EDITORIAL

PERSEVERENŢA ĪN OBSESII

Maria Diana Popescu, Agero

Se scrie enorm īn ultimii ani, tot mai confuz, mai neclar şi fără o statornicie a cadrelor fundamentale. Foarte greu de receptat, noianul de texte insalubre, utopice şi violente, aruncat pe internet, este respins cu vehemenţă de cei īntregi la minte. Mihai Eminescu, piscul romantismului de la sfīrşitul secolului XIX, ar fi fost revoltat cu certitudine de gradul ridicat de pericol al exploatării poeziei. Modul de exprimare erotic trebuie să fie radical deosebit atunci cīnd scriem despre dragoste pe hīrtie şi cīnd vorbim despre dragoste īn intimitate. Neofiţii confundă cămăruţele poeziei cu paturile camerelor de bordel. Pretinzīnd că se conformează registrului de directeţe, se comportă ca īn piaţă, precum mahalagioaicele sau prostituatele de la colţuri de străzi şi īncearcă  cu disperare integrarea īn sīnul unei scorneli de-a dreptul nebuneşti, denumită estetica urītului. Bieţii condeieri ies ca rīmele la suprafaţa pămīntului, se tīrăsc de-a lungul şi de-a latul lui şi să-i sari nici nu poţi. Literatura vermiculară este ţinută īn viaţă cu pipeta, ca să ne īnvăţăm minte că aşa trebuie să arate faţa literaturii! Mă opresc la un prim exemplu de verbalizare poluantă, cu pretenţie de poezie, găzduită de o revistă literară:

„nu pot să mai tac trebuie să vă mărturisesc sunt o curvă nu-mi refuz niciodată extazul de teamă că mi s-ar striga curvo nu de puţine ori limbile despicate ale bărbaţilor mi-au şuierat cuvāntul ăsta la ureche asta şi sunt o curvă şi ce-i cu asta….

...nu mi-a plăcut prea tare să īmi desfac picioarele dar toţi bărbaţii au vrut să intre mă rog după un timp a īnceput să-mi placă asta sunt o tārfă”. O semnează o demoazelă cu purtare şi cuviinţă discutabile, asemenea literaţilor care au tămīiat-o tehniceşte şi despre care ştiam că se scaldă īn ape limpezi. Vai lor şi autorului cu atīt mai vai!

Un alt exemplu de infantilitate ţintuită pe prima pagină a unei reviste, m-a lăsat cu gura căscată: „Fost dat ca niciodat” ar fi titlul ei: „Helmut trezit la el dimineaţ devreme./ Făcut tot ce trebe făcut dimineaţ./ Nu ştiut de ce el trezit tare fericit./ Oma Lisi pregătit la el senvici pentru şcoala./ Şi ţucat pe frunte./ Helmut īntrebat ”/ Oare ce-ntāmplat la el?/ Ce păţit Oma Lisi?, că nu dat palmă peste cap.”/ Pe drum, poştaş Nene Zoli īntrebat Helmut “Ce mai faci, voinicule?”./ “Cum de uitat Nene Zoli că io dezumflat roţi de la bicicletul lui?”, gāndit Helmut./ La frumos şcoală special, Tov. īnvăţător Hilde dat nota zece la Helmut la caligrafiu./ Tăţi pruncii felicitat Helmut. Mariana dat măr la Helmut.../ “Nohat”, spus Helmut, “tăt lume normal şi frumos.”/ Dintr-o dat, Helmut trezit brusc, dat seama că el visat./ Oma Lisi strigat la el “Hai, trezeşte la tine, iar īntārziat şcoală, deja şapte şi sfert!”./ “Iar visat urāt”, gāndit Helmut. “Da’ fost frumos.”

Se ştie, resurecţiile literare au fost generate īntotdeauna de fondul agravant al realităţii existenţiale. Autorii nu fac decīt să deverseze pe pagina albă ecoul comportamentului, al educaţiei primite, al reziduurilor sufleteşti şi mintale, al frustrărilor de tot felul, al neīmplinirilor, al violenţei patologice, actul literar fiind īntinat şi micşorat pīnă la stadiul de oglindă murdară şi aburită a chipului lor. Ei īncearcă de fapt un acord īntre actul scrierii şi crizele la modă: vulgaritatea cărnii, traumelor suferite, libertinajul, īntr-un cuvīnt, vor o adecvare cu viziunea proprie asupra existenţei, departe de a fi sănătoasă. Asemenea pretenţii frizează ridicolul şi iluzoriul. Cu toate acestea, spre uimirea noastră, mulţi găsesc aşa-zisa justificare īn intervenţia mediatoare a unor extaziaţi din rīndul literaţilor īnalţi, uneori inconştienţi; sistemul lor de supoziţii şi de īncadrări tehnice le dau false speranţe. Să fie doar o tactică prin care īi silesc la perseverenţa īn underground, de unde sīnt convinşi că vremea nu-i va mai scoate la fereastră? Apetenţa pentru artificialitatea mundană, fără o dezvoltare organică şi fără o succesiune normală a vīrstelor scrisului, oricīt s-ar schimonosi aceşti neofiţi, nu va īnsenina niciodată teritoriul literar de performanţă.

Fascinaţia pentru regimul indecent din sfera cotidianului nu-i poate aduce īn atenţie decīt ca pe nişte condeieri violenţi şi triviali, oferindu-le favoarea de a se scălda īn valurile urīt mirositoare ale scabrosului. Elemente de acest gen au existat īn toate timpurile īn literatură, dar au fost aruncate la coşul de gunoi al istoriei. E drept, enunţarea lor avea loc īn spaţiile īnchise ale saloanelor, īn grupuri restrīnse, slujind exprimării libere a unui moment de emoţie negativă, cristalizat īn tiparele unei poezii, ale unui catren şi, mai rar, īn spaţiile deschise publicului cititor. Azi, dimpotrivă, cultul obsesiv al sexului, al nudului, elogiul la vedere adus trivialităţii, dezmăţului, alunecării īn grotesc şi violenţă, zburdă īn actul de creaţie, trimiţīnd valorile īn derivă. Vorbesc despre un soi de sex-shop literar, cu limbaj adecvat, cu articole de trebuinţă, cu indicatoare de sens, cu  verbalizări largi şi obscure, īn care trăirile decadente extreme sīnt la ele acasă şi creează un efect de bumerang, rănind auzul şi sufletul cititorului de bună credinţă. Literatura a luat-o razna şi greu va mai fi salvată dintre nisipurile mişcătoare. Aceşti cutezători care au desfiinţat linia dintre poezia erotică şi poezia pornografică/licenţioasă, nu fac decīt să persevereze şi mai frust īn propriile incapacităţi, obsesii  şi exagerări, care īn esenţă vorbesc despre minţi derutate şi clişeele lor dăunătoare. Repet, la gunoi cu literatură ruşinoasă!

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com