Politică şi hegemonie (2)

„The trend is your friend!”

Lucian Hetco, Germania

Criza monedei europene nu este o noutate absolută, ea fiind inevitabilă. Politica pieţelor financiare este simplă şi ghidată după principiul liberalismului : „the trend is your friend”- iar trendul, bată-l vina, cānd o ia īn sus şi te fericeşte, cānd o ia razna īn jos şi te nenoroceşte. Logica elementară ne obligă la discernămānt şi la o claritate care trebuie menţionată: economiile Europei trăiesc pe picior mare, dar mai ales pe datorie! Ave(a)m o uniune monetară şi nu o uniune economică, care este a doua problemă nerezolvată şi asupra căreia se va reveni cu aplomb şi din acţionism, chiar dacă acest fapt va avea loc după zece ani de ezitări. Criza actuală a majorităţii economiilor europene (vedeţi lista falimentarilor menţionată mai jos), este astfel strāns legată de cea a monedei unice şi cauzată de metehne vechi de cānd lumea: minciună, demagogie, trāndăveală şi populism. Ca orice minciună, cīndva, ea va fi deconspirată şi se vor căuta vinovaţii, pentru răstignirea publică şi refularea naţională. Pieţele financiare speculează farsa, o amplifică şi cīştigă! Ne lipsesc īncă mecanismele politice, deciziile anti-lobby, politicienii integri şi tehnocraţii, pe care unii īi cosideră naivi! Dacă ar fi să dăm vina pe cineva, atunci ea ar trebui să fie atribuită:

- politicienilor şi decidenţilor noştri politici, de regulă incapabili a lua hotărīrile de anvergură (demagogii)

- băncilor şi bancherilor ce au speculat slăbiciunea politică, minciuna, demagogia şi nesiguranţa economică (profitorii)

- nouă īnşine  (plătitori şi victime totodată) - pentru faptul că i-am ales pe aceşti mai-mari la grămadă şi am contribuit indirect la īntreţinerea şi proliferarea crizei - prin ezitare, delăsare, indiferenţă şi pasivitate.

O parte dintre „speculanţii” de duzină suntem tot noi. Schimbăm cu cāştig din euro īn dolari, din dolari īn franci elveţieni, din euro īn aur, din aur īn argint. Īntreţinānd corupţia şi economia subterană, contribuim la susţinerea acestui sistem prost şi imoral, pe care īl merităm, fiind o prăjitură de cofetărie politică cu ingrediente naţional-tradiţionale! Planul salvării monedei unice (750 de miliarde de euro) -, īncropit la repezeală de cancelăriţa germană Merkel de altminteri supranumită de medii „campioana ezitărilor şi deciziile amīnate” - după părerea multor conaţionali, slab pregătită ori consiliată, īn consecinţă depăşită de īmprejurări şi a preşedintelui lăudăros cu rădăcini greco-ungureşti al francezilor, nu a fost şi nu este suficient de credibil pe plan internaţional, fiindcă nu corespunde unui cadru de siguranţă financiar, clar şi precizat. Nici Merkel şi nici Sarkozi nu sunt tehnocraţi, ci politicieni, buni sau răi.

Fiind doar o estimare bazată pe garanţii prin girarea neconstituţională cu banii contribuabililor (148 de miliarde giraţi din banii nemţilor, dar de unde alte posibile impozite?), bursele īl vor privi īn continuare cu scepticism. Politicienii Europei, atāţia cīţi posedă cunostintele necesare şi īnţeleg mecanismele economice (măcar īn mare), implicit pe cel domino-ului, al lobbiului liberal (nu sunt adeptul conspiraţiilor) nu s-au trezit īncă la realitate şi ezită (asemenea tuturor guvernelor romāneşti din 1990 īncoace), să ia măsurile necesare, aşa de nepopulare cum sunt - cu mici excepţii - şi aceasta o demonstrează nu doar măsurile de austeritate „impuse”  de mult-hulitul, dar salvatorul FMI, de parcă singuri domniile lor habar n-ar fi avut despre situaţia bugetului şi că ţara a ajuns la sapă de lemn! Pentru salvarea imaginii lor şi pentru a falsifica din nou situaţia, dānşii se poziţionează ca victime nevinovate ale occidentului hulpav şi dominant, de parcă banii creditelor salvatoare venite din buzunarul nemţilor, englezilor, francezilor, olandezilor sau al belgienilor ar curge la nesfīrşit, pe bandă, din plopul cu pere mălăieţe şi nu tot din resursele contribuabililor europeni. Īn finalul, „tragediei greceşti” cu iz istoric fanariot şi caracter populist-pacifist pusă īn scenă īn studioul TVR, un preşedinte sub-mediocru, cu voce tremurāndă şi depăşit de īmprejurări, bāiguia cu o retorică eufemistă, despre reducerea pensiilor cu 15 %, lovind din nou īn aceeaşi generaţie care a suferit sub comunişti, adică īn pensionarii rămaşi fără alternative, ai căror copiii nu au mai avut parte de locuri de muncă īn ţara lui Papură Vodă. Lăsāndu-şi părinţii pradă guvernului, acum muncesc la negru şi pe bani puţini printre străini! O perspectivă halucinantă!

