Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

”PIERDUTUL MESAJ AL LUI CHRISTOS”

Prof. dr. Adrian Botez

 

 

Dl.  Miceal Ledwith (PRETINS „catolic irlandez” – „pus în lucrare”, după cum mărturiseşte domnia sa, de fie-iertatul Papă IOAN PAUL AL II-LEA, şi „pus sub veghea” cardinalului Ratzinger, actualul Papă Benedict al XVI-lea... – ...noi ne cam îndoim de aceste afirmaţii ale dlui Ledwirth... – dar, fie cum zice domnia sa!), în filmul “documentar” (?!), care circulă, zilele astea, frenetic, pe Internet - Cum a devenit Iisus – un Christos (1..http://video.google.com/videoplay?docid=5014377835686246317 2- http://video.google.com/videoplay?docid=5739584448240624455 ) - nu spune lucruri cu totul noi (s-au mai zis şi prin Codul lui Da Vinci…carte şi film, de-a valma), cum proclamă domnia sa... - şi nici pe de-a-ntregul adevărate!!! Amestecă adevărul cu minciuna... - după "bunul" obicei iudeo-masonic...!!! Scopul declarat al filmului: să anunţe că “s-a pierdut Mesajul Esenţial al Lui Iisus”, tocmai prin “obscurizările” şi “ocultările”  Evangheliilor…canonice…(…că, de cele necanonice, şi, în special, de Evanghelia  după Toma, are grijă domnia sa…).

 

Domnia sa pare a uita pilda (şi semnificaţia ei...) spălării picioarelor apostolilor, de către Iisus: creştinismul este recunoscător TUTUROR religiilor de până la el, ca fiind, toate, trepte evolutiv-spirituale...DAR, ÎN ESENŢA SA, CREŞTINISMUL ESTE (după acest urcuş, excepţional şi tragic, prin “istorie”...) TRIUMFUL REVELAT, SUPREM, AL EVOLUŢIEI SPIRITUALE A UMANITĂŢII TERESTRE!!!... - şi, întru asta, da, mesajul lui Hristos este descifrat corect de dl Ledwith: omul va re-deveni Fiinţă Divină (se afirmă, de către dl Ledwith, precum că mesajul evanghelic îi păstreză pe oameni ca animele absurd-suferitoare şi neştiutoare!!!) .

 

Dar Evangheliile canonice NU au ascuns, NICIODATĂ,  Mesajul Măreţiei şi Gloriei Lucrării Lui Hristos! Învierea – TOCMAI ASTA ÎNSEAMNĂ! Şi Hristos le zice apostolilor, prin Verb Minunat, Zguduitor de Lume, în Cuvântarea de despărţire (chiar la Cina cea de Taină…!!!), că, de acum., un vor mai fi ce-au fost (“slugi”), ci se vor transfigura în LUMINAŢI DE ŞTIINŢĂ/CUNOAŞTERE SFÂNTĂ (aici nu ştie dl Ledweith a face deosebirea: domnia sa se miră ce fel de Dumnezeu este acela, care-i alungă din Rai pe Adam şi pe Eva, TOCMAI pentru că ar fi “cunoscut”…?! - ci NU: îi alungă pentru că au refuzat statutul de CUNOSCĂTORI/LOCUITORI ÎNTRU CUNOAŞTEREA / ESENŢA LUI DUMNNEZEU, şi l-au ales pe acela de Ispitiţi de Marele Iluzionist / Marele Ispititor-fostul Arhanghel Fascinant, acum. Căzutul Arhanghel - SATANA…) , “prieteni”/fraţi/iniţiaţi TOTAL (şi, deci, transmiţători la modul integral ai Mesajului Suprem/Măreţ!!! ”pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu v-am arătat”)) întru Iubirea-Hristos/re-dobânditori ai Stării de Paradis: “De veţi rămâne în Mine şi cuvintele Mele de vor rămâne în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. Prin aceasta s-a proslăvit Tatăl Meu ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenicii Mei. Precum M-a iubit pe mine tatăl, şi Eu v-am iubit pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. De veţi păzi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, precum am păzit Eu poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea, ca să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât acesta, ca cineva să-şi pună sufletul pentru prietenii săi, nimeni nu are. Voi sunteţi prietenii Mei, de veţi face câte vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, căci sluga nu ştie ce face stăpanul ei, ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu v-am arătat. Nu voi m-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergţti şi roadă să aduceţi şi roada voastră va rămâne, că orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, să vă dea. Aceasta vă poruncesc, ca să vă iubţi unul pe altul" (Ioan XIV, 7-17).

