|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
EDITORIAL PAŞAPOARTE ĪN REGIM DE URGENŢĂ Maria Diana Popescu, Agero
Pentru a fi un vīrf de lance īn literatura prezentului, pentru a fi original, după atīta originalitate existentă, trebuie să īmbrăţişezi opinii opuse. Īntr-un cuvīnt, ca scriitor, trebuie să-ţi schimbi rătăcirile. Adică poţi să falsezi īn orchestra scrisului ce partituri doreşti, pentru că scrisul e uman şi permite. Literatura n-are vină, ci mediul social īn care s-au modelat autorii şi contextul īn care este scrisă. Adevărul despre literatura prezentului nu prea mai e pe nicăieri. Cam tot ce se scrie seamănă cu un fel de consemnare binevoitoare, uneori tandru-ironică, sentimental-lacrimogenă, alteori vulgară, şocantă, o scriitură dezumflată şi băşicată literalmente, una lipsită de alchimie. Se merge pe considerentul că literatura īngăduie mult şi aceasta conferă mare īndrăzneală. Unor astfel de autori le respect văicăreala publică şi sensul a scrie de dragul de a scrie. Cīnd nu mai au cu ce se stīrni īn ochii vremii, mulţi dintre ei se apucă şi leagă pietre de Instituţia Literaturii, legīndu-şi de fapt pietre de picioarele lor. O altă mare problemă ar constitui-o nominalizaţii la tot felul de premii, asupra cărora am avut īntotdeauna dubii. Īmbulzeala de la podiumul premierilor mă īncredinţează că mulţi scriitori pătrund prin efracţie pe arondismentul cuvenit altora, pe considerentul că poate beneficia de uzul fruct pīnă la o nouă premiere. Cīt de validă mai este astăzi instituţia premiilor literare, ştim cu toţii, se vorbeşte destul de des pe la colţul breslelor.
Nu mă interesează prea mult eticheta pusă pe anumite cărţi. Acest lucru nu īnseamnă că nu doresc să ştiu ce se īntīmplă īn instituţia literaturii: cīnd apare o carte, la ce editură, a cui este şi ce tratează. Īn ce măsură cărţile premiate sīnt cu adevărat meritorii? Dar criteriile de selecţie a titlurilor şi modalitatea de alcătuire a juriilor? Cam acestea ar fi īntrebările ale căror răspunsuri sīnt chestiuni de dosare clasate, arhivate cu mare grabă. Īnsă provocarea mi se pare foarte interesantă pentru unii premiaţi, cīt şi pentru o parte a juriului. Autori mititei au nevoie urgentă de paşaport valoric, deşi ştiu ei bine că nu-l merită. Cum e oare să ştii că locuieşti ilicit īn casa altuia? Pentru că, pīnă la urmă, valoare are casa ei īn care locuieşte. Or, atīta timp cīt premiile literare vor constitui paşapoarte īn regim de urgenţă, cīt timp vor fi o punere īn literatură a unor teritorii inexistente valoric, vor avea de suferit scriitorii cu adevărat buni. Premiile literare şi-au pierdut greutatea, instituţia premiilor s‑a banalizat. Explicaţia ar fi că mulţi autori slabi sīnt premiaţi, iar premierea se face prin rotaţie, an de an. Anul acesta iei tu, la anul iau eu. Cam aşa stau lucrurile. Juriul se alcătuieşte uneori la repezeală. Nimeresc īn componenţa lui şi abonaţii la jurizare şi care, evident, au acolo un rol cheie, dar neprofesionalist, īn sensul diluării actului de jurizare. Circulă şi o glumă răutăcioasă pe seama premiilor literare, care spune că a devenit mai anevoios īn ultimii ani să eviţi premierea, valoroşi fiind cei care n-au luat īncă premii.
Avem o grămadă de premiaţi, dar cărţile bune pot fi numărate pe degetele de la o mīnă. Starea de underground īn care a eşuat, prin multe părţi, tradiţia premiilor, trimite valoarea īn derivă. Revin la īntrebarea iniţială: mai este validă instituţia premiilor literare? Mulţi spun că nu, din moment ce numărul cărţilor valoroase este mic, iar cantitatea de premii este foarte mare. Asupra premiilor literare planează o imagine de improvizaţie, de unde şi senzaţia că oricine va găsi o potecuţă tainică spre podium, numai să cunoască pe cineva din juriu. Cam peste tot membrii unui juriu dispun de o anumită aplecare īn teritoriu şi de o anumită influenţă. Această rudenie de interese nu are nimic de a face cu ierarhizarea corectă a valorilor, acţiunea de jurizare şi de desemnare a premianţilor fiind clar compromisă, credibilitatea juriului e pusă la īndoială şi, mai grav, cărţile de pe podium vor dispărea īn abisul din care au căzut.
Premiile literare au devenit o chestiune de negociere şi trafic de influenţă, au creat īntotdeauna tensiuni, intrigi, polemici şi au zdruncinat credinţe literare. E drept, nu peste tot. Presa culturală nu are interes să reflecte fenomenul, scriitura de calitate rămīne la colţ, pe coji de nucă, atunci cānd e vorba de promovare, īn timp ce o altă formă de scriitură deformează faţa şi aşa palidă a literaturii. Iată de ce unele reviste nu mai sīnt credibile, nu mai pot recomanda un produs literar, nu mai contează din punct de vedere valoric, cititorii şi istoria nu mai cred īn ele. Īn mod normal, un premiu literar trebuie să īnsemne valoare şi adevăr, iar īn spatele acestor premii ar trebui să stea instituţii solide. Scriitorii buni se află de veacuri īn postura unor cerşetori, cărora li se descalifică imaginea īn contextul social. Chiar şi finanţatorii cu o ţinută demnă trebuie să īnţeleagă că a sponsoriza literatura de calitate īnseamnă a-şi asigura şi lor imagine şi respect. Pentru că cel care publică o carte s-ar putea ca māine să devină un mare nume īn literatura, īn cultura naţională, să ilumineze locul din care s-a ridicat.
Maria Diana Popescu, Agero, Stuttgart
|
|
Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
