Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Psihologia romanească

între lege şi ordine

 

Victorie a la Phyrus

 Sergiu SIMION

 

 

         La aproape 5 ani de la apariţia unei legi care reglementează domeniul psihologic , este momentul unei retrospective şi al unui scurt bilanţ.

Pe 9 octombrie 2004 , Amos News ( “Agentie Independenta de Presa “ ) difuza o ştire de interes public ( "http://arhiva2004.informatia.ro/News-article-sid-76340-titlu-S_a_infiintat_Colegiul_Psihologilor_.phtml") care conţinea informaţii foarte interesante privind domeniul psihologic:  “ Ieri a avut loc Adunarea de Constituire a Colegiului interimar al Psihologilor din România ( interesant este că nu se menţioneaza unde a avut loc adunarea –s.n. ) … La eveniment au participat aproximativ 600 de psihologi . Evenimentul a început cu o ora şi jumătate întârziere şi a fost organizat intr-o semi-clandestinitate ( s.n. ) de catre Asociatia Psihologilor din România (APR), la eveniment fiind invitaţi doar membrii APR, adică aproape 1000 din cei peste 10.000 de psihologi din România. ».

 Cu toatea acestea , încă de la debut se aplică principiul conform căreia excepţia întăreşte regula : « Irina de Hillerin, psiholog, a participant la eveniment deşi nu este încă membru al APR ( s.n.). Spune ca a venit la întâlnire pentru ca simte nevoia de a-i cunoaşte pe ceilalţi psihologi. ». Prin domnul Constantin Edmond Cracsner , membru în Consiliul Director al Asociaţiei Psihologilor din România , viitoarea organizaţie işi definea scopul :

 « Colegiul va fi cel care va coordona întreaga activitate a psihologilor. Este similar Colegiului Medicilor. » , mijloacele : « Peste 6 luni, când se va constitui propriu-zis Colegiul Psihologilor, el va elibera atestate de libera practică în toate domeniile psihologiei: clinică , medicală, psihoterapie, transporturi, servicii, psihologia educaţională şi altele » şi , în sfârşit, prin Filaret Sîntion , psiholog ( militar ) la Constanţa îşi definea şi modalităţile de acţiune : « Colegiul va urmări respectarea standardelor ştiinţifice de către toti psihologii (s.n.). Asa zisii psihologi, pe care îi găsim în ziare uneori prin diverse rubrici de astrologie vor fi de acum înainte testaţi ( s.n.) pentru a li se verifica cunoştinţele de psihologie »

 Este de remarcat raportul dintre numărul real estimat al psihologilor ( 10000 ) , numărul de invitaţi nu se ştie pe ce criterii ( 1000 ) şi numărul şi mai mic de invitaţii onorate ( 600 ) pentru ca acestea poate fi puse in corelaţie directa cu semi-clandestinitatea întâlnirii ( care a avut loc pe undeva prin provincie pentru a fi evitate surprizele…) şi au pregătit terenul pentru ceea ce va urma .

In esenţă, inţiatorii demersului au dovedit fair-play în logica lor şi şi-au respectat aproape integral promisiunile făcute. Cu o perseverenţa demnă de o cauză mai buna, « programul – cadru » propus a fost urmărit şi aplicat pas cu pas . Rezultatul , ca orice ca proces social din vremurile pe care le trăim , este unul foarte interesant .

Folosind o sintagmă deja consacrată, procesul de constituire « în teritoriu » al Colegiului Psihologilor a fost un proces de tip brownian care a oscilat subtil între Caragiale, Urmuz, Kafka şi Orwell. In Constanţa de exemplu , în octombrie 2004 nu a fost clar nici cine voteaza, nici ce, nici de ce , nici pentru ce, dar a fost clar ca ceea ce votează provincia , « centrul » poate valida sau nu, dupa caz . (http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/istoria%20conspirativa%20de%20SS.htm )

Pe de altă parte, la nivelul « centrului » , lucrurile nu au fost clare, ci extrem de clare. Conventia Naţională a Colegiului Psihologilor s-a desfa­surat în ziua de 8 aprilie 2005, in Aula Mare a Universităţii Bucuresti dupa cum relateaza pentru militari Ion Stefan ( http://www.presamil.ro/SMM/2005/5/31-40.htm ) .