Īn economiile corupte, prost administrate şi īn concluzie - nepeformante ale Europei de Est - īn speţă Romānia (cu o economie integrală comparabilă cu cea a oraşului german Hamburg), ori Grecia (cu doar 2,5 procente din economia europeană), ambele cu rol de spectator şi nu de actor, dezastrul preconizat şi de aşteptat īn scurt timp ale următoarelor candidate la „grecizare”: Italia, Spania, Portugalia, Irlanda va cauza un recul de proporţii. Există elemente de legătură, iar efectul domino-ului a pornit. Să intrăm puţin īn detaliu: suma datoriilor externe ale grecilor (115 miliarde), ale portughezilor (76,8 miliarde), ale irlandezilor (cca. 64 de miliarde), ale italienilor (cca. 115 miliarde), ale spaniolilor (cca. 54 de miliarde) nu va fi nici platibilă sau girată dintr-un fond european de sacrificiu. Deficitele lor bugetare trec deja, cu excepţia Italiei, de 10 %, īn timp ce acela al spaniolilor atinge incredibila cotă de 19,1 procente. Spre norocul nostru (după principiul revenirii la „mintea romānului cea de pe urmă”), nu ne aflăm deocamdată īn Zona Euro şi dispunem de o monedă ce se (mai) poate devaloriza pentru plata creditelor, (atunci cānd moneda euro se va devaloriza acut), nefiind legată ca şi īn cazul grecesc de moneda europeana, ceea ce se va şi īntīmpla, şi nu doar atunci cānd măsurile de austeritate nu vor putea fi ţinute la standardul real de suferinţă, anunţat de preşedintele ales al romānilor. Acesta este doar īnceputul unui deceniu al smereniei politice şi bancare, la nivel european şi naţional.

Haos politic combinat cu babilonie bancară

500 de milioane de europeni sunt - volens-nolens - prinşi īn capcana financiară. Uniunea monetară europeană a avut sechelele şi problemele ei de la bun īnceput, sesizate şi conştientizate nu numai de către britanici ori elveţieni, ci şi de americani sau de restul lumii, īn special de bursele mondiale, la New York, Londra ori Tokyo şi asta de o bună vreme īncoace. Nu cred personal īntr-o criză mondială generată de vreo conspiraţie condusă de cīteva personaje nocive cu rădăcini evreieşti, aşa cum susţin unii - īn lipsă unor vinovaţi vizibili - ci mai degrabă īn faptul real şi adevărat că  orice bursă trăieşte din pariu, speculaţie şi apreciere, să-i spunem clar, atīt de imprecisă şi de parşivă cīt īi va permite situaţia. Iar situaţia politică admite, prin lobby şi persuasiune o grămadă de facilităţi, prin lipsa cadrului legal şi excluderea pedepsei penale. Cred cu convingere că aici a existat intenţie politică, dar s-a ezitat īn luarea unor decizii ferme.  Orice slăbiciune sau greşeală politică, are repercursiuni īn plan economic şi de aceea este (pre)vizibilă, nu doar pentru un specialist, pentru că nu doar la nivel de bursier se mizează pe ezitările politicienilor şi pe populism.

Contribuabilul european va trebui să gireze pentru garantarea succesului economic al altora, pentru destindere īn spaţiul european (mai īntāi) şi mai apoi să plătească pentru lipsa de competenţă a politicienilor - şi spun aceasta īntr-un mod cu totul conştient - vom plăti mai īntīi pentru „destindere” şi nicidecum pentru aplanarea crizei. Să spunem mai degrabă, īn loc de criză: haos politic combinat cu babilonie bancară. Cei ce vor pierde in urma acestei crize generale europene (dar cu consecinţe la nivel mondial), vor fi ca de obicei masele largi - cetăţenii Europei ce se simt deja īnşelaţi (şi sunt īnşelaţi) - īn special germanii, care au renunţat, īn urmă cu 8-10 ani, la moneda lor de renume, marca germană, īn favoarea unei monede „unice”. Īn ciuda tuturor tratatelor şi īnţelegerilor de pīnă acum, aceasta nu se putea păstra sau impune după criteriile stabilite iniţial, pentru că mentalităţile şi disciplina financiară īn Europa se percep īn mod diferit: Sudul gāndeşte altfel decīt Nordul, iar Estul altfel decīt Vestul, şi dragoste cu sila nu se va face: Sudul va acuza nordul de aroganţă, Nordul va acuza Sudul de bălăcăreală şi risipă, Estul se va simţi victima Vestului, iar Vestul se va simţi īnşelat de Est prin indisciplină şi se va retrage īn bastioanele sale.

