PUNCTE CRITICE ÎN PREDAREA LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE

 ÎN LICEELE VOCAŢIONALE

Prof. Aura Pipeaua

O privire generală asupra activităţii de predare-învăţare a limbii şi literaturii române în şcolile vocaţionale cu profil artistic (exemplul liceelor de artă) atrage atenţia asupra unor factori care pot periclita desfăşurarea acestui proces în cadrul disciplinei predate. Dintre aceştia vom lua în discuţie doar pe cei de mai jos întrucât îi considerăm direct răspunzători pentru declinul studiului limbii române în şcoală şi pentru consecinţele acestui fapt asupra bunului mers intelectual al societăţii:

- Numărul de ore redus, prevăzut pe săptămână, în comparaţie cu numărul de ore stabilit pentru desfăşurarea activităţii didactice în alte licee, la disciplina maternă.  Menţionez faptul că, în aria curriculară comunicare şi limbă, pentru învăţământul vocaţional (cazul liceelor de artă), este specificat un număr de trei ore pe săptămână, ceea ce este total insuficient mai ales pentru clasele cu profil arta actorului. Din cele trei ore rămase, una este alocată, de obicei, studiului limbii române în şcoală, rămânând numai două ore pentru studiul literaturii. Este foarte puţin, consider eu, în condiţiile în care învăţământul artistic (prin disciplinele prevăzute pentru studiu în specialitatea dorită de elevi) are un caracter profund umanist. Se studiază materii precum: Istoria teatrului universal şi românesc, Literatură universală, unul sau două Opţionale (pentru Arta actorului), Istoria artei (pentru clasele de Arta plastică şi Arhitectură), Istoria muzicii (pentru profil muzică) etc. Interdisciplinaritatea este esenţială în procesul de predare-învăţare şi noi, profesorii din catedra de comunicare şi limbă (denumirea oficială este cacofonică, de aceea mi-am permis inversarea cuvintelor), facem tot timpul trimiteri la disciplinele de specialitate tocmai pentru a lărgi orizontul informaţional şi cultural al elevilor noştri. În plus, programa destinată studiului limbii şi literaturii române, deşi simplificată, nu poate fi aprofundată prin studiu din cauza acestui număr de ore redus.

- Gradul scăzut de interes al familiei pentru apropierea copiilor şi adolescenţilor de actul lecturii, de unde, implicit, scăderea sau absenţa motivaţiei elevilor pentru lectură. Realităţile sociale şi economice din ţara noastră diminuează posibilităţile familiei de a se ocupa, prioritar, de educarea interesului tinerei generaţii pentru lectură. Prin urmare, televizorul, jocurile pe calculator, internetul iau tot mai mult locul studiului în bibliotecă, reducând mult pasiunea tinerilor pentru lectură. Sunt din ce în ce mai puţini adolescenţii care citesc şi care îşi pun probleme în legătură cu textul literar sau care îşi formează o părere originală despre o operă literară.

- Implicarea redusă a mass-mediei în realizarea unor emisiuni dedicate cultivării limbii şi literaturii române, emisiuni care să fie difuzate la ore de maximă audienţă. E drept că audienţa nu creşte cu discuţii despre Kant, Hegel, Eminescu, Picasso, Brâncuşi sau Vivaldi, dar să nu uităm: ceea ce semănăm azi, vom culege mâine! La momentul actual există foarte puţine posturi care ţin stindardul culturii ridicat şi este păcat, dacă nu chiar extrem de nociv, să uităm de fiinţa noastră în timp ce ne rostogolim, prin pseudoartă, în neantul necunoaşterii.

- Fondul precar al bibliotecilor asociat cu refuzul şi ignoranţa majorităţii tinerilor de a mai răsfoi o carte (măcar din cele existente în bibliotecile de renume sau din cele date ca bibliografie obligatorie de profesori!), dar şi cu lipsa posibilităţilor financiare ale familiei, ceea ce duce la o cerere minimă de carte pe piaţa românească.  Dacă privim şi la alte domenii artistice, ne putem da seama că, în literatură, se întâmplă aşa cum se întâmplă şi în muzică sau în teatru: muzica şi filmul de slabă calitate (surogatul comercial) iau locul adevăratei opere de artă.  Oare sunt românii mai obosiţi intelectual şi nu mai găsesc resurse să citească o carte de calitate sau să vizioneze un film capodoperă ori trebuie să ne aliem ignoranţei universale care, în scurt timp, ne va robotiza?! Şi, apropo de evoluţia limbii române: cum se face că, în loc să aducem ignoranţa la nivelul gândirii intelectuale, coborâm gândirea la nivelul ignoranţei?! Mai exact - îi coborâm pe cei care sunt cunoscători la nivelul necunoscătorilor, în loc să facem operaţia inversă care ar şi aduce beneficii sistemului educaţional românesc. Mărturie stau nenumăratele transformări lingvistice (cum ar fi acceptarea formelor duble sau a unor plurale ciudate), făcute doar pentru că necunoscătorii le utilizează pe scară largă, ignorând forma corectă a unui cuvânt. Râdeam cu toţii, cu ceva timp în urmă, de pluralul „succesuri”.... nu vă temeţi! Ar putea intra în DOOM la un moment dat, în Doom 3, la fel şi stupuri şi altele nespuse sau neauzite până acum.  Aşa stând lucrurile, s-ar putea să ridicăm la nivel de normă lingvistică şi limbajul utilizat de tineri pe messenger şi atunci - „poftim cultură!”, cum ar spune un personaj celebru. Vedeţi de ce este necesar un număr mai mare de ore alocat studiului limbii române în şcoală? Pentru a nu uita cu totul limba maternă (pe care alţii o respectă!) şi a ne anula fiinţa naţională!   

Profesor Aura Pipeaua

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com