Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

PRIMĂVARA IPOCRIŢILOR

MIC FOILETON POLITIC

Corneliu FLOREA

Grafica de Roca

„Apăi, dragă domnule, să ştii de la mine

 că vorbele-s zăr, caşu-i faptă”

Grigore, cioban din Munţii Călimani

De la alegerea tovaraşului Băsescu Traian ca preşedinte, nefiresca şi bizara viaţa  politico-sociala din România a luat o amploare fără precedent, manifestându-se printr-un circ politic bucureştean „de sunet şi lumină”, pe care un mucalit de pe Calea Victoriei Socialiste (asupra capitalei!) la numit de zgomot pentru asurzit surzii şi lumina de orbit orbii, numit circul Basescu & Tăriceanu. Ei fac circul  politic, dar pâinea şi voturile le primesc de la popor! Să nu uit, să se reţină, Băsescu Traian a fost tovaraş înainte de Decembrie 1989 şi a rămas tovaraş de drum şi de nădejde al actualului sistem politic predominant comunist al României de azi. El a fost format, stunjit comunist-informator, să indeplinească cu abnegaţie sarcinile trasate de de sus, sus! „Are cu ce să se mândrească, tovaraşu!”

De mai bine de doi ani circul politic Basescu & Tăriceanu, a dat spectacole de ţiganiadă politică cu casa de bilete închisă! De la un timp contribuabilii, care le dau din abundenţă  pâinea cea de toate zilele, pe care ei nu o merită, au început să realizeaze că preşedenţia şi guvernul dau un spectacol de formă, de asurzire şi orbire, în spatele căruia de fapt îşi fac afacerilor în cârdăşie, parvin şi profită în mod egal, în timp ce pe estrada mass-mediei mimează şi pălăvrăgesc eroism politic pentru bine general al ţării.  Însfârşit, tot mai mulţi români înţeleg mascarada şi circul politic Băsescu-Tăriceanu, ceea ce a dus la scăderea admiratorilor şi naivilor, ba mai mult, au început protestele de nemulţumire.

În această situaţie, Băsescu-Tăriceanu s-au hotărât să aducă şi alte trupe de circari cu noi numere şi surprize şi au introdus în arena circului lor partidele de trei parale din România de azi, lefegii din mass-media şi intelectuali cu condei sau fără, dar toboşari şi trombonişti fără caracter. Să ne oprim, să privim. Partidele de astăzi din România sunt intr-o stare jalnică din punct de vedere al prestaţiei adevăratei justiţii sociale, fiind  coduse de indivizi fără caracter, încât când îi vezi şi asculţi te apucă râsul şi batjocura  ori mila creştinească şi-ţi faci cruce. Fără a se greşi prea mult, se pot asemăna cu  partidul comunist din România, de nici o mie de membri, de pe timpuri! Aş putea face o paranteză de câteva pagini argumentate, să prezint mizeria politică a partidelor politice din România începutului de mileniu dar cred că oricare cetăţean român dacă le urmăreşte se poate lămuri singur. PNŢ şi PNL au pornit la drum cu vechi şi bune intenţii, care până la urmă a ajuns să paveze calea mafiei autohtone, nu înainte ca, premiantul universitar Victor Ciorbea, să-i bage în bezna unui tunel unde să orbecăiască după o luminiţă. Ce bajocură, ce umilinţă! FSN-ul, grupare de monolit comunist, în frunte cu Ion Marcel Ilici Iliescu s-a metamorfozat de câteva ori şi supravieţuieşte, bine-mersi şi astăzi, trăind în simbioză cu cei pe care i-a aparat, cu cei cu care i-a lăsat să acapareze proprietăţile naţionale şi să vândă ţara pe bucăţi. UDMR-ul este o formaţiune agresivă revanşardo-iredentistă antiromanească, care de şaptesprezece ani discreditează şi subminează statul român, şi care a copleşit şi reprimat personalităţi şi formaţiuni româneşti care pretindeau adevăr istoric, identitate şi stabilitate naţională. Cât priveşte partidul socialist sau republican, acestea au fost absorbite datorită unor lideri slabi, iar cel ecologic nu a avut minte, inima şi muşchi pentru o frumoasă şi necesară ideologie de salvare a mediului românesc. A colapsat,  la fel cum colapsează şi PRM  din mai multe motive. PD este un vâsc fesenist!

Din asemenea partide incropite la repezeală după execuţia lui Nicolae Ceauşescu s-au plămădit cei trei noi preşedinţi! Ion Marcel Ilici Iliescu este un comunist fără naţie şi scrupule, pe care nici nu-l interesează suveranitatea şi bunăstarea românească, el este rusofob ordinar de duzină şi de pe poziţia de preşedinte nu a făcut absolut nimic pentru România. S-a ţinut cu amândoua mâinile de scaunul prezidenţial, asmuţind românii unii împotriva altora să se terorizeze şi să se ucidă, urzind intrigii împotriva românilor de valoare şi a întors spatele Basarabiei în cel mai prielnic moment de la 1945 încoace.  Emil Constantinescu, împins şi susţinut în faţă de alţii, ales cu atâtea speranţe de poporul român, s-a dovedit a nu fi mai mult decât o marionetă labilă, dezarticulată în atele străinilor. Mimând pe urechea aplecată la popor ăi facând pe liderul regional, a dat Ucrainei ceea ce de drept şi fapt era parte a României. Istoria, atât va avea de spus despre el. Cât priveşte pe tovarăşul Băsescu Traian, cu el se demonstrează că, în România încă nu există o personalitate adecvată funcţiei de preşedinte al poporului român! Numirea se face în fucţie de alte interese, dar se zice: „cel mai puţin nepotrivit dintre cei nepotriviţi...”.