Īn măsura īn care europenii nu se vor alinia īn scurt timp şi nu vor aplica un pachet eficient de reformă, care să funcţioneze şi īn Nord, dar şi īn Sud, Vest şi Est,  menit să oblige bancherii să plătească taxe sau impozite pentru orice tranzacţie bancară formală ori de speculă şi constituirea de fonduri de criză, generate de către bănci, problema ieşirii din zona Euro, pentru primii săi candidaţi (cei mai frustaţi, mă refer aici īn special la  germani), se va pune īn curīnd īn mod direct. Uniunea Monetară Europeană - dacă va mai exista - se va restrānge doar la ţările care vor strānge activ şi pe durată cureaua, altfel spus, vor deţine controlul propriilor deficite bugetare. Există mai multe posibilităţi care se discută la momentul de faţă, şi pe care le voi enumera sumar:

Planul unu corespunde cu alinierea monetară şi economică a următoarelor state: Germania, Franţa, Belgia, Luxemburg, Olanda, Austria - nimic mai mult.

Planul doi, al germanilor, citānd magazinul german Focus numarul 19/2010, de a reintroduce (noua) marca germană, după scenariul Meyer, guvernul german ar stabili următoarele:

- Bundesbank-ul german este din nou răspunzător pentru moneda germană

- acest eveniment se anunţă la un weekend, tocmai pentru a estompa speculaţiile la bursă

- schimbul de devize a trebui să aibă loc īn două-trei zile,

- doar cetăţenii germani ar putea schimba euro īn noua marcă germană.

Efectul planului doi este incalculabil pentru  economia reală europeană - pentru că ieşirea Germaniei din zona Euro ar provoca o inflaţie de proporţii şi o debandadă imposibil de controlat pe pieţele financiare, īn special de către statele sud-europene īnglodate īn datorii şi enumerate mai sus.

Planul trei, care spune că necazul rămāne īn turmă, dar schimbăm ciobanul - pare să rămānă singura cale reală şi constă īn respectarea exactă a regulilor, conform pactului de stabilitate european: noua datorie anuală nu va trece de 3 % din PIB şi suma totală a datoriei va rămāne sub 60 % din produsul intern brut – ceea ce este esenţa politicii de stabilitate iniţiale (nimic nou de fapt) - asimilată verbal, la momentul de faţă cu termenul general acceptat de „austeritate”. Īn momentul de faţă, această condiţie nu o īndeplinesc nici măcar germanii, cu toate că au cea mai puternică economie europeană. Iluzoriu sau nu, următoarele zile vor decide viitorul Europei, ale unor naţiuni īntregi.

Īn cazul īn care toate oile rămān īn turma europeană a monedei unice, ceea ce este de aşteptat, consecinţele politicii drastice de austeritate mai sus enunţate se vor reflecta īn curānd, īn special īn economiile Italiei şi a Spaniei, principalele ţări sud-europene īn care se scurge imigraţia economică romānească (īn lipsă de locuri de muncă decent plătite de muncă īn ţară de baştină), astfel vor influenţa direct economia Romāniei - şi aşa instabilă, īn principal īn două planuri de fond:

1 - restrāngerea treptată a numărului de imigranţi de origine romānă, ce se vor reīntoarce īn următorii ani īn ţară, īn lipsa unui loc de muncă cu perspective (sigur şi legal), datorită controalelor severe ale italienilor, spaniolilor, grecilor, irlandezilor, etc.

2 -  implicit, afluxul redus de valută īn următorii ani pe piaţa de capital romānească, ca şi consecinţă logică a primului factor. Acest punct vulnerabil va crea probleme şi tensiuni sociale suplimentare pe piaţa muncii, prin creşterea treptată a numărului de şomeri, īn special prin mărirea impozitelor şi a cheltuielilor de asistenţă socială.

Īn urma celor enumerate mai sus şi īmpreună cu aplicarea măsurilor de austeritate anunţate de preşedinte, societatea romānească, la fel ca altele sud-europene, va plăti īn următorii ani preţul ridicat a două decenii de diletantism si lipsă de măsură, prin creşterea datoriei externe, rezultanta unei neinspirate politici de tranziţie, printr-o nouă curbă de sacrificiu: mulţi romāni vor emigra definitiv - sau re-emigra īn alte ţări mai sigure - īn timp ce alţii se vor radicaliza. Vom asista la creşterea influenţei politice ale unor partide de stānga, dar şi a celor de dreapta, care vor cere public capetele unor vinovaţi politici, chiar şi ipotetici. Vom asista la ascensiunea unei noi generaţii de politicieni populişti, care vor dori să ajungă la Putere. Din păcate ţara nu a dus niciodată lipsa lor. Unirea cu Basarabia va fi - politic şi economic - amīnată pentru deceniul trei sau patru ale acestui secol, iar reducerea inevitabilă a bugetelor militare va afecta negativ legăturile cu NATO şi vor tensiona alianţa, slăbindu-ne poziţia īn estul European, fapt care nu va scăpa ruşilor. Nota de plată, cel puţin la nivel romānesc, se va prezenta pensionarilor, copiilor fără părinţi aflaţi la lucru īn străinătate, veteranilor de război (atāţia cāţi au mai rămas), bugetarilor, serviciilor publice şi de sănătate, şi īn final economiei private, aflată īn stadiul de recuperare după ultima ştrangulare.

Mai 2010

Lucian Hetco, Agero

http://www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com