 Organizarea a fost ireproşabilă , mai exact de tip militar . In mod ostentativ şi probabil pentru cresterea moralului participantilor  la reuniunea unei bresle profesionale civile, capitanul-comandor dr. psiholog Constantin Edmond Cracsner s-a aşezat la prezidiu îmbrăcat în uniformă iar accesul în sală a fost permis numai pe baza de buletin. Motivul a fost recunoscut în mod onest de către Nicolae Mitrofan , viitorul pre şedinte ales al Colegiului cu referire la precedenta întâlnire din provincie unde au fost prezenţi 600 de invitaţi : « Data trecută era să pierdem controlul ! ».

Ca să fie evitate orice complicaţii posibile , evenimentul s-a desfăşăurat practic în clandestinitate : nu a fost prezentă nici o televiziune ( cu excepţia reprezentanţilor presei militare care au şi făcut fotografia de mai sus) şi nici un alt reprezentant al presei . In mod logic, evenimentul nu a fost relatat în mass-media civilă . Pe cale de consecinţă , totul s-a desfşurat în mod organizat şi conform planului aprobat, nimeni nu a mişcat în front , atmosfera din sală a fost glacială, dar dacă totuşi cineva cu simtul umorului ar fi strigat brusc un « Dreepţi ! » nu ar fi fost probabil nici o surpriză dacă ( foarte ) mulţi s-ar fi ridicat în picioare…

In aceste condiţii , primele documente aprobate au avut prin logica faptelor o pronunţată tentă cazonă :

 « … în cadrul Convenţiei, la care au participat 236 de membri cu drept de vot, s-au aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare internă ( s.n.), Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica, Codul de procedura disciplinara (s.n.) si Normele de avizare a metodelor si tehnicilor de evaluare si asistenţă  psihologică (s.n.) » .

  Dar cum totul pe lumea aceasta are un scop, controlul organizaţiei, membrilor şi tehnicile nu constituie la rândul lor decât un mijloc. Cu o sinceritate dezarmantă  suntem informaţi în mod detaliat asupra intenţiilor şi scopurilor urmărite în cadrul organizaţiei :

             « Preşedintele ales al Colegiului Psihologilor din România, prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan, a solicitat Convenţiei acordul ca, până cand se va întruni noul Consiliu Director al Colegiului, ori de cate ori este nevoie (s.n.) , conducerea operativă ( interesantă sintagmă - s.n.) a acestuia să se întrunească – conform articolului 40 din Legea 213/2004 – în vederea pregătirii şi trimiterii la timp la Parlament a documentelor care vor sta la baza emiterii hotărârii de guvern, precum şi pentru stabilirea structurii de personal,(s.n.) sursei ( s.n. ) şi circulaţiei fondului financiar (s.n.) necesare funcţionării Colegiului. Pentru desfaşurarea optimă a activităţii, s-a mai propus contractarea unei firme care să realizeze un studiu specific de fezabilitate financiară ( ?! foarte interesant ; parcă era vorba de o organizaţie profesională şi nu de o firmă privată … – s.n.). Toate aceste propuneri au fost aprobate prin votul participanţilor. ( s.n.). »

            Intenţiile şi scopurile Colegiului Psihologilor din România prezentate atunci pentru militari de către un militar ( pentru civili nu a făcut-o nimeni pentru că nu a avut unde să o facă ! ) şi materializate deja,  cred că nu mai au nevoie de nici un comentariu. Pe de altă parte , filozofia , mentalitatea şi birocraţia particulară promovată de Colegiu are deja o ilustrare elocventă. In Bucureşti de exemplu , în prezent, cetăţenii pot vedea în diverse zone pancarte standard ( conform normativului… ) ca cea de mai jos :

             In aceasta putem citi ceva ce seamănă cu o salata de boef originală : CABINET DE PSIHOLOGIE / SCOALA AUTO – Avizare, Testare, Consultanta – IN REGIM DE URGENTA – ANGAJARE, PORT-ARMA, AUTO, PSIHOLOGIA MUNCII, PSIHOLOGIA MUNCII, Q.I. , PSIHODIAGNOSTIC, TERAPII COMPLEMENTARE, TERAPIE ANXIETATE, ATAC DE PANICA, INSOMNIE, ETC – PRETURI PROMOTIONALE.

Ce înţeleg cetăţenii din aşa ceva e greu de estimat, dar dacă de socialism şi comunism au scăpat de 20 de ani , după intrarea în Europa s-au trezit brusc pe cap cu psihologii multilateral dezvoltaţi ( contra cost ) de Colegiu , care se pricep la orice, conform legii .

