PARLAMENTUL ROMÂNIEI

sau

TURTUCAIA DETRONATĂ

Daria Dalin

          Dacă până acum, Turtucaia a fost simbolul incompetenţei aleşilor poporului român sau al dezastrului care poate lovi o ţară prin incompetenţa aleşilor, ei bine, după aproape o sută de ani, Turtucaia a fost detronată şi nu de oarece-ntâmplare şi nici de vreun fitecine, ci chiar de Parlamentul României. Ăsta da progres!

        Că i-am văzut la datorie, citind presa sau dormind, scobindu-se în nas sau dezlegând cuvinte încrucişate, vizionând filmuleţe deocheate şi scărpinându-se aproape până la extaz sau numărând din doi în zece, desigur, i-am văzut, dar nu mi-aş fi închipuit vreodată că, în sfatul ţării, îşi pot lua doar picioarele, nu şi capul, pentru că altfel e de neînţeles cum au putut să treacă legi pe care, în ruptul capului, nu le-ar fi votat. Să fi fost victime ale vreunei flăcări? Se poate! Dar care să fie culoarea? Sau poate-au fost psihotronic păliţi? Şi asta se poate! Dar dacă...? „Trădare să fie (...), dar s-o ştim şi noi!” Sau poate asta-i tot ce pot! Sau poate ţara nu contează! Sau poate vina nu-i a lor!

        Constantin Argetoianu spunea că „Turtucaia a pus în plină lumină goliciunea oamenilor cărora ţara le încredinţase soarta ei, aproape fără niciun control” şi nu pot decât să fiu de acord, dacă şi atunci voturile se cumpărau cu: fasole cu cârnaţi; cu ulei, zahăr şi făină; cu un pantof înainte şi perechea după; cu pixuri, brichete, fulare, fesuri, bancnote ( mărunte, e drept, dar decât deloc! ) şi .., şi cu promisiuni pe care nici măcar peştişorul de aur nu le-ar fi făcut, dar popor blajin, blajin şi iar blajin şi .., cam atât! … şi creştin. Credincios!!

        Dacă, însă, credinţă înseamnă doar a pupa moaşte, atunci gestul lui Dumnezeu de a-şi trimite Fiul pe pământ, întru mântuirea şi scoaterea omului din robie, din orice fel de robie, a fost un gest inutil. Chiar dacă a trăit în smerenie şi umilinţă, Isus n-a renunţat la demnitate nici răstignit pe cruce şi nici n-a acceptat ca în Templu să zornăie banul, mai dihai decât la piaţă, sau în slujba puterii să şadă Casa Domnului.

        Azi, Biserica (mai bogată, probabil, decât Banca Naţională ), revenind la metehnele din vremea în care era cel mai mare exploatator şi latifundiar al ţării, este instituţia cu ajutorul căreia clasa politică a îngenuncheat acest popor, că nu face un gest fără a scoate în stradă popi cu crucea sau cu moaşte, iar poporul.., uită că are o viaţă, doar una pământeană; că vremea sclaviei a trecut; că nu el este în slujba clasei politice şi a bisericii, dimpotrivă; că libertate înseamnă demnitate şi că cea mai importantă învăţătură a Mântuitorului este iubirea faţă de semeni. Dar arta manipulării aproape a atins perfecţiunea, căci iată: o mare de oameni aşteptând, zile şi nopţi, să pupe moaşte (!!), sperând în minuni; o moţiune de cenzură pentru al cărei succes se mizeză pe o altă mare de oameni, scoasă în stradă de biserică şi un seamăn, o femeie, o mamă ducându-se, de bunăvoie, în moarte pentru o cauză comună tuturor: respectarea legilor şi-al dreptului la o viaţă demnă! Şi dacă …? Va plăti cineva? Aiurea!

        Când poruncile divine, prin necinstirea părinţilor (pensionari), prin crimă, desfrânare, hoţie, minciună sunt încălcate, fără ruşine, de clasa politică şi, deopotrivă, de biserică, cine să plătească răul făcut acestui popor?

       Trezită, odată cu dezastrul de la Turtucaia, opinia publică, se pare, că a murit tot atunci, pentru că destructurată, ca acum, nu cred să mai fi fost vreodată societatea şi nici nu cred că vreodată, ţara asta, oricât de greu să-i fi fost, să-i fie propriului popor, în numele libertăţii, lagăr de exterminare.  

        „O, libertate, tu eşti strigătul lumii, dar nu eşti încă credinţa sa!”

Daria Dalin

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com