|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
PAIDEIA* ŞI UNITATEA RELIGIOASĂ George Liviu TELEOACĂ
În urmă cu câteva zile am primit de la corespondentul nostru, domnul George Liviu Teleoacă, un e-mail in care ne trimitea spre publicare un un nou articol. Citindu-l cu atentie ne-am dat seama ca este de fapt un amplu răspuns la unele întrebări puse pe forum de către domnul Adrian Constantinescu, în legatură cu un articol apărut anterior a aceluiaşi autor. Pentru a lămuri problema şi pentru că revista noastră este deschisă oricărei dezbateri obiective "la temă", vă prezentăm mai jos acest dialog.
George ROCA Redactor AGERO
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------- COMENTARII FORUM de discuţii AGERO
2. Tema / articolul / autorul: „ARHEOLOGIA LINGVISTICA... de domnul George L. Teleoacă” 3. Numele şi prenumele dvs.: Adrian Constantinescu 4. Adresa dvs. E-mail: const46@yahoo.de 5. Numarul dvs. de telefon (fix): - 6. Numarul dvs de telefon (mobil): -
7. Textul mesajului dvs.: „Titlul
articolului de mai sus, destul de apetisant, aparut pe pagina de front a
prezentei reviste electronice (Agero Stuttgart) m-a facut sa-l deschid
foarte repede. Din pacate (din punctul meu de vedere) am regretat.
(proletcultist)
Nota redacţiei: Domnul George Liviu Teleoacă oferă răspuns acestui tip de întrebări prin articolul său „PAIDEIA ŞI UNITATEA RELIGIOASĂ”.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- PAIDEIA ŞI UNITATEA RELIGIOASĂCuvânt înainte
Referitor la oportunitatea abordării de către toţi cititorii a unor asemenea materiale, care oferă noi date cu privire la identitatea noastră naţională, am să invoc mai întâi poezia „Demografie” a doamnei Gabriela Marieta Secu, care ne avertizează în termeni teribili asupra riscului de a nu mai gândi sau de a gândi superficial. Pentru calitatea de excepţie a mesajului poezia trebuie citită şi recitită cât mai des pentru a nu uita nici o clipă că avem obligaţia de a da replica cuvenită celor care ne denigrează sub o formă sau alta.
DEMOGRAFIE
Tu să taci! Să n-ai opinii Sclav să fii la toţi străinii Ce-au ajuns la tine în vatră Să-ţi fie un fel de zei!
Să te laşi strivit sub vremuri Demografic să respiri Şi de frica lor când tremuri Să te muţi în cimitir. Să le laşi lor tot avutul, Viaţa?! Dă-o încolo, mori! Stai sub cruce Şi suportă Pe albe braţe Negre ciori!
Cu privire la ameninţări
Vom spune că ele se înmulţesc şi sunt tot mai grave vizând mai ales dreptul nostru istoric la identitate. De multă vreme ni se mai frânge câte un colţ de ţară şi pierdem tot mai multă populaţie prin deznaţionalizare. Edificatoare sunt pentru această involuţie datele statistice şi concluziile pe care le oferă domnul Ion Varlam în interviul său despre naţionalismul românesc postat în revista electronică AGERO la adresa:
La pericolele semnalate de domnia sa se adaugă cu fiecare zi altele cum sunt şi defăimările împotriva românilor apărute recent în presa străină. Din cele consemnate de domnul Anton Lixăndroiu pe :
http://neamulromanesc.wordpress.com
spicuim câteva:
· Declaraţia generalului american Wesley Clark, potrivit căreia „Tratatul de la Trianon a fost o mare greşeală si ar trebui revizuit". Harta publicată de National Geographic, în care se arată că în Transilvania se vorbeşte o singură limbă: maghiara. Harta revistei Arborele Lumii, care ne înfăţişează „Ungaria Mare", întinsă de Ia Tisa până la Dunăre, la Marea Neagră şi la Nistru.