            Este momentul sa enumerăm câteva din marile realizari ale Colegiului Psihologilor din România. In primul rand, cea mai importantă este « politica uşilor deschise » prin care a permis în mod democratic accesul în profesie şi fără discriminări, tuturor potenţialilor candidaţi la această tentantă profesie . Pe cale de consecinţa , inserţia foştilor colaboratori şi ofiţeri de Securitate printre psihologi a devenit , în sfârşit, legală deoarece legea nu le interzice , deci le permite accesul la un loc călduţ în branşă şi în această privinţă domeniul psihologic este mai « democrat » decât cel juridic care a formulat o asemenea interdicţie . Din punctul de vedere al Colegiului , în acest caz respectarea drepturilor omului este prioritară : « nu le putem interzice dreptul de a exercita profesia ! » au susţinut într-un interviu reprezentanţii lui autorizaţi . Pe de altă parte, conform principiului compensării, pentru a menţine echilibrul sistemului a existat şi o contramăsură la aceasta politică .

            Din raţiuni superioare logicii obişnuite, Colegiul a reuşit performanţa cinică de a interzice accesul în profesie pentru psihologii care aveau mai puţin de 10 ani vechime în profesie într-un anumit context social ( Norme Metodologice de aplicare a Legii 213, Cap.I, Art.4 ). In al doilea rand, România a fost practic împânzită cu o reţea de cabinete de psihologie deschise conform legii (http://www.util21.ro/psihologie/clinici-si-cabinete-psihologice-din-Romania.htm) a căror clientelă este obţinuta în flux continuu tot conform legii . Suntem una din puţinele ţări din Europa – dacă nu singura - unde cetăţenii nu beneficiază de prezumţia de normalitate şi sunt duşi la examinarea psihologică , cu arcanul , pentru a se despărţi odată pentru totdeauna grâul de neghină . Rezultatele obţinute sunt demne de Guiness Book unde , dupa politica struţului , oficialităţile au vrut să intrăm numai cu 4000 de Moş Craciuni şi cu cel mai lung cârnat afumat din lume .

            Avem probabil cei mai testaţi şoferi din Europa , dar suntem pe primul loc la numărul de accidente rutiere (www.editiaspeciala.com/stiri/2008-01-15/Romania--pe-locul-intai-la-numarul-de-accidente-rutiere-41676.asp ) . Suntem probabil singura ţară din lume care şi-a propus să-şi examineze toţi profesorii din sistemul de învăţământ , dar suntem pe unul din primele locuri din lume la violenţă şcolară (http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/65219/Lideri-mondiali-la-violenta-scolara.html ). Aplicăm de zeci de ani sistemul examinărilor psihologice in Poliţie , Armată , etc. dar numărul de sinucideri şi de crime prin folosirea armelor de foc din dotare , şi in alte cazuri comportamentul examinaţilor , (http://www.gardianul.ro/Violata-si-filmata-de-trei-politisti-|-VEZI-FILM-s121133.html ) fac părul măciucă civililor care ar trebui să se simtă apăraţi , nu speriaţi, de primii.

            In sfârşit, mai există două realizări remarcabile prin care Colegiul Psihologilor , «în spiritul şi litera legii » a intrat neoficial dar direct în Cartea Recordurilor. Prima este performanţa de a reuşi trecerea de la statutul de organizaţie profesională cum era Asociaţia Psihologilor din Romania ,  iniţial  « non-guvernamentală » cum s-a exprimat cu dispreţ un fost ofiţer de Securitate ales în mod legal preşedinte de filială în Constanţa (http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/istoria%20conspirativa%20de%20SS.htm ) , la un statut diferit. De la înălţimea ametitoare a acestuia , Preşedintele Colegiului poate da dispoziţii « spre analiză si aprobare » ministrului Sănătăţii , de exemplu.

            A doua realizare remarcabilă este un semnal clar adresat Europei ca să se ştie odată pentru totdeauna cine sunt şi ce vor psihologii români în viziunea Colegiului care le păstoreşte şi carierele şi banii . Merită citată integral şi cu sadism , dar nu mai are nevoie de nici un comentariu cu excepţia faptului ca emitentul nu poate depăşi o anumită buclă temporală pentru că , aşa cum ziceau anticii, nimeni de pe lumea aceasta nu poate sări peste umbra lui :

 

« Dispozitie Presedinte 14.02.2007
Scris de Administrator
Sîmbata, 14 Aprilie 2007

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

DISPOZIŢIE
privind unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică


În temeiul art. 51 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, nr. 213 din 27 mai 2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului României nr. 788 din 14 iulie 2005,

Preşedintele Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România dispune:

