Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Ploile

Dr. Virgil RĂZEŞU

Nu ştiu alţii cum sânt …..

În adolescenţă, am citit celebra carte Vin Ploile. Cumplită, im­pre­sio­na­ntă, cople­şitoare, cartea vorbea des­­­­pre via­ţa chinuită a oamenilor dintr-un ori­­ent în­de­păr­tat şi despre lupta lor cu apele. Sortită din moşi stră­moşi, aceeaşi an de an. Oa­me­nii ştiau când încep şi când se termină ploile, uneori mai potolite, alte ori mai săl­batice, dar nu şi pierderile de vieţi şi de bu­nuri încropite între un an şi altul. Era po­vara existenţei lor, nimic altceva decât pe­cetea locurilor, aşa ne-am născut, aşa vom muri, într-o luptă cu soarta sau adaptare la ceea ce le-a lăsat Dumnezeu. Altfel, unde să se ducă ? Cine se în­cu­me­ta să plece ? Ci­ne să-i pri­mească ? Pen­tru că şi alţii a­veau şi ei necazurile lor ori, în alt fel, ploile lor.

.............................................................................

Ne-au potopit ploile şi pe noi. Au fost şi prin alte părţi, dar la noi parcă mai dis­tru­gătoare, mai pline de încrâncenare. Şi, ca în jocul acela din copilărie cu urma trage, apele pornite la vale dinspre alte părţi, s-au adunat, toate, peste ţară şi în apele cu care ne-a blagoslovit Dumnezeu, în curgerea lor către Dunăre şi mare, cu ne­ca­zurile cele mai mari.

Nu poţi rămâne indiferent, oricât ai fi de lipsit de suflet, nu se poate să nu-ţi tre­mure inima şi mintea, când vezi atâta du­rere, atâta suferinţă şi atât amar pe capul oamenilor, care nu au nici un fel de vină.

Nu, orice am spune, orice am declara şi ori­cât ne-am dovedi de ţanţoşi şi de ipocriţi, oricât de fru­­mos ar arăta corturile care-i adăpostesc pe nă­păstuiţi, ajutoarele iniţiate şi promi­si­u­nile deşarte, NU, este o probă, dintre ce­le multe, pe care nu am trecut-o. O pro­bă pierdută, de care fiecare dintre noi se poate ruşina într-un fel şi, cu siguranţă, unii mai vârtos.

Nu vreau să fiu nici judecător, nici ana­list de ocazie sau ipocrit. Dar în sufletul meu do­mină un soi de spin, con­centrat într-o singură întrebare :

- Cum poţi tu, indiferent de funcţie, avere sau credinţă, să co­bori dintr-un elicopter, ultimul răcnet, care încă îşi mai învârte eli­cea (mai sunt şi alte drumuri de bătut, nu ?), să poţi deschide gura şi să-i spui femeii aceleia care îşi şterge lacrimile cu colţul basmalei de­co­lorate şi zdrenţuite : mamă, ia-ţi copilul de mână, lasă-ţi casa, vitele şi bruma de adu­nă­tură şi pleacă din calea apelor !?

Cârtitor ? Recunosc. Dar cum să aduci cu tine, acolo, în calea oamenilor acelora a­me­­ninţaţi de ape, pe deasupra atâtor nefe­riciri, felia, bucata aceea de prăpastie co­lo­sală care vă separă, inter­locutori circum­stanţiali ?

Orice s-ar spune, trebuie să existe, scrisă sau nu, legiferată ori nu, o decenţă li­mită, minimală, peste care nu se poate trece. Oricât te-ar obliga funcţiile şi po­ziţiile pe care le ocupi în societate. Ar trebui ca măcar cel coborât din heli­copter, să gândească, nu la ­ceva sofisticat şi de necuprins, ci numai la ce va spune femeia aceea după ce vârtejul iscat de elicea maşi­năriei năzdrăvane ridicate de la sol se va fi potolit.

Sigur, nu mă trageţi de mânecă ! Ştiu foarte bine : întotdeauna au fost şi vor fi unii care merg pe jos sau, cel mult, în că­ruţă, şi alţii în limuzine, avioane şi heli­coptere. Aşa e construită lumea asta de când e ea. N-o mai putem schimba noi din temelii.

Dar parcă, în momente din acestea, atât de dramatice, când e vorba de viaţă şi de moarte şi de traiul chinuit al unora care n-au păcătuit cu nimic ca să-şi merite soarta, a tran­sforma realitatea crudă întru-un vode­vil jalnic şi amarnic, este mai mult decât o impietate.

Ca un pumn arătat lui Dumnezeu. 

Dr. Virgil RĂZEŞU

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com