Grav este faptul că ele aparţin unui întreg sistem de intenţii bine programat care trebuie abordat cu foarte multă seriozitate din moment ce articolul distinsului profesor Titus Filipaş, intitulat Buldozerul domnului Zub, apărut pe :
http://boabedegrau.wordpress.com/
pune în evidenţă o doctrină a provocărilor care trebuie cunoscută indiferent de meseria cu care ne câştigăm pâinea. Şi dacă vrem să ne considerăm ceva mai mult decât nişte roboţi, adică oameni, nu putem renunţa la efortul de a ne perfecţiona defensiva prin însuşirea de noi cunoştinţe atunci când ni se spune fără ocolişuri că:
· Imediat după 23 august 1944, internaţionaliştii dirijaţi sinergic de la Washington şi Moscova au început să aplice României proceduri tipice „războiului din cea de a patra generaţie” (4GWProcedures), specific orientate împotriva fundamentelor culturii unei ţări. Iar după 1989, războiul 4G purtat împotriva României a înregistrat un succes paroxistic.
· În istoria românilor interpretarea duratelor lungi contează enorm
· Un buldozer aparţinând firmei Agrifrance a făcut praf un monument istoric din judeţul Tulcea. „Primarul le ţine spatele şi face tot felul de măgării cu ei. Ei s-au hotărît să facă aşa [ …] la români, cărora le zic degeneraţi.” (Cotidianul 07-02-2007).
O altă radiografie, încă şi mai amplă, a provocărilor care tind să ne scoată din istorie ne-o oferă cartea intitulată „Războiul împotriva poporul român” publicată de seniorul Dan Zamfirescu încă din anul 1993, în prefaţa căreia găsim o frază cu rol de concluzie la întreaga argumentaţie prezentată:
„Da, suntem ţinta unui război de o înverşunare, de o necruţare şi de o adâncime a implicaţiilor spirinual-religioase ce-i conferă culorile apocalipsului. Este războiul dezlănţuit împotriva pământului, sufletului, limbii, credinţei şi valorilor spirituale ale neamului românesc, de către forţele universale ale disoluţiei şi haosului … ”. Mereu activ, domnul Dan Zamfirescu aduce completări cărţii în interviul postat pe:
http://www.rostonline.org/rost/dec2006/zamfirescu.shtml
Toate aceste ameninţări trebuie să fie bine conştientizate, inclusiv faptul că numeroşii combatanţi temeinic lansaţi de Coloana a V-a şubrezesc din interior dreptul nostru, unanim recunoscut, la păstrarea identităţii.
Cuvântul ca document istoric
Atenţie însă! Dreptul la păstrarea identităţii există, dar pentru a nu ţi se invalida acest drept este obligatoriu să accepţi provocările şi să răspunzi cu argumente pe măsura lor. Or un asemenea tip viguros de argumente îl reprezintă în mod remarcabil tocmai limba, despre a cărei valoare de document istoric inalterabil găsim la marele istoric Theodor Mommsen următoarea subliniere: „Limba, în special în epoca de formare, este imaginea fidelă şi mijlocul de cunoaştere a treptei de civilizaţie atinsă de către un popor. Marile revoluţii ale artei şi ale spiritului sunt păstrate în ea precum într-o arhivă, din a le cărei acte viitorul nu va întârzia să se informeze despre acele timpuri asupra cărora orice tradiţie nemijlocită a amuţit.”
Acesta este şi motivul pentru care aceste studii referitoare la originile României ca Vatră Primordială a Europei susţinute prin argumente lingvistice, trebuie să fie primite cu mult interes de către toţi cititorii, indiferent de profesia pe care o au. Prin aceste studii, care soluţionează vechi probleme ale antropologiei, doresc să spun lumii întregi şi românilor în primul rând că Europa are nevoie de Adevărata Românie fiindcă are nevoie de propriile ei rădăcini, fără de care nu va putea edifica unitatea în diversitate şi nici nu-şi va putea defini noua sa identitate. Toate aceste demonstraţii sunt îndreptate împotriva neştiinţei. Împotriva neştiinţei lor care vor să uite că fiinţa umană are şi nevoi spirituale nu numai nevoi materiale, dar şi împotriva neştiinţei noastre chemaţi a ne redobândi conştiinţa valorii de sine în efortul de a dăinui ca naţiune respectată.
