HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

PRIETENIA

 

 Daniel Mureşan 

 

A câştiga marea prietenie, a avea un prieten înseamnă minune cu noroc. Cine poate şti dinainte că prietenia arătată este sinceră, că nu are în spatele ei calcule, poate josnicii…? Aristotel, marele filosof al antichităţii, deschizătorul de drumuri în logică, filozofie, etică este generos în reflecţiile sale şi în ceea ce priveşte prieteniile, Sunt atâtea experienţe ce-şi păstrează valoarea până azi. Se constată că anumite practici, adevăruri din sufletul prieteniei rămân valabile pentru totdeauna, parcă pentru a  spera, că pornind de la ele  ne putem clădi idealurile. (E adevărat că marele filosof pretindea că toate adevărurile sunt o  manifestare valabilă pentru totdeauna).

 

Filosoful semnalează trei feluri de prietenii. Prietenia în care unii sunt de folos altora, însă prietenia lor se destramă, nu poate dura mult, fiindcă oamenilor li se schimbă nevoile, nu au pentru ce se mai iubi pentru binele lor. Există prietenia din plăcere, (iubire, prietenie fiindcă partenerii  vor să-şi petreacă viaţa împreună ). Prietenia perfectă se constată între oamenii virtuoşi ( aceştia îşi doresc binele prin natura lor de oameni buni). Aristotel susţine că sunt rare aceste prietenii deoarece e nevoie de mult timp ca oamenii să se cunoască. Prietenia perfectă este şi aceea între oamenii egali în virtuţi şi bunătate.

 

Ar putea fi găsite mai multe feluri de prietenii( de iubiri în limbajul timpurilor în discuţie), sigur, pe de altă parte, ar fi suficientă una şi adevărată. Cu câtă nostalgie ne gândim la prieteniile din primii ani de joacă, câtă suferinţă ne-a produs înstrăinarea unui copil cu care ne întâlneam zilnic, ţine desigur de vârsta candorii. "Viaţa ne-a putut despărţi, dar amintirea timpului când ne-am cunoscut va stărui"

Dostoievski, Fraţii Karamazov. Cuvintele marelui scriitor sunt ca în atâtea alte împrejurări o constatare ce poate fi luată drept călăuză, model de acuitate şi lirism.

 

Câtă defavoare ori favoare( de la caz la caz ) pentru prieteniile ce se leagă la maturitate( excepţiile întăresc regula)…Prieteniile când servesc idealuri măreţe ale umanităţii îşi dovedesc valoarea cu mult în faţa celorlalte amiciţii ce privesc grupurile mici, două persoane. (Să nu le confundăm cu politica, să le aşteptăm întregul demers, finalitatea, cât de favorabil li s-a dovedit comunicarea, geniul…)Proverbiale sunt cuvintele filosofului " Prieten îmi este Plato, dar mai prieten adevărul"

 

Există prietenii între marii făuritori de doctrine ( ex. Marx- Engels). Nu punem aici în discuţie valoarea, utopia, influenţele… Atâtea prietenii între oameni de stat, politicieni ce pot fi înălţate la rangul de dragoste frăţească, bazate fiind pe cinste, pe înaltele principii morale, pe devotament faţă de cauza comună. Să amintim prieteniile supuse chinurilor închisorilor comuniste, privite cu detaşare, cu laşitate, de o lume indispusă să-şi asume obligaţiile principiilor democraţiei … de tăria de caracter. Prietenia dintre Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, dintre acelasi Iuliu Maniu şi cel mai mare diplomat român, Nicolae Titulescu. 

 

 

Amiciţiile dintre şefi şi subordonaţi cer imperios verificarea şi după dispariţia relaţiei de subordonare, or urmările semnalează cât sunt de discutabile aceste dovezi de afecţiune, evident sunt şi exemple fericite. Totuşi prieteniile în care unii sunt de folos altora, (mai ales în politică) îşi arată caracterul problematic, imprevizibilitatea, limitele în timp; se aseamănă mult cu acelea bazate pe servitute, iar cinstea apare un caz izolat. Câtă zbatere în lume ca să te pună cineva sus, câtă inteligenţă compromisă, teatru.

 

N. Iorga avertiza " Să fii mândru că stai sus numai atunci când nu ţi-e ruşine să-ţi aduci aminte cine te-a adus acolo" Te-a adus cineva pentru reciprocitate?, reciprocitatea n-ar pune decât problema cinstei ce ar aduce puţine daune ?. Te-a adus pentru ce fel de de însuşiri, de dragoste ? Ne gândim ascultând cuvintele atât de clare ale istoricului, savantului că nu se poate clădi prietenia pe dezonoare, că la un moment dat mizerabilitatea îşi cere răsplata cel puţin printr-o imoralitate egală. Ai putea împăca pe "prietenul nedemn prin mutualitatea ta" şi în acelaşi timp să rămâi demn, folositor- sigur nu ţie?

 

Dar trebuie să căutăm neostoit pentru că avem nevoie de sentimentul în urma căruia să putem zice "dragă domnule".  

 

"A avea un prieten e mai vital decât a avea un înger" Nichita Stănescu . Dacă a avea un înger înseamnă a avea fericirea de a  fi preîntâmpinat în faţa răului şi mai înainte, de a fi ajutat în faţa încercărilor, atunci pentru un prieten ne putem imagina aceleaşi intenţii, angajări, reuşite. Prietenul să nu se despartă de tine până la sacrificiu. Iată simţăminte ce ne transpun în planul marilor speranţe, pe care însă le confirmă cu întreruperi, poate numai accidental pasiunea şi energia aşteptate din partea acestei camaraderii ; mereu îţi spun " sunt prea mari exigenţele ".

 

Nichita Stănescu în ultimele zile, clipe ale vieţii ar fi dat un alt conţinut reflecţiei.

 

Mai greu se poate ajunge la rigorile stabilite de către Aristotel prieteniei,(frăţiei ce întrece frăţia), dacă îi citim aforismele."Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri ; "Egalitatea este sufletul prieteniei", "Prietenia este în esenţă un parteneriat ". Afecţiunea, solicitudinea dintre oameni, virtuţile lor, egalitatea îi pot apropia, păcat că apropierea are  caracterul schimbător, greu de spus care este până la urmă căldura sentimentului. Chiar filosoful spune la un moment dat "Ah, prieteni, nu există prieteni". Este aproape sigur că stagiritul  s-a gândit la pretenţiile însumate ale unui ataşament apropiat de puterea lui Dumnezeu. Ele, cerinţele,  nu pot ierta pe cei care se ascund după felurile prieteniei, crezând că ar putea trece într-o clasă paralelă.

 

Daniel Mureşan 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com