 

Dar să nu dai preţ şi semnificaţie noţiunii de "suferinţă" creştină, să nu înţelegi că suferinţa, în creştinism ( dar, în definitiv, un numai: şi în brahmanism şi buddhism, dacă tot veni vorba…), este modalitatea de a "topi" materialitatea corporală, spre a pregăti triumful Spiritului/Duhului... - să "uiţi" (?!) că mii/zeci de mii de sfinţi au "dat piept”, TOCMAI PRIN SUFERINŢĂ  ŞI ASCEZĂ A TRUPULUI, cu realitatea "de dincolo", prin REVELAŢII ALE DUHULUI!!!...ŞI AU DAT MĂRTURIE DESPRE HRISTOS-IUBIREA-CUNOAŞTEREA SUPREMĂ, prin moarte martirică! - înseamnă că dl Ledwith nu-şi respectă "genialitatea"(sugerată, cam cu ifose "din topor”), de care se prevalează, în partea a doua a filmului...! Înseamnă să dai "apă la moară" ignoranţei (prosteşti şi extrem de "primitive", în cel mai josnic şi agresiv sens!!!) protestante si neo-protestante, care nu pune preţ pe Sângele Hristic, Sfinţitor al Crucii (…cu "capra si mielul chintesenţial" ale evreilor, şi preluate, fără mult discernământ, de creştinism - ARE DREPTATE dl irlandez: şi noi, acum cca. 10 ani, am adus argumente, într-un studiu, publicat pe revistele ARP, că masacrarea mieilor de Paşte este, de fapt, moştenire păgână, revoltător şi  absurd-sângeroasă, FĂRĂ ABSOLUT NICIO LEGĂTURĂ CU HRISTOS/Autosacrificatul!!![1] – ÎNMULŢIND, NEDEFINIT, CRIMA NOASTRĂ/PĂCATUL FAŢĂ DE HRISTOS!!! -  evocând, de fapt, sacrificiul israelit, din Levitic, către Azazelos, Demonul Deşertului!!! - ca şi în cazul mielului sacrificat de greci, către Pylaochos sau chiar… Hades!!![2])... - şi, deci, să opreşti evoluţia spirituală creştină la nivelul (ante-hristic, din Imperiul Roman) de "cruce"=instrument de tortură...şi să-l ignori pe un esoteric absolut redutabil, precum este René Guénon, cu Simbolismul Crucii... - este "o greşeală" (!) destul de gravă.

 

Să ai nevoie de mânăstirea Hemis, din Tibet, pentru "străvezirea" iniţiatică", a Fiului întru Tatăl, a lui Iisus… - când comunitatea esenienilor[3] THRACI era..."colea" (lângă Marea Tiberiadei!)...iar, ne miroase a rea-credinţă (de ignoranţă nu vrem a-l  acuza, aici..., pe dl Ledwith!).

Să dai dreptate nestorienilor “separatişti”[4] şi monofiziţilor[5], care-l consideră pe Hristos doar Duh ..."e o problemă", nu?! Nemaiţinând cont  de contrazicerea, de la un moment dat (în partea I a filmului), când dl Ledwith zice, "în clar", că Iisus este (doar!) "om"...!

 

Să dai vina exclusiv pe romanul Pilat din Pont (când dl Ledwirth identificase, anterior, foarte corect, interesul Marilor Preoţi israeliţi, de la Templul din Ierusalim,  de a-l anihila/lichida, pe cel care intrase cu ei, după mintea lor, în “conflict de autoritate”…socio-civilă şi religioasă, totdeodată! – …de fapt, “a ne nemuri pre noi prin El”, prin “plinirea” misiunii Sale dumnezeieşti, soteriologice: “Săvârşitu-s-a!” - pe "predicatorul victoriei de spirit a săracilor"...) naşte nu doar o contradicţie, ci chiar o suspiciune...Ba, Irod cel Mare "se trezeste", prin dl Ledwith, că este… "arăbit"...!!! Poate chiar cu origini... în Fâşia Gaza, mai ştii, păcatele?!