Pentru a mai câştiga din timpul pierdut, aceste demonstraţii se adresează tuturor categoriilor de cititori, cu intenţia vădită de a reconsolida legătura dintre „marea majoritate a cititorilor” şi ceea ce unii numesc „somitati academice” ca unic mod de a ne afirma în mod eficient identitatea. Pentru a fi auziţi şi respectaţi trebuie să cântăm bine la unison cel puţin o asemenea partitură, iar „Arheologia lingvistică în slujba istoriei religiilor”, prin claritatea demonstraţiei, poate fi o asemenea partitură. Dar pentru a reuşi să cântăm astfel trebuie să acceptăm paideia ca mod de a trăi.
Cu privire la selectarea informaţiei
Da! Învăţarea neîntrerupă este condiţie a propăşirii, dar informaţia şi criteriile de la care pornim, după cum se vede, pot fi denaturate, tăinuite sau distruse. De aceea informaţiile trebuie să fie selectate, fie prin raportarea lor la setul valorilor consacrate cu mare atenţie la „ademenitoarele cântece de sirenă”, fie prin verificarea demonstraţiei care le susţine. Acesta este şi motivul pentru care articolul intitulat „Arheologia lingvistică în slujba istoriei religiilor” se sprijină pe o demonstraţie uşor de verificat prin care se arată că teritoriul României reprezintă cu adevărat spaţiul sacru al Europei şi că din acest motiv trebuie să beneficieze de o pace perpetuă din toate punctele de vedere.
Important este faptul că demonstraţia se validează şi prin rezultatele săpăturile arheologice, care susţin o aceeaşi concluzie de necontestat că România este vatra a ceea ce se poate numi Vechea Europă axată pe o societate teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă reprezentând aria de civilizaţie autohtonă a Europei (Marjia Gimbutas). Această concluzie dată publicităţii încă din anul 1971, mai sprijină şi ideea existenţei Dumnezeului Unic, fără de care societatea nu putea să fie şi teocratică şi nedivizată pentru a fi paşnică. Ca societate structurată teocratic avea la vârful ei pe Unicul Dumnezeu Cel Atotputernic şi Atoatedătător, fără de care funcţionarea societăţii ar fi fost imposibilă. Primul Său nume a fost Vilah-Vilah de unde şi etnonimul nostru arhaic de vlahi. Faptul uluitor că de la începutul ei şi până astăzi întreaga omenire s-a închinat şi se închină la unul şi acelaşi Unic Dumnezeu îl datorăm vlahilor din acele timpuri, care printr-un amplu efort misionar susţinut de-a lungul mai multor milenii au răsădit în toată Europa, dar şi în Asia până la Oceanul Indian, religia şi poruncile civilizatorii ale lui Dumnezeu. Ca urmare a susţinutelor lor acţiuni de propovăduire desfăşurate, numele de vlah sau variantele lui sunt consemnate în Cărţile Sacre ale omenirii sau în mitologie pentru a denumi eroi civilizatori.
Toate marile civilizaţii, inclusiv cea a Imperiului Roman în expansiune, au ştiut că aici se afla polul spiritual al lumii denumit în mai multe feluri ca expresie a recunoaşterii sale multiple: Axis boreus, Cardines mundi, Kion Ouránou sau Polus geticus, pentru ca acum, anumiţi indivizi urcaţi pe stiva butoaielor cu cianură sau pe buldozer să ne zdrobească sanctuarele sau să ne alunge păstorii în numele acestui tip de civilizaţie care exacerbează importanţa aspectului material al vieţii în detrimentul dezvoltării spirituale a omului.
Pentru soluţionare nu aduce anul ce aduce ceasul
Recent, chiar foarte recent a fost confirmat oficial dezastrul ecologic la care am ajuns, ceea ce ne obligă la schimbarea perspectivelor de abordare. Dincolo de orice alt comentariu, prăbuşirea evidentă a mediului înconjurător ca realitate de necontestat, aşa cum se arată şi în raportul Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbarea Climaterică, dat publicităţii la 2 februarie 2007, ne indică ferm că civilizaţia supraconsumului este falimentară împreună cu toate orientările metafizice şi religioase care o susţin. Faţă în faţă cu sumbrul evoluţiilor ireversibile spre care ne îndreptăm împinşi de societăţile puternic industrializate, considerate a fi expresia cea mai convingătoare a înţelepciunii cultelor din apus, putem cere să se renunţe la arogantele analize cu titluri de forma „Ortodoxia şi sărăcia” sau „Ortodoxia mioriţică” pentru a nu mai denigra propagandistic dreapta credinţă ale cărei principale virtuţi sunt cumpătarea şi pocăinţa, fără de care nu vom putea face nimic pentru limitarea gravelor consecinţe care ne aşteaptă.