Când a venit vremea intrării în Uniunea Europeană, tovarăşul Băsescu Traian a fost zgâlţâit să condamne comunismul din trecutul nostru. Două sublinieri: întâi, conducătorii Uniunii Europene nu au curajul să recunoască istoric partea lor de vină în predarea necondiţionată a ţării noastre comunismului sovietic, timp de 45 de ani, în schimb îşi permit să facă pe superiorii noştri, pe noii imperiali europeni (iar în România toţi tac de dragul „euroilor” ce li se aruncă) Al doilea, pentru condamnarea comunismului din România, tovarăşul Băsescu a primit porunca să-l pună pe   tovarăşul Vladimir Tismăneanu cordonatorul  procesului, ceea ce este un paradox absolut. Această numire a scandalizat pe cei ce cunosc activitatea fiului cominternistului Tismeninski, dar este şi o răsunătoare palmă adormiţilor noştri istorici şi amărâtei scriitorimii române, care în cincisprezece ani trebuia să scoată la lumina publică atrocităţile comunismului, fără sprijinul aşa zisului politolog american. În paranteză, nu neglijam excepţiile: câţiva ziarişti şi scriitori plus glasul stins al câtorva istorici... din păcate sunt prea puţini! Dând ascultare şi supunere acestei porunci, Băsescu Traian şi-a arătat adevărata individualitate de unealtă amărâtă, din aceiaşi clasă cu Iliescu şi Constantinescu. Poate unora li se pare, sau nu li se pare, a fi un amănunt nesemnificativ pentru referire la actualul preşedinte de la Cotroceni, dar şi din această cauză s-a ajuns la primavara suspendării sale. Desigur că formaţia condusă de Iliescu-Năstase nu au fost interesată în condamnarea comunismului, dar nici alţii, precum unii scriitori din România ale căror „opere” până la sfârşitul lui 1989 au fost închinate construcţiei socialismului. Aceştia sunt prinşi şi priponiţi în omagiul supremului tovarăş, sunt auto-încarceraţi în epoca lor de aur.

Circul, de stat şi de guvern, Băsescu & Tăriceanu s-a mutat în Parlamentul României şi a dat un spectacol de pomină, în care ambele părţi îşi au partea lor de vină. Băsescu şi ai lui pentru că nu au acceptat discuţiile şi criticile parlamentarilor la adresa raportului, iar parlamentarii fiindcă au procedat fără cap. Nu era nevoie să se recurgă la epitete şi insulte când aveau toate argumentele în favoarea lor, având în vedere că raportul lui Tismăneanu este absolut o distorsionare a realităţii istorice. O maculatura! Acel moment parlamentar a devenit papul care i-a unit pe parlamentari încât, cu majoritate de voturi, l-au  suspendat pe tovarăşul preşesedinte Băsescu Traian. A fost o umilire, ca un picior in fund şi o trimitere la colţ. A fost de tot hazul pentru cei ce, motivat, au  părere proastă despre el şi de tot necazul pentru cei care îşi vedeau amenintat scaunul şi blidul primit de la Băsescu Traian. Boierii minţii de Dâmboviţa au sărit pâna în tavan, iar cel ce era să cadă singur de la balcon din cauza panicii, „patibularul” Patapievici, s-a repezit să sfârtece Constituţia României pentru că Articolul 95 dă dreptul parlamentarilor să-l suspende pe binefăcătorul lui, care l-a proptit în fucţia de preşedinte al Institutului Cultural Roman după ce a denigrat Limba Română şi pe români.

Nu a fost să fie o suspendare definitivă din cauză de interese din afară şi a cozilor de topor din lăuntru. Celor dinafară le trebuie un preşedinte jucător după cum îi cântă ei, şi tovarăşul Băsescu Traian este jucătorul preferat în acest moment. În paranteză, într-o adevarată democraţie, preşedintele trebuie să fie un arbitru, un judecător imparţial, nu jucător sau jucărie. De data asta, cozile de topor au fost o parte din cetăţenii români intelectuali; cei cu interese personale sau cei naivi, plus unii care se erijează în intelectuali mai mult decât sunt. Şi propaganda intelectualilor a început să se difuzeze şi în „împrăştierea românească” (sau diaspora cum se zice acum) prin liste de adunat semnături probăsescu, care au ajuns şi pâna la mine, în preeria canadiană, încercând să mă convingă să semnez şi io. Am zis pardon! Nici în cazul de faţă io nu-s intelectual, mergeţi sănătoşi mai departe. Şi s-au dus şi au învins! L-au desuspendat, periat şi l-au dus înapoi la Cotroceni, dar din punct de vedere al individualităţii şi mai ales al istoriei, tovarăşul Băsescu Traian va rămâne un suspendat la fel ca o marionetă. Atelele în care e prins se vor vedea în timp.

Acum, s-a încheiat şi circul suspendării, şi toate au rămas precum au fost înainte:  Băsescu un „hopa-mitica”, un guvern mizerabil cu Tăriceanu în frunte, parlamentarii înbuibaţi în afaceri şi limuzine, iar cetaţenii contribuabili au platit-o şi pe asta! Aşa le trebuie! Trăiesc în ţara gunoielor politice şi în loc să iasă în stradă, determinaţi să deretice şi să se descotorocească de ele, ei se insultă pe internet sau pleacă din ţară. În acest timp Siegfried Liiceanu, Patibularul Patapievici şi Volodea Tismeninscki sunt puşi să le scrie românilor o altă constituţie! Atât mai trebuie României şi Românilor, o constituţie scrisă de Patapievici-Tismeninski, care va fi lovitura de graţiei a Statului  Naţional  Român!

Corneliu   FLOREA

Winnipeg, Canada

Iunie 2007

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)