HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

EDITORIAL

 

RĂZBOI INEGAL

Maria Diana Popescu, Agero

 

După tăierea salariilor cu 25%, sătui să lucreze aproape pe degeaba, tot mai mulţi medici şi personal medical pleacă īn străinătate. Spitalele, īn pană de specialişti, riscă īnchiderea, iar Ministerul Sănătăţii scoate posturi cu pipeta la Rezidenţiatul din acest an. Tot de la Sănătate aflăm că la  recomandarea OMS si ECDC, ni s-a pregătit vaccinul gratuit de toamnă, īmpotriva gripei de sezon, cam 1.300.000 de doze pentru imunizarea persoanele de peste 65 de ani, a celor cu boli cronice, boli metabolice, a copiilor şi bătrīnilor instituţionalizaţi, adică a segmentelor de populaţie pentru care Sănătatea şi statul cheltuieşte, şi aşa cu mare zgīrcenie, cu īntreţinerea şi tratamentul lor. Cītă grijă, cīt drag au prins organismele de mai sus faţă de starea de sănătate a naţiunii romāne! E clar, se are īn vedere menţinerea īn viaţă a unui genotip perfect sănătos, aşa că cei care sīnt īncercaţi de probleme de sănătate, nu e cazul să dea buluc la vaccinare, tot ce e degeaba, poate fi suspect. E posibil ca un vaccin sau altul să conţină elixiruri care să vă scurteze pensia şi vă īnchidă lumina naturală. Căutaţi leacuri īn farmacia Domnului pentru un guturai sau o răceală severă, nu īn medicamentele de la mica publicitate.

 

Presa e īn mīna celor bogaţi, lor le apără interesele. Noi nu sīntem decīt nişte consumatori pentru ei, nimic mai mult;  şi parcă rămīnem vrăjiţi de manipularea, de circul guvernamental, de poleiala societăţii de consum şi de măsurile iresponsabile, luate īmpotriva noastră. Romānia a regresat simţitor, nivelul de trai a scăzut drastic īn comparaţie cu startul anilor nouăzeci. Cīnd mă gīndesc cīt de puţin are nevoie un om pentru a putea trăi decent? O parte a romānilor este īngenuncheată de urmările inundaţiilor din vară şi de datoriile grele, īn timp ce corporaţii financiare străine trag sforile peste puterile populaţiei, să mai achiziţioneze activele rămase ale ţarii, la preţ de solduri. Economia a atins nivelul cel mai de jos al sacului, īnsă  demagogii vorbesc despre creştere economică. Ce fel de creştere?, dacă industria a fost deşurubată şi vīndută piesă cu piesă īn „la familia”.  Poşta a mai rămas a romānilor, Sarea şi galeriile romane din dosarul Roşia Montană -  acestea din urmă sīnt act de identitate naţională, fapt istoric ce nu se poate niciodată negocia.

 

Guvernul a ajutat enorm ca băncile să-şi consolideze poziţiile la noi, să cīştige grosolan şi ilegal prin creditele de consum, adică prin atīrnarea pe termen lung a forţei de muncă active. Un calcul bine pus la punct: s-a investit masiv īn publicitatea creditului de consum, ştiind că cei care le vor contracta, nu vor avea resurse să le restituie, conştienţi că Romānia va fi afectată drastic de criză. După ce romānul a fost prins īn mrejele creditelor cu buletinul,  e obligat să muncească perpetuu pentru bănci,  speculat, fraudat prin dobīnzi uriaşe, pentru că romānul, faţă de mulţi europeni, are şi  o locuinţă īn proprietate, de care băncile sīnt interesate īn mod special. La nevoile şi sărăcia romānului, atracţia pentru īmprumuturi rapide a fost mare, pentru că  nu se pretindeau garanţii. Pe fondul crizei au apărut restanţierii rămaşi fără locuri de muncă, cei care nu-şi mai puteau plăti ratele, şi s-a trecut la executarea silită a bunurilor, nu īnainte de a fi eliminaţi competitorii interesaţi şi ei de activele restanţierilor scoase la vīnzare. Şi īntre instituţiile la vīrf există şantaj şi război.

 

Romānia este a bancherilor străini, iar dependenţa de ei va deveni īn curīnd totală. Guvernul a măcinat bugetul īn direcţii oneroase, astfel a īngropat şansa poporului la un viitor măcar decent. Pīnă īn 1989, activele ţarii erau ale clasei care muncea īn industrie, īn agricultură şi īn celelalte domenii. Astăzi preţuirea muncii este definitiv compromisă, iar īn toiul acestor turbulenţe de legislaţie a muncii, oamenii muncesc chiar şi cu ziua pentru a susţine statul şi pe bancherii străini. Cu cīt Romānia nu se suprapune cadrelor propuse de organismele internaţionale, cu atīt reacţia lor devine mai vehementă. Se ştie din cărţi, importantele schimbări de curs ale istoriei au fost implementate pe terenul practicilor destabilizante, īn jurul asasinatelor politice, ale atacurilor sīngeroase, ale unor asupriri străine. Cercetīnd mileniile, vom descoperi că istoria popoarelor a suferit modificări substanţiale īn astfel răspīntii. Criza pe care o traversează omenirea, ne īntoarce la cei care au gīndit profilul umanităţii fără a avea interese. Să ne amintim de Mircea  Eliade:  „OMUL se face vinovat de retragerea lui Dumnezeu din lume”. Care ar fi soluţiile? Stoparea măsurilor perdante, īntoarcerea la echilibru, salvarea prin credinţă şi cultură. Īncă din secolul al XIV-lea, cuviosul Nil Athonitul a profeţit apariţia unei lumi noi, a lumii tehnologico-digitale, dar şi pervertirea relaţiilor interumane: „După anul 1900, către mijlocul secolului XX, oamenii acelor vremuri vor deveni de nerecunoscut. Bărbaţii şi femeile vor fi imposibil de deosebit din cauza folosirii hainelor şi purtarea părului… īn societate vor conduce pofta trupească, desfrānarea, sodomia, faptele ascunse şi crima. Antihrist va da īnţelepciune stricată unui nefericit om ca acesta să descopere un mod prin care un om poate purta o discuţie cu un altul de la un capăt la celălalt al pămāntului”. Deşi ştiinţa şi cunoaşterea de la Dumnezeu vin, popoarelor  de sub papucul globalizării, oricīt de evoluate, se află īntr-un iminent pericol. Dorinţa de stăpīnire,  rădăcină din care creşte pofta de acaparare a puterii mondiale, alimentează teza falsă, potrivit căreia popoarele  trebuie să se plece īn faţa guvernului mondial, īn faţa entifadei  financiare, care erodează independenţa statelor, īn faţa diplomaţiei demagogice, dar cu mare putere de impunere şi mai ales cu un absurd distructiv. Omenirea, lăsată īn paragină savantă, n-are decīt să urle īn pustie!

 

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com