Speranţa
Printre puţinii, care nu au ezitat să afirme public că ortodoxia poate oferi cheia pentru multe din soluţiile de ameliorare necesare societăţii de supraconsum, este şi IPSS Serafim, Mitropolitul pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord care în volumul „Drumul spre Bruxelles” afirmă fără echivoc că: „După o experienţă de aproape 20 de ani de contacte cu marile Confesiuni creştine, convingerea mea cea mai profundă este că Ortodoxia cu Liturghia şi mistica ei, cu arta icoanei şi celelalte valori duhovniceşti, reprezintă singurul răspuns la căutările omului contemporan.”
Cu totul remarcabil este faptul că la o aceeaşi convingere a ajuns şi Prof. Univ. H. Tristram Engelhardt, părintele fondator al bioeticii americane care printr-o formulare şi mai categorică arată că „Este un act de ură a nu chema pe toţi la Biserica Ortodoxă”, după ce mai întâi constatase că „Biserica din Apus se află astăzi într-un haos profund”:
http://analizesifapte2.blogspot.com/2006/09/buletin-arp-nr-252006.html
De fapt, întoarcerea la unitatea credinţei prin Ortodoxie îşi are temeiul în Sfânta Scriptură, unde scris este, şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament „Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec.” ceea ce înseamnă că pentru Preoţia lui Iisus Hristos, Cel de o Fiinţă cu Tatăl, este admisă doar o singură rânduială şi numai una, care nu poate fi alta decât rânduiala dreptei credinţe aşa cum a fost ea statuată de primele Sinoade Ecumenice ale Bisericii.
Prin faptul că înlocuieşte interminabilele controverse teologice cu respectarea necondiţionată de către toţi a cuvântului Sfintei Scripturi, această poruncă poate repotenţa Mişcarea Ecumenică. În respectul credincioşilor care toţi doresc unitatea credinţei, cea de-a III-a Adunare Ecumenică Europeană care va avea loc la Sibiu între 4 şi 9 septembrie 2007 ar putea pune în discuţie şi importanţa Tainei lui Melchisedec în edificarea unităţii religioase. Chiar şi tema acestei Adunări Ecumenice „Lumina lui Hristos luminează tuturor. Speranţa pentru înnoire si unitate in Europa”, parcă este anume aleasă pentru a spune tuturor că Iisus este Calea, Adevărul şi Viaţa pentru întreaga omenire ca Fiu al Unicului Dumnezeu, care a fost şi este unul şi acelaşi pentru toţi încă de la Facere şi că în drumul spre unitate primul pas îl reprezintă recunoaşterea României ca Vatra Primordială a religiilor lumii.
Este o mare speranţă care poate deveni realitate dacă la atât de necesarele rugăciuni vom adăuga cunoaşterea dobândită prin paideia.
George Liviu Teleoacă E-mail: liviuteleoaca@yahoo.com
* PAIDEIA – Cuvânt preluat din limba greacă veche. Paideia (παιδεία) era un proces de educatie a omului într-o formă adevarată şi reală. Poate însemna şi cultură. Este ideologia prin care grecii antici şi-au construit modul de viaţă şi educaţia din tinereţe (un fel de cei şapte ani de-acasa la români !). Paideia este o moştenire culturală care se transmite din generaţie în generaţie.
------------------------------------------- 5. Numarul Dvs. de telefon (fix): '-'
6. Numarul Dvs de telefon
(mobil): '-'
'Prin anii 1992 am scris
un studiu intitulat Filozofia inocenţei, în care vorbeam despre
deşteptăciunea limbii române, despre acei daci - despre care Herodot
spunea că sunt deştepţi din fire...
Gabriela Marieta Secu
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