Art. 1 (1) Cadrul legal privind exercitarea profesiei de psiholog în România este reprezentat de Legea nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotărârea Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006, precum şi de celelalte acte emise de către Colegiul Psihologilor din România pentru aplicarea unitară şi detalierea dispoziţiilor legale.
(2) Orice act administrativ sau normativ, emis ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/2004, inferior legii organice, care încalcă prevederile acesteia nu poate fi opozabil (s.n.) psihologilor cu drept de liberă practică.
Art. 2 (1) Psihologii cu drept de liberă practică care încălcă dispoziţiile Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotărârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 sau care desfăşoară activităţi de natură a aduce atingere demnităţii profesionale (s.n.) se află în stare de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, potrivit dispoziţiilor art. 21 lit. a) din legea nr. 213/2004.
(2) Orice manifestare a psihologilor cu drept de liberă practică având ca scop promovarea (s.n) sau implementarea (s.n.) unor măsuri contrare (s.n.) prevederilor Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotărârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 aduce atingere demnităţii profesionale (s.n.).
Art. 3 Comitetele filialelor teritoriale vor aduce la cunoştinţa membrilor prevederile prezentei dispoziţii.

Preşedintele Comitetului director
al Colegiului Psihologilor din România,
Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan

Bucureşti, 14 februarie 2007.
Ultima actualizare ( Luni, 16 Aprilie 2007 ) »
(http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=61&Itemid=58)

 

            In aceste circumstanţe , percepţia profesiei atât în rândul practicanţilor cât şi în rândul beneficiarilor actului psihologic , nu poate fi decât una absolut particulară . Psihologii constată frecvent fragilitatea sau inutilitatea unor « comitete şi comiţii » din cele n care justifică posturi şi menţin financiar sistemul, iar beneficiarii serviciilor psihologice constată adesea inaderenţa serviciilor oferite la problemele lor.

            Pentru Comisia de Ordine Publica şi Siguranţă Naţională de exemplu , evaluarea unui tânăr ( psiholog probabil ) este devastatoare :

 « Toata comisia asta e o glumă. Sub numele ăsta pompos se face ce se face şi la transporturi şi la ( psihologia –n.n.) muncii. De fapt nu e altceva decât o selecţie/evaluare profesioanală. Că din anumite interese s-a creat o comisie cu un titlu de pici jos asta e altă mâncare de peşte. Am uitat să precizez - o asociaţie a psihologilor militari ar fi Ok. Ei au preocupări şi probleme specifice, şi o astfel de asociaţie ar fi perfect normală. Dar să amesteci pe cei care lucrează în domeniul militar, cu cei care dau nişte avize pentru port armă la tot felul de vânatori, paznici etc...mi se pare cam deplasat.»

( http://apb.etopia.ro/forum/viewtopic.php?t=1975 )

             Pe de altă parte , din perspectiva cetăţeanului anonim, dificultăţile pot apare chiar şi atunci când vrea să rezolve , prin serviciile psihologice disponibile în prezent , o problemă minoră în raport cu altele :

           « Am consultat vreo patru  psihologi care mi-au spus că nu este nimic de făcut, aşa sunt eu, unul singur mi-a facut nişte teste despre care nu mi-a spus nimic. » (http://www.psihoterapie.net/forum/psihologie/izolare-singuratate/izolarea.html )

             Cu toate că acest exemplu este aleator , necesitatea ca psihologia şi psihologii să-şi adapteze serviciile la cerinţa socială este evidentă, dar nu şi pentru instituţia care şi-a asumat dreptul de a controla domeniul psihologic . Pentru această instituţie, satisfacţia practicanţilor şi a beneficiarilor actului psihologic nu sunt în cărţi , în cel mai bun caz ele fiind considerate doar beneficii secundare.

            Filozofia Colegiului Psihologilor are evidente nostalgii ale vremurilor de odinioara în care totul trebuia sa fie « under control » şi fiecare actor social trebuia să stea musai în patraţica lui, cu excepţia celor mai egali decât alţii care au beneficiat dintotdeauna de imunitatea dată de sistem şi nu neaparat de competenţă, credibilitate ,etc. Este de înţeles, când în totală contradicţie cu momentul istoric actual , şi cu spatele la Europa , psihologii şi-au ales ( ?) « manu propria » ceea ce li s-a promis că ar trebui să-i reprezinte dar care nu sunt nimic altceva decât structuri şi instituţii prefabricate în laboratoarele trecutului.

