|
Psihologie abisală
Dr. Titus Filipas
Impresii si pareri personale in FORUM
Trăim într-o piesă de teatru absurd ce se joacă pe
viu în România. Pentru a caracteriza personajele avem nevoie de
“Psihologia abisală”.
Vorbim despre “Psihologie abisală” în contextul intervenţiilor
arhetipurilor culturale în deciziile manageriale . “Psihologia abisală”,
reamintesc aici, este domeniul ştiinţific având înscrisă pe agenda sa
taxonomică arhetipurile culturale. În opinii exprimate public de
autorităţi precum administratorii de la World Bank şi până la
teoreticianul culturii lucrative Clotaire Rapaille, găsim suficiente
argumente care sprijină utilitatea textului propus de noi pentru limba
română, deşi ce spunem noi sunt altminteri şi aiurea (în alte
vernaculare, adică) nişte truisme.
Ne referim la unele decizii manageriale majore ale celor care deţin,
--ori au deţinut şi încă deţin--, puterea într-un stat ; aţi ghicit,
statul este România. Discutam „judecăţile de valoare” din alegerile pe
care le fac politicienii PNL între “lăcomie” şi “altruism” la cheltuirea
banului public pentru guvernarea României.
Cred că am putea să discutăm despre “Psihologie liberală abisală” când
definim atitudinea ideologică a tinerilor liberali, atitudine centrată
la unii mai curând pe ideologia Vass-Brucan decât pe ideologia
Brătienilor. La ora actuală, singurul politician liberal care stăpâneşte
până aproape de perfecţiune discursul politic al Brătienilor într-o
Limbă Romană de o calitate impecabilă este domnul Crin Antonescu,
profesor de liceu ca meserie de bază, şi adevărat „dascăl de românie”.
Căci există o continuitate ideologică veritabilă în formaţia sa
intelectuală. Învăţământul pre-universitar românesc din perioada
comunistă era singurul loc public organizat cu veritabile structuri
antreprenoriale (termenii echivalenţi în limba engleză sunt:
‚entrepreneurial’, ‚pre-bureaucratic’), adică structuri organizaţionale
caracterizate prin absenţa standardizării sarcinilor trasate de
stăpânirea de atunci. Bănuiesc că lecţiile de istorie, în clasă, nu în
parlament, ale profesorului Crin Antonescu erau întotdeauna lecţii de
sărbătoare. Cred că tocmai faptul că vorbeşte aşa frumos româneşte l-a
ajutat pe acest politician liberal să identifice arhetipul „lăcomie
predatorială”. Crin Antonescu critică de pildă alegerea non-liberală
făcută de preşedintele Camerei Deputaţilor între “lacomie” si
“altruism”.
Cultura organizaţională a domnului Bogdan Olteanu diferă de perspectiva
tradiţională a liberalilor români. Să reamintesc perspectiva managerială
a bancherilor Brătieni. În general toate băncile eficient gestionate
sunt întreprinderi (organizaţii) care literalmente "creează bani", şi nu
mă refer aici la o Bancă Naţională care tipăreşte bani. Partidul
Brătienilor a crescut plecând de la implementarea acestei idei pentru
România. Preşedintele Camerei Deputaţilor se lăuda cu participarea sa la
"privatizarea BCR", şi justifica munca sa foarte bine plătită pentru
"privatizarea CEC". Este bizar cum instituţia CEC a fost demolată tocmai
de reprezentanţi din partidele PNŢ şi PNL resuscitate după 1989.
Cred că liberalii români autentici ar trebui să se laude mai curând cu
implementarea ideologiei financiare a Brătienilor şi în zilele noastre,
anume cum să faci o bancă autentic românească să funcţioneze în
normalitate şi respectul regulilor economiei de piaţă: Cum să faci o
bancă româneacă sa creeze bani pentru români, iar o parte a P.I.B. ului
creat să ajunga prin redistribuire la păturile cele mai defavorizate din
România, cărora le aparţin persoanele cu handicap şi pensionarii români.
Insist, şi redundanţa informaţiei de aici este doar pentru reverberaţia
mesajului : Crearea eficientă de bani prin bănci, printr-o artă
managerială pe care totuşi, oricât s-ar lăuda, preşedintele de-acum al
Camerei Deputaţilor nu o deţine, precum şi redistribuirea din PIB-ul
românesc spre cei defavorizaţi acum în România sunt de asemenea reguli
ale economiei de piaţă!
Reamintim că doctrina liberală clasică a fost construită pe un contract
social egalitarian. Ideologia liberală autentică trebuie să se bazeze pe
o etică utilitariană, se ştie aceasta prea bine. Iar dacă P.N.L.-ul de
azi uită etica utilitariană, atunci el nu mai poate pretinde că este
‚persoană morală’.
Numai unul dintre liberali încearcă să reamintească dezideratul etic
utilitarian colegilor excesiv de lacomi din P.N.L. Oricum, la sfatul de
a face o alegere în favoarea altruismului, domnul deputat Bogdan
Olteanu, epitomul liberal pentru „lăcomia predatorială” şi dispreţul
faţă de săraci, recurge imediat la o replică din panoplia bunicii
nomenclaturiste.
