|
 PATRIARHUL,
DINESCU ŞI BERBECUŢII
Horia BLIDARU
Compoziţia
grafică de Roca
Comentarii de la
cititori la subsidiar
N-a apucat bine Ortodoxia românească să-şi desemneze Întâistătătorul, că
Mircea Dinescu, străjerul purităţii naţionale, a suit treptele
CNSAS-ului, rostind istoricele cuvinte: „Astăzi s-ar putea să pârlim
nişte berbecuţi în sutane aurite”. Şi, de îndată, pe jăratecul ce ardea
zglobiu de câteva săptămâni, au mai fost aruncate nişte dosare, numai
bune să întreţină focurile Gheenei pământeşti în care musai trebuie să
se cureţe Biserica. Fireşte, dacă s-ar putea, spre bucuria unora, ar
face bine să se cureţe de tot şi să nu le mai încurce socotelile.
După ce au transformat perioada de până la parastasul de 40 de zile al
Patriarhului Teoctist într-un Purgatoriu în care au fost târâţi înalţii
ierarhi şi, o dată cu ei, Biserica Ortodoxă Română, capii Consiliului
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - una din cele mai
parazitare şi mai toxice instituţii din România - au decis să dea
lovitura de graţie, a doua zi după alegerea Patriarhului. Surpriză,
însă: numai în cazul episcopului de Alba, ÎPS Andrei Andreicuţ, s-au
confirmat informaţiile, deja existente, că ar fi colaborat cu fosta
Securitate. În rest, nimic. Dezamăgit, poetul-trombon a ieşit pe
aceleaşi trepte - întipărite, de pe acum, în conştiinţa publică - şi a
glăsuit trist: „Din păcate, s-a scremut muntele şi a ieşit un şoricel'”.
Ei, dar lucrurile nu pot să
rămână aşa. Nu e lucru curat la mijloc. Nasul cel ager al Dinescului
adulmecă, deja, ceva. „A stat 10 ani în străinătate, dar nu avem nimic”,
zicea el, ieri, bănuitor, despre noul Prea Fericit. Aiasta nu se poate!
Pasămite, dosarul o fi fost ars. În neagra zi de 23 decembrie 1989. De
ce neagră? Cum, nu ştiţi? Vedeţi dacă şedeaţi în faţa televizoarelor şi
vă uitaţi la filmul „Mircea, fă-te că lucrezi Revoluţia”? În 23, se zice
că ar fi fost arse dosarele a 13 persoane. Observaţi simbolistica: nici
mai mult, nici mai puţin decât 13. Al 13-lea element cine era? Nimeni
altul decât cel căruia-i rezolvă el, Dinescu, Prea Fericirea, cât de
curând.
La vremea aceea, Daniel
Ciobotea avea 38 de ani, intrase în viaţa monahală de nici doi ani şi
era proaspăt consilier patriarhal. Fusese, vreme de opt ani, lector la
Institutul Ecumenic din Bossey şi profesor asociat la Geneva şi
Fribourg, în Elveţia. Aceasta, după ce studiase, deja, în străinătate:
la Strasbourg (Franţa) şi la Freiburg im Breisgau (Germania). Mai mult,
dovadă a colaborării sale cu duşmanul, în 1979 îşi susţinuse teza de
doctorat la Strasbourg, teză pe care, într-o formă lărgită, sub
îndrumarea mentorului său, Dumitru Stăniloae, a susţinut-o, un an mai
târziu, şi la Bucureşti. Sugerez onor CNSAS să ia la purecat dosarele
suspectului Stăniloae, chit că s-a dus la Domnul între timp, iar
Ministerul Educaţiei să facă bine să se autosesizeze, pentru că miroase
şi a plagiat aici.
Multă vreme, Ortodoxiei noastre i s-a reproşat închistarea. Acum, când
în fruntea ei se află un om şcolit în Apus, el trebuie să dea socoteală
despre cum a fost aceasta cu putinţă. De asemeni, lui Bartolomeu Anania,
cel întemniţat la Aiud de comunişti, i se caută acul colaborării în
carul cu fân al unei vieţi tumultoase şi mărturisitoare de complexitate
intelectuală şi de profunzime creştină. Pentru că, nu-i aşa, trebuie să
mai fi funcţionat şi alte raţiuni atunci când, în 1966, a fost trimis la
românii din SUA, nu doar cererea lor de a li se trimite un fost deţinut
politic, solicitare de nerefuzat în contextul în care regimul de la
Bucureşti făcea tot posibilul pentru a-şi îmbunătăţi relaţiile cu
Occidentul. Iar faptul că Bartolomeu a aflat abia la eliberarea din
închisoare că, în vreme ce el îşi ispăşea pedeapsa, îi murise mama şi
lui nici măcar nu se îndurase cineva să-i spună – ei, bine, faptul
acesta e cusut cu aţă albă şi poetul curăţirii noastre trebuie să-l
descâlcească săptămâna viitoare, când îi discută cazul cu SIE.
Se
va mai screme muntele CNSAS şi Dinescu va mai întreţine focul, doar-doar
vor cădea nişte berbecuţi. Dar astfel de avortoni se descalifică singuri
în faţa poporului drept-credincios, prin fiecare vorbă nesăbuită care
trădează răul ce-i mână împotriva Ortodoxiei.
Horia
Blidaru
octombrie 2007
http://blidaru.wordpress.com
|
Comentarii de la cititori |
------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?:'comentariul meu'
2. Tema / articolul / autorul::'Patriarhul, Dinescu si berbecutii -
Horia Blidaru'
3. Numele si prenumele Dvs.:'Munteanu Lucian'
4. Adresa Dvs. E-mail:'ametist4mi@yahoo.com'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):'0040 259 427 081'
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):'0723 05 69 46'
7. Textul mesajului Dvs.:'Iata "comentariul" meu fata de sedinta
DUMNEZEILOR care decid prin vot (= o modalitate absolut subiectiva !),
acordarea vizelor de intrare in impartia... dreptilor. Cu regretul ca
ironia nu patrunde prin scuturile pieilor bine tabacite de bovine.
Iar morala?
„Moartea citeste ziarul!”
Scria un poet slobozan
Anti metaforeean
Desi poseda cu tot harul –
Ca fiu de taran –
Neaosul limbaj de baragan
Si „talenteee” cu carul
Vicleanul, tot viclean!
Si-a iubit cititorii
A fentat procurorii
Amagind detractorii
Pacalind turnatorii
An dupa an
Pe toti îi are la mâna
Oachesul de Slobozia
Si în cenesas
Le face mai grea agonia
Ca mereu îi amâna
Morala, stimati boieri-mari ?!?
Moartea nu mai citeste ziarul
Si-a pus ochelari
Acum rasfoieste… dosarul
Oradea 19 septembrie 2006
Noru SILVAN
|
[
Impressum ]
