Editorial

PLEDOARIE PENTRU INUTIL

Maria Diana Popescu, Agero

Vrei să protestezi? Pune-ţi pofta-n cui, timpul e de necucerit,  chiar şi de pe frontul acestor vremuri noi cu stăpīniri vechi, nimic nu trebuie să strice liniştea sărbătorilor de iarnă. E pace peste plai, stăpīnul se īntoarce de pe mare, nici valurile nu i-au venit de hac, străzile sīnt luminate după bugetul administraţiilor locale, maidanezii mai au īncă provizii de la pomenile electorale. Brazii s-au aprins īn centrele oraşelor, vorba unei reporteriţe neinspirate. Cīt despre Moş Crăciuni,  toţi ştim că există şi au trecut de vigilenţa grănicerilor, a poliţiei, a serviciilor şi s-au instalat la gura hornurilor, cīnd părea că niciun virus nu va răzbate. Sīnt un pesimist lucid, bine că m-am născut, de nu, lumea mi-ar fi dus dorul şi ar fi fost o linişte urītă pe aici. Acum este ora exactă 20. 15, go home alegătorule, bucură-te, vine preşedintele,  s-a cutremurat pămīntul de 3, 9 grade pe scara Richter. Linşte!, īnţelege că şi īn anii viitori ceasul acesta portocaliu īn obraji, tot neīntors la faţă va rămīne. Cu mintea pe care o am la 13 fix, īmi dau seama că timpul īncalcă legea, dar nu poate fi mirosit jocul de culise, timpul a existat dintotdeauna şi va continua să fie nevăzut, indiferent de discursul dintre ani şi de soarta universului neştiută de soarta mea efemeră īn forma pamīnteană; cum de altfel ştiu că la bătrāneţe voi constata că timpul - banner inscripţionat cu ani - este un bun, īn sens juridic, pierdut. Romanii spuneau „fugit irreparabile tempus”, dar, īn ultimă instanţă sīntem noi cei care trecem… cu vederea; deşi idealiştii sīnt convinşi că timpul lor curge din viitor spre prezent şi trecut, sīnt şi īnţelepţi care consideră că repetabila curgere a timpului se produce īn două direcţii opuse: la nivelul percepţiei fizice, dinspre trecut spre viitor şi la nivelul trăirilor politice, din viitor spre trecut, īn ambele ipostaze sentimentul „muritorului de rīnd” fiind acela că timpul se īnvīrte īn loc, precum hora pe scena politicii interne şi eu cu aceste pledoarii pentru inutil. Singurul lucru de care nu mă pot īndoi şi de care trebuie să mă īndoiesc este propria mea īndoială despre timpul ’010 care bate cu pumnii īn poartă. Nu-l lăsaţi să vă surprindă! Luaţi-i-o īnainte! Păcăliţi-l! Consumaţi mai mult timp cu voi īnşivă! Ascultaţi-vă, simţiţi-vă, īncercaţi să nu cădeţi, vă veţi obişnui cu jugul şi nu veţi mai putea face diferenţa īntre eliberare şi progres.

2009 īşi pregăteşte bagajele, daţi dublu clic pe bucuria relativă! Vine unul de zece! Nu putem cuantifica bucuriile, nici profeţiile despre starea naţiunii. Atitudinea faţă de ele oscilează de la context la mine. Pe unii īi demoralizează, devin neīncrezători īn resursele din visteria fiinţei, altora le motivează căutarea de noi strategii pentru o variantă optimă īntre profeţii şi (răs)plata rezervată eforturilor, imposibil de cuantificat. Schimbările ce se vor petrece, nu vor influenţa nici măcar discuţiile de pe mess… dadaisme, spuneam unui prieten, timp cheltuit aiurea cīnd plictiseala ne e adăpost...

Marcată de teoria contrastelor simultane - haosul ca panoramă a hazardului şi hazardul ca patrie a tuturor contrastelor -, mă declar a doua oară un pesimist lucid. Hazardul este doar un nume dat unei legi necunoscute, afirmă filosofii. Diferenţa dintre adevărurile trăite de mine şi recentele neadevăruri este că cele politice sīnt mai... artistice, adică, „gheaţă la mal”, aparţinīnd hazardului ca metafore, acolo unde este imposibilă identificarea falsului. Metaforele pot fi iluzii şi nu e deloc puţin. Ceea ce ar duce la pierderea totală a optimismului cu privire la viitor, ar putea fi lipsa iluziilor, dar şi prezenţa hazardului. Mulţi rămīn conectaţi pe efectul de iluzie. Dezactivaţi-vă! Cadrul personalităţii noastre sociale se modelează, īn mod eronat, polar faţă de plăsmuirile şi conţinuturile iluziilor - nişte axe de compensaţie, venite din sīnul societăţii. Aşadar, de preferat ar fi să preţuiesc protestul constructiv, dătător de sens, fără de care sensul īnsuşi sărăceşte de viaţă; să păşesc apăsat ca să vadă lumea că sīnt īn viaţă şi vă trimit de la fereastră aripi de pace. Iată, elementul ireal poate īnlocui cu succes sensul real al momentului, cīnd iluzia devine cristalizatoarea sensurilor de interes meschin şi are la bază relaţionarea dintre partidele antagoniste. Am uitat esenţialul: Vrăjitoarea din Portobello m-a sfătuit ca īn anul viitor să arunc īn magazia de vechituri, unde se aruncă tot ceea ce nu rezistă īn ordinea vremii, toate protestele şi pledoariile pentru inutil.

V-am minţit! Fiecare are cazierul propriu de minciuni. Oricīt aş ţine la etică, despre vrăjitoarea din Portobello v-am minţit, pīnă şi etica pune īn discuţie dacă nu cumva ar fi īn regulă să minţim atunci cīnd minciuna presupune atenuarea procentului din sondaje. „Sīnt adevăruri care mint şi minciuni care īnalţㅔ pe tron.  Nu-mi aparţine, nici nu mă mai īntreb cui aparţine momumentul. Altă īntrebare se grăbeşte la voce: care neştiinţe te fac incult, sau eşti incult dacă habar nu ai ce vrea un preşedinte de la popor, de ţine cu dinţii să le fie preşedinte? Ce īnseamnă, de fapt, incultura? Un răspuns vine de la Dan C. Mihăilescu: „Lipsa culturii generale poate fi singura marcă a inculturii, chiar dacă omul e plugar, academician, cizmar, īnvăţător” sau preşedinte. Statisticile consemnează nenumărate cazuri de inteligenţe care se manifestă ca cei „duşi cu pluta”, fie īn politică, fie īn economie, fie īn amor.  Alexandru Paleologu observa că, citez: „lumea e plină de erudiţi proşti, de filosofi stupizi, de inteligenţe găunoase şi, la antipod există incultura inteligentă, de bun simţ”, care ştie să piardă onorabil.  Pledoarie pentru inutilul rezonabil, moderat, foarte departe de cel - radical - al diferenţei. Despre ocupaţia Moş Crăciunilor de anul acesta, data viitoare! Pīnă atunci, vīnt bun din pupa! S-auzim de bine!

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com