 

Mde...Mare (şi parşivă!) ţi-e extinderea ta (spaţială şi logoreică...), dar şi forţa!... o, tu, Masonerie israelită... -  …forţa, dar NU ŞI PUTEREA DE DUH (…Napoleon Buonaparte este citat, de film, cam "în plus", cu afirmaţia despre “prioritatea forţei”: Napoleon era ateu şi l-au jucat masonii "pe degete", după ce n-au mai avut nevoie de el, după ce făcuseră, adică, joncţiunea Masoneriei Albastre "de Paris", regicidă - cu cea Roşie, a lui Alexandra al II-lea, "de Moscova"...!!!)...

 

Oricum, sus-analizatul film documentar (?!), care se bazează, cică, mai mult pe Învăţăturile lui Ramtha, decât pe Sfintele Evanghelii…(pentru a umple “un gol” evanghelic, de 26-28 de ani, din existenţa lui Iisus”… - care a devenit, în mod ARTIFICIAL, sugerează dl Ledwith… - “Christos”… -  tare-l mai trag la…”pământ”, aceşti 26-28 de ani “pământeşti”, NU pe Dumnezeul-Hristos, ci pe dl Ledwith!) -  încearcă/poate să-i încerce pe cei "slabi de înger" (mai ales că dl din Irlanda atrage atenţia, parcă "en passant", asupra Codului lui Da Vinci, ca…”izvor documentar” şi…documentat!!!) şi promite, parcă, mai multe, prin Maria Magdalena... - dar o lasă (problema sus-zisă, a Mariei Magdalena...), totuşi, din prudenţă (faţă de cine?!), "în coadă de peşte"...(lasă s-o rezolve, mai bine, Martorii lui Iehova!). Tot aşa, dl Ledwith propune opţiunea vaticaneză a recunoaşterii extratereştrilor, ca potenţiali mântuitori…poate că Iisus să fi fost unul dintre …”verzişori”… (Papa Benedict al XVI-lea decretase recunoaşterea extratereştrilor, în eventualitatea unei catolicizări viitoare…mai extinse!!! CHIAR SUPRAGALACTIC!!!)…eh, iarăşi, dl  Ledwith SE ABŢINE DE LA CONTINUARE…!!!

Oricum, mai bine decât rău, până la urmă, cu filmul ăsta! Dar, dacă ne gândim bine, PUTEA SĂ NU  FIE DELOC:  NU I SE SIMŢEA LIPSA…!!! Asta, GARANTAT.

 

Prof. dr. Adrian Botez

 

[1] - Mieii masacraţi de Paşte sunt “restanţă” a primitivilor evrei, închinători lui Yahweh-Adonai cel veterotestamentar – dar şi “restanţă” de la păgânismul grecesc! Leviticul ebraic menţionează, pentru sărbătoarea Ispăşirii, sacrificiul unuia din doi ţapi de jertfă – în urma operaţiei de MAGIE SIMPATETICĂ: ţapul ispăşitor, ţinut la uşa Tabernacolului, era atins de toţi membrii comunităţii, apoi, fie înjunghiat, fie alungat în deşert, fie aruncat într-o prăpastie. Dar, într-o primă fază a mozaismului, ţapul ispăşitor (înlocuit, în timp,cu mielul!!!) era JERTFĂ CĂTRE DEMONUL AZAZEL (DEMONUL DEŞERTULUI!! - cf. Leviticul, 16, 5-10. Aceeaşi menţiune, privind infernalitatea sacrificiului sângeros – de data aceasta, strict al mielului – e făcută şi în legătură cu sărbătorile dionysiace, ale grecilor: “Ei (închinătorii lui Dionysos) aruncau, în hău, un miel, pentru a-l domoli pe Pylaochos, paznicul porţilor infernale”(cf. Séchan Louis şi Pierre Leveque, LES GRANDES DIVINITÉS DE LA GRČCE, Paris, 1966).

