|
|
|
|
|
PRIETENIA
A câştiga
marea prietenie, a avea un prieten înseamnă minune cu noroc.
Filosoful semnalează trei feluri de prietenii.
Prietenia în care unii sunt de folos altora, însă prietenia lor se
destramă, nu poate dura mult, fiindcă oamenilor li se schimbă nevoile,
nu au pentru ce se mai iubi pentru binele lor. Există prietenia din
plăcere, (iubire, prietenie fiindcă partenerii
vor să-şi petreacă viaţa împreună ).
Prietenia perfectă se constată între oamenii virtuoşi ( aceştia îşi
doresc binele prin natura lor de oameni buni). Aristotel susţine că sunt
rare aceste prietenii deoarece e nevoie de mult timp ca oamenii să se
cunoască. Prietenia perfectă este şi aceea între oamenii egali în
virtuţi şi bunătate.
Ar putea
fi găsite mai multe feluri de prietenii( de iubiri în limbajul
timpurilor în discuţie), sigur, pe de altă parte, ar fi suficientă una
şi adevărată. Cu câtă nostalgie ne gândim la prieteniile din primii ani
de joacă, câtă suferinţă ne-a produs înstrăinarea unui copil cu care ne
întâlneam zilnic, ţine desigur de vârsta candorii. "Viaţa ne-a putut
despărţi, dar amintirea timpului când ne-am cunoscut va stărui" Dostoievski,
Fraţii Karamazov. Cuvintele marelui scriitor sunt ca în atâtea alte
împrejurări o constatare ce poate fi luată drept călăuză, model de
acuitate şi lirism.
Câtă
defavoare ori favoare( de la caz la caz ) pentru prieteniile ce se leagă
la maturitate( excepţiile întăresc regula)…Prieteniile când servesc
idealuri măreţe ale umanităţii îşi dovedesc valoarea cu mult în faţa
celorlalte amiciţii ce privesc grupurile mici, două persoane. (Să nu le
confundăm cu politica, să le aşteptăm întregul demers, finalitatea, cât
de favorabil li s-a dovedit comunicarea, geniul…)Proverbiale sunt
cuvintele filosofului " Prieten îmi este Plato, dar mai prieten adevărul"
Există prietenii între marii făuritori de doctrine
( ex. Marx- Engels). Nu punem aici în discuţie valoarea, utopia,
influenţele… Atâtea prietenii între oameni de stat, politicieni ce pot
fi înălţate la rangul de dragoste frăţească, bazate fiind pe cinste, pe
înaltele principii morale, pe devotament faţă de cauza comună. Să
amintim prieteniile supuse chinurilor închisorilor comuniste, privite cu
detaşare, cu laşitate, de o lume indispusă să-şi asume obligaţiile
principiilor democraţiei … de tăria de caracter.
Prietenia dintre Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, dintre acelasi Iuliu
Maniu şi cel mai mare diplomat român, Nicolae Titulescu.
Amiciţiile
dintre şefi şi subordonaţi cer
imperios verificarea şi după dispariţia relaţiei de subordonare, or
urmările semnalează cât sunt de discutabile aceste dovezi de afecţiune,
evident sunt şi exemple fericite.
Totuşi prieteniile
în care unii sunt de folos altora, (mai ales în politică) îşi arată
caracterul problematic, imprevizibilitatea, limitele în timp;
se aseamănă mult cu acelea bazate pe servitute, iar cinstea apare un caz
izolat.
Câtă zbatere în lume ca să te pună cineva sus, câtă inteligenţă
compromisă, teatru.
N. Iorga
avertiza " Să fii mândru că stai sus numai atunci când nu ţi-e ruşine
să-ţi aduci aminte cine te-a adus acolo" Te-a adus cineva pentru
reciprocitate?, reciprocitatea n-ar pune decât problema cinstei ce ar
aduce puţine daune ?. Te-a adus pentru ce fel de de însuşiri, de
dragoste ? Ne gândim ascultând cuvintele atât de clare ale istoricului,
savantului că nu se poate clădi prietenia pe dezonoare, că la un moment
dat mizerabilitatea îşi cere răsplata cel puţin printr-o imoralitate
egală. Ai putea împăca pe "prietenul nedemn prin mutualitatea ta" şi în
acelaşi timp să rămâi demn, folositor- sigur nu ţie?
Dar trebuie să căutăm neostoit pentru că avem nevoie de sentimentul în urma căruia să putem zice "dragă domnule".
"A avea un
prieten e mai vital decât a avea un înger"
Nichita Stănescu . Dacă a avea un înger înseamnă a avea fericirea de a
fi preîntâmpinat în faţa răului şi mai
înainte, de a fi ajutat în faţa încercărilor, atunci pentru un prieten
ne putem imagina aceleaşi intenţii, angajări, reuşite. Prietenul să nu
se despartă de tine până la sacrificiu. Iată simţăminte ce ne transpun
în planul marilor speranţe, pe care însă le confirmă cu întreruperi,
poate numai accidental pasiunea şi energia aşteptate din partea acestei
camaraderii ;
mereu îţi spun " sunt prea mari exigenţele ".
Nichita Stănescu în ultimele zile, clipe ale
vieţii ar fi dat un alt conţinut reflecţiei.
Mai greu
se poate ajunge la rigorile stabilite de către Aristotel
prieteniei,(frăţiei ce întrece frăţia),
dacă îi citim aforismele."Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri
; "Egalitatea
este sufletul prieteniei", "Prietenia este în
esenţă un parteneriat ". Afecţiunea, solicitudinea dintre oameni,
virtuţile lor, egalitatea îi pot apropia, păcat că apropierea are
caracterul schimbător, greu de spus care
este până la urmă căldura sentimentului. Chiar filosoful spune la un
moment dat "Ah, prieteni, nu există prieteni".
Este aproape sigur că stagiritul
s-a gândit la pretenţiile însumate ale unui
ataşament apropiat de puterea lui Dumnezeu. Ele, cerinţele,
nu pot ierta pe cei care se ascund după
felurile prieteniei, crezând că ar putea trece într-o clasă paralelă.
Daniel Mureşan
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |