|
PRIMUL
TCHERNOBYL A FOST LA KYCHTYM
Venera Dumitrescu-Staia, Canada
Īn ziua de 29
Septembrie 1957, deci exact cu 50 de ani īn urmă,
a fost īnceputul primei catastrofe nucleare la KYCHTYM (URSS), cānd
aproximativ 2 milioane de unităţi de diverse radioelemente, īn principal
Stronţium 90 şi Cesium 137, s-au volatilizat īn atmosferă, 18 milioane
elemente cazānd īn apropierea orasului Tcheliabinsk, ca urmare a unei
explozii de deşeuri depozitate fără precauţie īn apropierea unei uzine
care producea plutonium militar. O regiune īmpădurită pe o suprafaţă de
1000 kmp aproape de oraşul Kychtym aproape de munţii Urali, īntre oraşul
Chelyabinsk şi Sverdlovsk fiind contaminată pe o zonă de cel puţin 250
kmp transformată īntr-un adevărat cimitir. 30 de sate au dispărut de pe
hartă şi zeci de mii de ţărani au fost evacuaţi la īntāmplare, iar sute
de locuitori au murit.
Jaurčs Medveev, dizident rus, biochimist de reputaţie mondială, descria
īntr-un articol apărut īn jurnalul englez al timpului că accidentul
survenit īn 1957 a fost ceva asemănător unei erupţii vulcanice, dat
fiind că deşeurile radioactive erau depozitate īn apropiere de primele
reactoare militare instalate īn acel loc, astfel că deşeurile proiectate
au fost īmprăştiate de vānt, acoperind mai mult de o mie de kmp de
pămānt arabil, păduri, lacuri, sate şi oraşe.
Exilat īn
Anglia din anul 1972, Medveev nu ştia că această catastrofă petrecută la
Kychtym īn 1957 fusese necunoscută īn Occident, fiind surprins de
interesul pe care Occidentul a manifestat-o prin destăinurile lui. De
fapt, catastrofa nu era chiar necunoscută de toată lumea, dar era
considerată "un secret militar". Īn acelaşi an 1957 un accident
radioactiv īntāmplat la Windscale (Nordul Angliei), a răspāndit un nor
radioactiv deasupra Londrei pānă īn Danemarca, care a cauzat
īngrijorarea UKAEA (Commissariat ą l'Éenergie Atomique Anglais).
Un alt savant rus Léon TUMERMAN, fost şef al unui laborator de biofizică
la Institutul de Biologie moleculară din Moscova, care a emigrat īn
Israel īn 1972, a povestit aceeaşi istorie ca Medvedev. Tumerman a
vizitat regiunea Kychtym īn anul 1960 văzānd zona contaminată care
devenise zonă interzisă; toate satele erau rase de pe suprafaţa
pămāntului, interzicāndu-se locuitorilor şi automobiliştilor de a se
opri pe drumurile acelui sector. Aceste mărturisiri nu au fost
suficiente pentru a convinge fabricanţii occidentali ai centralelor
nucleare, printre care şi Sir John Hill, care a declarat pur şi simplu
că "constatarile lui Medvedev si Tumerman sunt ireale".
A trebuit o mărturisire a ruşilor īnsăşi despre această primă catastrofă
pe pamāntul URSS, ceea ce Medveev a şi obţinut, cercetānd amănunţit
literatura ştiinţifică rusă, descoperind mai mult de o sută de articole
privitoare la efectele Stronţium-ului 90 şi al Cesium-ului 137 asupra
mediului īnconjurător, al oamenilor, animalelor, plantelor. Diversitatea
subiectelor studiate conţinea: pamāntul, apele, plantele terestre şi
acvatice, mai mult de 200 specii de animale, insecte, păsări, peşti,
mamifere. S-a dovedit de către grupul Dr.A.I.Ilenko faptul că 21 specii
de păsări īn 1967-1968, peşti, īncepānd cu luna Iunie 1969. aprox. 50
specii de raţe, īntre 1970-1972, astfel ca natura şi cresterea
contaminării au permis nu numai să repereze regiunea cu destulă
precizie, dar şi să determine data accidentului, articolele publicate īn
1968 mentionānd o observaţie pe o perioadă de 10 ani, cea din 1969 pe 11
ani, cea din 1971 pe 14 ani, tipul de accident şi īntinderea pagubelor.
S-a pus īntrebarea, cum de o asemenea explozie a putut să se producă?
Dupa Medvedev, ipoteza cea mai probabilă la acea epocă a fost ca nu se
extrăgea Plutonium 100% din deşeurile radioactive pentru prepararea
bombelor atomice (A). Reziduurile erau foarte simplu aruncate īntr-o
groapă betonată, fără fund, astfel că deşeurile se scurgeau progresiv īn
pamānt. Din pacate, se ştie că diferitele metale ramān lipite de pamānt,
infiltrāndu-se īn diferite straturi, astfel că s-a putut foarte bine
forma o zonă unde densitatea de Plutonium era suficientă pentru ca să
declanşeze o reacţie īn lanţ, probabil accelerată şi de apele ploilor.
Americanii se pare că au avut o problemă asemănătoare, din fericire īnsă
īntr-o regiune uscată, putāndu-se astfel săpa īn timp pentru recuperarea
Plutonium-ului. Oricare a fost cauza, se pare că CIA americană a fost la
curent de cele īntāmplate de la īnceput īn URSS. Cum nu din īntāmplare,
avionul spion U2 Powers, doborāt de ruşi pe 1 Mai 1960, a cazut la
cāţiva kilometri de Sverdlovsk...
Urmare
a revelaţiilor lui Medvedev, un grup antinuclear US īn frunte cu Ralph
Nader a obligat CIA - prin legea asupra libertăţii informaţiilor - să
publice ce ştia despre această catastrofă, ceea ce CIA a şi făcut, dar
numai īn parte, menţionānd că au fost două accidente: unul īn primăvara
1958 şi celălalt īn 1960 sau 1961.
S-a pus īntrebarea legitimă dacă au fost studii comparabile asupra
plantelor şi animalelor şi fiinţelor umane? Medvedev a raspuns
categoric: NU. Īn URSS radioprotecţia - ca şi restul - erau sub
controlul KGB. Două persoane din regiunea afectată, emigrate īn Israel,
au confirmat că "mii de victime se găsesc īn prezent īn spitalele din
īmprejurimi", iar o altă persoană care a trăit īn regiune 10 ani dupa
catastrofă, devenind īnsarcinată, a fost sfătuită să avorteze, ceea ce a
şi făcut. A mai fost de asemenea probat că īn 1969, cel putin CEA
francez era la curent cu aceasta catastrofă.
Venera Dumitrescu-Staia, Canada
|
Comentarii de la cititori |
|