[2] - Ierarhii vechi ai Bisericii Creştine, mult mai atenţi la autenticitatea creştin-religioasă decât cei de azi, mult mai silitori în a calma furia “restanţelor” păgâne din mentalul popular, şi mult mai puţin dispuşi a ceda DEMAGOGIEI BURŢII POPORULUI (îndemnând şi arătând, ferm, spre Spirit-Duh!!!), din motive doctrinare, dar şi exasperaţi de rezultatele strict culinare şi de măcel, ale identificării lui Hristos cu mielul – AU INTERZIS, ÎN ANUL 692, LA CONCILIUL DE LA CONSTANTINOPOL, CA ARTA CREŞTINĂ SĂ-L MAI REPREZINTE PE HRISTOS CU CHIP DE MIEL, SAU ÎNCONJURAT DE SOARE ŞI LUNĂ, CI DOAR CU ASPECT OMENESC!!!…:”Preferăm însuşi harul şi adevărul (n.n.: în locul figurii mielului, ca „simbol” al harlui...), ca o împlinire a acestei legi. De acum înainte hotărâm ca Hristos Dumnezeul nostru să fie reprezentat în figura sa omenească, în loc de cea a străvechiului Miel” - cf. Master Dany Dorinel, www.scribd.com/doc/8355417/MASTER-Dany-Dorinel).  Dar de atunci au trecut cam mulţi ani, şi oamenii Bisericii (deh, oameni şi ei…) au căzut la pace, se pare, cu demonii Pântecelui…Şi astfel, măcelul oribil al mieilor continuă, într-o veselie tembelă şi terifiant-criminală – sporind astronomic păcatele noastre, în loc să ne apropie, prin Paşte, de Mântuire…

 

[3] -„Esenienii sunt membrii unei secte religioase a frǎţietǎţii, care a existat între secolele II-I î.Hr. Nu sunt menţionaţi în Noul Testament. Esenienii excludeau femeile din grupǎrile lor, urmau îndeaproape Legea lui Moise, mai ales sabatul, dar şi alte ritualuri. Credeau în nemurirea sufletului şi în pedepsirea divinǎ a pǎcatelor.

Dintre grupǎrile religioase din perioada eleno-romanǎ, grupǎri care sunt menţionate şi în scrierile unor autori greci şi latini, aceea a esenienilor este astǎzi, poate, cea mai cunoscutǎ, datoritǎ, mai ales, desoperirii la Qumram a Manuscriselor de la Marea Moartǎ, în anul 1947. Aceste manuscrise au aparţinut esenienilor. Despre esenieni s-a scris şi în antichitate, cele mai relevante fiind scrierile lui Filon din Alexandria, Josephus Flavius, Pliniu cel Bǎtrân. Asupra originii esenienilor şi a ceea ce înseamnǎ numele lor, cercetǎtorii nu au ajuns la un acord între ei. Foarte probabil esenienii şi-au avut începuturile pe la jumǎtatea secolului al II-lea î.Hr., în timpul macabeilor. Ducând o viaţǎ separatǎ de restul societǎţii, ei s-au organizat în comunitǎţi izolate, de tip monastic.

În ceea ce priveşte credinţa lor religioasă, se ştie cǎ esenienii îl aşteptau pe Mesia ca pe un rege al iudeilor, care sǎ-i elibereze de sub dominaţia pǎgânilor, pentru a putea întemeia Împǎrǎţia lui Dumnezeu. Unele obiceiuri ale esenienilor erau asemǎnǎtoare cu acelea ale creştinilor din primele secole, aspect datorat, poate, originii lor iudaice comune şi folosirii aceloraşi Scripturi. Existǎ şi diferenţe majore: viaţa izolatǎ pe care o duceau esenienii şi sistemul mult mai complex de norme care le reglau comportamentul.

Astǎzi existǎ grupǎri religioase care se declarǎ descendenţi ai esenienilor, unele dinte acestea susţin cǎ Biblia, dar şi alte scrieri canonice, au fost modificate prin traducerile fǎcute, cu scopul de a schimba adevǎrata credinţǎ” – cf. Wikipedia, Enciclopedia liberă.