            Cea mai bună dovadă este o comparaţie între imaginea reprezentativă pentru interesele unei asemenea bresle profesionale din Europa contemporană şi ceea ce a generat la noi o lege şi normele ei de aplicare . Grea alegere. Pe de o parte, avem de exemplu simplitatea reconfortanta şi urbană a site-ului The British Psychological Society ( http://www.bps.org.uk) pe care îl poate înţelege imediat chiar şi o persoană care nu cunoaşte limba engleză. Să trecem acum de la tradiţionala simplitate ( capitalistă ) britanică , care se manifestă pe cel mult câteva pagini , la stufoşenia birocratică tradiţională la noi care descurajeaza psihologii şi goleşte de conţinut serviciile psihologice.

Site-ul Colegiului Psihologilor din România ( adică nu « Români » , nuanţa este foarte importantă…), ne oferă un adevărat Castel al lui Kafka (http://www.copsi.ro/ ) generat de către Legea 213 şi in special de Normele Metodologice de aplicare a Legii 213 cu n comitete, comiţii, posturi şi funcţii ( aproximativ 70 …) , taxe şi aprobări ( simplitatea britanică traditionala are ce învata de la noi…).

            Din mijlocul acestui labirint birocratic Preşedintele ne urează , ca în vremurile de altă dată, « un călduros « La Multi Ani ! » şi aflăm din capul locului fragilitatea condiţiei umane la un ghişeu de stat :  « In perioada 15-19.12.2008, programul de lucru cu publicul ( sic !) se va desfăşura între orele 11:00 - 14:00 » .  

Probabil pentru a face faţa afluxului « publicului » într-o economie de piaţă , aflăm că există şi un director executiv ( interesantă funcţie la o organizaţie profesională !)   , iar la sfârşit aflăm şi motorul care pune în mişcare tot acest angrenaj :  « La depunerea taxei/cotizaţiei vă rugăm insistent să declaraţi operatorului bancar NUMELE SI PRENUMELE, CNP-ul - psihologului; SCOPUL (să reiasa destinaţia lor - ex: taxă interviu psih. muncii; taxă aviz cabinet; cotizaţie/an ş.a.m.d.) ».

             Lăsăm mai departe cititorului plăcerea descoperirii meandrelor concretului în care nu plătesc numai ei serviciile psihologilor , ci şi psihologii plătesc constant şi substanţial Colegiul  , ca să existe şi care să le permite lor sa existe. Prietenii ştiu de ce…

            La ceas de bilanţ , sunt putine cuvinte de spus deoarece în acest domeniu  dupa cum se poate lesne observa , cantitativul de cele mai multe ori depaseste calitativul si psihologia a devenit o afacere foarte banoasă , pentru unii…Cu toate acestea, noua generaţie de psihologi ar merita sa fie  încurajată de către societate să-şi exercite profesia cu speranţă şi încredere în viitor ( Europa este totuşi aproape !) chiar dacă acum nu poate avea nici opinie, nici coloana vertebrala, nici perspective reale . La fel ca în alte domenii , piaţa psihologică este generată artificial şi nu ţine cont de nevoile reale ale populaţiei şi societăţii . Dar chiar şi aşa, a fost deja ocupată ( nu prin libera concurenta ci sub umbrela protectoare a legii ) chiar înainte să fie inaugurată .

            Colegiul Psihologilor din Romania nu mai are nevoie de nici o încurajare . La fel cum se întâmplă cu clasa politică de la noi, este de mult pe cont propriu şi dacă nu ar fi stat sub umbrela protectoare a legii făcută în numele psihologilor , dar nu pentru interesele lor, ar fi dispărut deja chiar înainte de viitoarele alegeri . In schimb,  societatea şi cetăţenii ar trebui să decidă ce , cum şi cât doresc de la acest domeniu pentru că numai în acest mod se poate construi un parteneriat onest între profesioniştii autentici care pot oferi servicii reale şi beneficiarii interesaţi care au cu adevărat nevoie de ele.

            In mod evident, societatea şi cetăţenii beneficiază de prezumţia de onestitate , dar Colegiul Psihologilor din România , asumându-şi întreaga responsabilitate , a renunţat la ea de buna voie şi nesilit de nimeni prin « unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică » , care au închis gura psihologilor şi au aruncat Colegiul direct în afara Europei  şi psihologia în urma cu 20 de ani. Cetăţenii trebuie să ştie acest lucru , pentru că se poate aplica şi acum o parafrazare a unei celebre formule « Nu trageţi în psihologi ! » . Nu sunt ei de vină…

 

Sergiu SIMION

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)