Mă stupefiază de asemenea şi exclamaţia unui politician liberal fără
coloană vertebrală: « Ce deştept era Brucan când spunea ca românii sunt
proşti ! ». Văd aici doar faptul că după juma’ de veac de comunism,
românii nu mai posedă o cultură organizaţională. Iar un prim-ministru
aparţinând unui partid liberal cu doctrină elaborată, ar trebui sa
repete în permanenţă ‘mantra culturii organizaţionale’, necesară pentru
evoluţia României de astăzi. Primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu,
profesor carismatic, este un politician liberal fugos. Domnia sa, din
pacate, nu este şi un doctrinar liberal. Ceea ce, frumos, convingător,
pertinent, expunea în discursul public domnul Dan Amedeo Lazarescu în
anul 1990, --cu trimiteri la Destutt de Tracy--, era numai doctrina
liberală a veacului XIX. Azi, doctrina liberală are nevoie de reforma
instituţiilor şi de ştiinţa Noii Economii (New Economics). Am observat
frecvenţa adjectivului “instituţional” în discursul primului ministru
liberal. Un fapt pozitiv. Dar există un grup de interese în PNL ce
foloseşte cuvântul magic “Instituţional!” ca o justificare pentru
puterea folosită abuziv.
Adjectivul “instituţional” ar trebui să fie acompaniat de o mulţime de
trimiteri spre locuţiuni adverbiale prezente azi în ‘cultura
organizaţională’. Ale cărei principii ar trebui recitate pe româneşte de
către toţi oamenii politici, provenind din toate partidele. Singurele
locuri sacre ce au rămas în epoca postmodernă sunt stadionul de fotbal
şi discursul perfect elaborat. Iar politicienii care nu au acces pe
stadionul de fotbal ar trebui să compenseze înstrăinarea lor din aceasta
zonă a sacrului public, construindu-şi mai bine discursul. Politicienii
încă nu practică, nici măcar nu predică pentru România, o ‘cultură
organizaţională’ învăţată citind cu mare atenţie, osârdie, şi dece nu ?
chiar cu patimă intelectuală, textele standard de ‘cultură
organizaţională’ existente în limba engleză. Chiar şi numai haosul care
s-a instalat în managementul inundaţiilor din aprilie 2006 a reuşit să
ne arate, extrem de dureros, lipsa culturii organizaţionale în ordonarea
vieţii României “postmoderne”.
Daca tot vorbim despre arhetipuri culturale, să mai spunem că la Rast
(Dolj), localitate distrusă de inundaţii, tradiţiile şi sistemul
ecologic verde şi argintiu, – luncile şi luciul bălţilor pline cu peşte
din sudul Olteniei, au fost sistematic distruse de comuniştii
internaţionalişti. Îmi amintesc că am văzut, copil într-acel sud mistic
al Olteniei, o ceremonie majestuoasă, sacră, în ziua de Sfântul
Gheorghe. Acea construcţie magică a detaliilor tradiţiei imbricate
perfect într-un pageant, comuniştii conduşi ideologic de Gizela Vass,
Valter Roman, şi Silviu Brucan au distrus-o metodic prin instituţiile
devastatoare pe care le-au creat pentru România (propaganda şi
securitatea). Inteligenţa unor Gizela Vass, Valter Roman, Silviu Brucan,
şi contribuţia lor la instalarea temeinică a comunismului în România nu
pot să fie negate. Acei comunişti internaţionalişti au aplicat României,
deja secătuite de consecinţele războiului mondial, proceduri tipice
'războiului din cea de a patra generaţie' -- 4GWprocedures, orientate
împotriva fundamentelor culturii unei ţări. Spun un truism că după 1989,
războiul 4G purtat împotriva României înregistrează un succes
paroxistic. Este păcat că şi unii dintre tinerii liberali s-au înrolat
infanterişti plătiţi în acest război 4G, lăudându-l pe ideologul Silviu
Brucan, ori arătând lipsa de atenţie faţă de arhetipurile culturale „de
familie” atunci când fac promovarile în PNL. Arhetipurile culturale „de
familie” erau chemate pe vremuri ‚cei şapte ani de acasă’.
Războiul 4G continuă. Pentru că, îndrăznesc să cuget, --act considerat a
fi „politiceşte incorect”--, alegerea lui Bogdan Olteanu ca preşedinte
ale Camerei Deputaţilor va accentua iletrismul de ştiinţă prudenţială
existent la ora actuală în România. Nu discutăm aici dosare de cadre,
ori dosare CNSAS, --unde aprioric Bogdan Olteanu, ca şi Petre Roman,
sunt ‘curaţi ca lacrima’-, dar sîntem obligaţi să dicutăm arhetipurile
familiilor din care provin. Bănuiesc foarte mult că în familia de
tovarăşi a domnului Bogdan Olteanu educaţia fundamentală se făcea prin
apel insistent la arhetipul cultural din familie. Or, Bogdan Olteanu
aparţine unei familii care, prin bunica Vass, a lichidat toate creierele
româneşti care deţineau în mod tradiţional cunoaşterea prudenţială în
regimul burghezo-moşieresc. Despre ceea ce a rămas putem spune, aşa cum
ne îndemna poetul Ion Barbu: “Dar capetele noastre, dacă sunt,/ Ovaluri
stau, de var, ca o greşală. »
Nu trebuie să uitam aspectele de “Psihologie abisală” dacă dorim să
facem un autentic proces al comunismului în România.
Dr. Titus Filipas
|