Nota noastră: ”Interesantă este si apropierea făcută între religia geto-dacilor si cea a esenienilor, autorii celebrelor Manuscrise de la Marea Moartă, „ereticii” esenieni, care se autointitulează „văzători”, adică profeţi, cei care au încălcat această interdicţie de a scrie texte cu caracter religios. Discuţiile pot porni de la un fragment din opera lui Flavius Iosephus „Antichităţi iudaice”, XVII, 22, care referindu-se la esenieni, descrie viaţa, obiceiurile şi filosofia acestora: „Nu trăiesc aceştia într-un fel deosebit de al celorlalţi oameni, ci traiul lor seamănă cu al aşa-numiţilor polistai (pleistoi) de la daci.” (traducere în limba română Vl. Iliescu, V. C. Popescu, Gh. Stefan, Izvoare privind istoria României, vol. I., Academia Română, Bucuresti, 1964). „Ei trăiesc într-un mod care nu se deosebeşte deloc, ci se aseamănă cât mai mult cu felul de a trăi al dacilor numiţi pleistoi (traducere în limba română a textului lui Iosephus, din limba franceză). [4] „Pleistoi”-i ne apar acum deslusit, salvaŃi de suspiciunea că ar reprezenta o interpretare fantezistă şi întâmplătoare; celibatari si vegetarieni, purtând „pilos”-ul ca nobilii daci. A-i pune pe esenieni în legătură cu acestia nu este nici absurd, nici accidental. [7]” – cf. ÎNCEPUTURILE PREZENTEI EVREIESTI, ÎN ANTICHITATE, ÎN TRANSILVANIA SI ZONA CÂMPIEI DE VEST «THE BEGINNINGS OF THE JEWISH PRESENCE, IN TRANSYLVANIA AND IN WESTERN PLAIN AREA», by Marius Grec Source: Studies of Science and Culture (Studii de Ştiinţă şi Cultură), issue: 14 / 2008, pages: 35, on www.ceeol.com.

 

[4] - Nestorianismul a fost o doctrină creştină susţinută de patriarhul Nestorie al Constantinopolului (380-440), care atribuia lui Isus două esenţe: una umană (omul Isus) şi una divină (Logosul, Cuvîntul, Cristos). Natura umană este distinctă şi independentă; de aceea, în Isus ar fi existat două subiecte: persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Dumnezeu-Tatăl şi persoana uman-istorică, care s-a născut din Maria. Nestorianismul a fost condamnat de Conciliul Ecumenic de la Efes (431) pentru că refuza Mariei titlul de „Născătoare de Dumnezeu” („Maica Domnului”) – cf. Wikipdia, Enciclopedia liberă.

[5] - Monofizismul - etimologie: l.gr. mono-physis = o singură fire.

Teză predicată de Eutihie (378-454) călugăr din Constantinopol, care a afirmat că Isus Cristos nu are decât o singură fire („monophysis”), cea divină, întrucât trupul omenesc l-a luat in mod aparent. Eutihie refuza distincţia între „hypostasis” („ipostas”, „persoana”) şi „physis” („natura”, „fire”), spunând că dacă Isus Cristos e o persoană, el nu poate avea două naturi. Monofizismul era încurajat de formularea lui Chiril de Alexandria, care a apărat formula: "unică este natura („physis”) întruparea cuvântului dumnezeiesc". În faţa acestei teze, Conciliul de la Calcedon (451) vorbeşte de realitatea integrala a Fiului, care ar avea o singură persoana, în două naturi. Cele doua firi, divina şi omenească, îşi păstrează integritatea lor, dar ele sunt unite într-un singur „ipostas”. Una din formele sub care a circulat după Calcedon teza lui Eutihie este „monofizismul severian” sau „moderat”, propus ca o formula de reconciliere intre „calcedonieni” si „necalcedonieni”, de catre Sever, patriarh de Antiochia (512-538). Monofiziţii susţineau deci că firea omenească luată de Isus Cristos la întruparea în Maria a fost absorbită de firea sa divină, încât cea dintâi a dispărut cu desavârsire, asemenea unei picături de apă în imensitatea mării. După unii monofiziţi, Isus Cristos n-ar fi avut un trup omenesc real, ci un trup aparent. Consecinţa concepţiei monofizite este că, dacă Isus Cristos nu are, pe lângă firea lui divină şi o fire omenească reală, atunci se nimiceşte întreaga operă de răscumpărare/mântuire a omului. Numai Fiul lui Dumnezeu, devenit om real, ar putea duce neamul omenesc la mântuire. Doar prin încarnarea sa, Dumnezeu ar fi putut diviniza firea omenească decăzută. Dumnezeu s-a facut om, ca să facă pe om Dumnezeu. Doctrina ortodoxă referitoare la firile din persoana lui Isus Cristos susţine că sunt două la număr, divina si umana - „diefizitism”, unite într-o singură persoană divino-umană.

 

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com