Îmi scriu numeroşi diasporişti, au reviste internet, o vastă propagandă  de „ evanghelizare”, dar şi alţii, îndeosebi originarii din Bucovina de Nord, Ukraina, şi din Basarabia, Cernăuţi, ori din jos, de la Marea Neagră. Ei sunt pe calea noului EXOD după modelul vechi- testamentar, însă cvasi ortodocşi, via....Taras Bulba, cazacii Donului, sau stilistic, apologeţi inconştienţi ai ţarismului pravoslavnic, via Dostojevski, Tolstoi, Soljeniţîn... Cutia neagră a memoriei pe meridianele şi paralelele lumii, cum ar zice Florentin. Sau Dezart, cu a sa teză a „ Reconquistei”, agreată şi de A. Silvestri...

 

În societăţile totalitare, cultul Fecioarei decăzu în cel al Mamei Eroine.. Cel al „ ţiitoarei”, deveni cel al „ femeii de serviciu” şi în paralel, al „ secretarei fidele”, din care ieşiră ...femeile politice.

 

Ceva te trezeşte brusc din somn, ca şi cum eşti gândit şi nu îţi aminteşti... Un straniu ca epare cumva pulsatoriu. Un necunoscut ce se manifestă şi se ascunde înţelegerii logice? Poziţa culcat, pare-se, fiindu-i avantajoasă. Uneori reţii fraze, fragmente de text, ce se dizolvă apoi în uitare. Cineva crede că ar fi vorba de Sinele pe care teozoful îl numeşte Hristic.

 

 Eugen EVU

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com