Ioan Nicolae-Cenda, Oravița

,,Urăsc trădarea, dar iubesc pe trădători!”. Câtă dreptate, câtă actualitate, ce mare diagnosticean ai fost, maestre! Acum, când ,,portocalele” au putrezit ... de atâta rod, ei, ,,pomii” şi-au schimbat înfăţişarea. Şi-au descoperit alte ,,rădăcini”, şi se jură că sunt galbeni, roşii, verzi, ... ori din popor. Eu ,,cetăţeanul turmentat de vorbe, mă întreb, asemeni personajului tău, ,,cu cine votez?!” Toţi îmi promit, cum au făcut-o după lupte ,,seculare”, care durară ,,mai bine de douăzeci de ani” - că trăim bine! Dar să nu păcălim electoratul, doar unii din cei care au avut şansa să fie băgaţi în ladă. Ceilalţi, mulţi şi necăjiţi, cântă şi joacă pe melodia: ,,Tot pe loc, pe loc, pe loc ...” (foto: Amza Pellea în rolul Farfuridi).

            Portocalii, până mai ieri, în floare au devenit umili, asemeni lui Nae Caţavencu, prins cu ,,plastografia” Deh! Când pământul le fuge de sub picioare, aroganţii, îngâmfaţii ... guşaţii de ieri, ştiu să asculte, să fie gata de evadare, să întindă ,,lăbuţa” în semn de prietenie, să se dezică de orice fărădelege asumată nu cu mult timp în urmă.

            Afişe electorale, benere uriaşe, poze color, muzică, vedere ale tuturor muzichiilor, suc, cafele, mici, verificări de tensiune, eşarfe, brichete, ... mai pe ocolite pungi cu ceva de-ale gurii, găleţi ... ş.m.a., toate te îmbie să votezi, fiindcă aleşii fac bine ţărişoarei în care ,,industria şi agricultura sunt sublime, admirabile, dar lipsesc cu desăvârşire”. Şi, când te gândeşti că toate cele enumerate costă bani, îţi vine să pui întrebarea, cu jumătate de gură, de unde i-au scos­?! Răspunsul e simplu, de la noi, contribuabilii ... şi de la hoţii de clasă mare. Vorba aceea ,,Fă-mă hoţ de nouă, să fur cloşca de pe ouă!”.

            De furat s-a tot furat, dar sacul a ajuns la fund. Unii au băgat mâna şi-n ,,lada europeană” . Au mai cârpăcit vreo autostradă, au mai făcut parcuri pentru necăjiţii de la ţară, au ridicat săli de sport, acolo unde tinerii sunt prin ,,alte ţări de soare pline”, dar, sigur, tataie şi mamaie pot trage la aparate, pentru a cunoaşte tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără moarte. S-au închis zeci de spitale, doctorii au plecat în pribegie. Sunt apreciaţi peste tot, dar în ţară, unităţi spitaliceşti arată ca-n îndepărtata Africa. Au vrut să radă şi SMURDUL; pe gerurile iernii lui 2012, în stradă oamenii au strigat: Jos ..., Jos ..., Jos ... A picat ceva, dar Generalul Iarna a învins, ca-n vremea lui Napoleon şi a Războiului Mondial.

            Cred în noul guvern şi cer, asemeni lui neica Trahanache ,,puţintică răbdare”. Rănile pricinuite de ,,tăieturi” se vindecă greu. Ele nu s-au făcut cu aparate moderne, ci rudimentar, de unul care ştia să mânuiască şi coasa, iar vreme de câţiva ani tot ,,boc”,  ,,boc”,  ,,boc”, până s-a făcut totul ,,poc”. Degeaba s-a pus ,,unguentul M.R.U.” că nu a ţinut. Rana este adâncă (de cca. 25%, 15%), iar vapoarele nu mai acostează în porturile ruginite cu leacuri şi frunze din afară. Poate, zic, le-au înecat piraţiişi zac pe fundurile oceanelor ca ,,Titanicul” de altădată. Vor avea nevoie de un secol pentru a fi scoase la lumină şi a se afla cine le-a fost cârmaciul.

            Cred că miile de pensionari nu vor mai bate din poartă-n poartă pentru a-şi recupera furtişagurile din bietele lor pensioare.

            ,,Munţii noştri au poartă,

            Noi cerşim din poartă-n poartă ...”

Frumoase, dar şi actuale versurile şi, poate, poate că aurul Apusenilor va spăla faţa României. Căutătorii de aur din Vestul Sălbatec au ajuns şi la porţile României. Să nu-i lăsaţi să intre ca-ntr-o ,,cetate pustie”! Nu vă lăsaţi ispitiţi de oraşele lor de carton, fiindcă le vor părăsi după ce râvnitul metal va lua drumul străinătăţii! Amintiţi-vă din cărţile de istorie de carele ,,ce duceau piatra auriferă la Roma!”

Şi mai cred că învăţământul, ogorul pe care şi eu lucrez, va da roade bune. Vor  fi înlăturaţi spinii şi mărăcinile. Miniştrii, unii cu ,,f.b.”, alţii cu ,,b”, dar şi cu ,,s” ori ,,i”, cârpocind la Reformă, vor lăsa umbre pe pânza vremii.  Dorim examene serioase, la care cei care au învăţat să se situieze în ierarhia notelor bune şi cei certaţi cu şcoala să stea şi să aştepte să le vină  ,,apă la moară”. Din duzinele de miniştrii câţiva au avut o viaţă efemeră (...ca fluturii!), de câteva zile, sau au fost înlocuiţi înainte de a fi investiţi. Asta e ... scria, în paginile revistei ,,Şcoala românească”, autorul rândurilor de faţă, punându-şi întrebarea retorică: ,,Oare la pasă?!”

Sigur nu le-a păsat de apostolii, luminătorii, dăscălimea neamului şi ... nu numai de ei. Cred că ar trebui să le pese, fiindcă şcoala românească este la un pas de funer-alii. Puţintel ne-am jucat şi de-a ,,baba-oarba”, dar ,,speranţa-n zilele de apoi ... e singura tărie-n noi ...”

            Avem ,,puţintică răbdare”... Vin alegerile şi trec alegerile şi vor veni şi altele, dar, rogu-vă, cinstiţi oameni politici, să nu uitaţi că aţi trecut şi voi prin şcoli (şcoli româneşti!), unii ,,pe bune” , iar alţii ,,pe ţădule”.

Ion Nicolae-Cenda