Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Război pe Prut

Andrei Vartic, Chişinău

Actualul război pe care V. Voronin îl duce pe Prut contra României are un iz emblematic foarte amar (ca să nu spunem greţos): el a fost declanşat a doua zi după ce canalul românesc de televiziune N24 (care se retransmite prin cablu în Basarabia) a dat pe post la o oră de maximă audienţă un amplu interviu (de o oră) tocmai cu... V. Voronin. În acel interviu (care se întâmpla în plină campanie electorală) jurnalistul de la N24 îl albea pe preşedintele comunist şi românofob al Republicii Moldova într-un hal fără de hal. Acesta, la rândul lui, se lăuda că în cei opt ani de guvernare în statul condus de dânsul comuniştii au instaurat unul din cele mai democratice regimuri politice din Europa care doreşte cât mai repede să se integreze cu Uniunea Europeană. În statul nostru, spunea Voronin, înfloreşte economia (mai ales exportul), nu există corupţie decât în sânul opoziţiei, banditismul stradal este ca şi inexistent („Oamenii lasă noaptea maşinile deschise, cu bani şi alte obiecte de preţ şi nimeni nu se atinge de ele”, accentua V. Voronin în timp ce la Chişinău se întâmplau crime monstruoase tocmai pe acest „domeniu”), iar „preşedintele Băsescu este foarte corect”. A doua zi, cum arătam mai sus, au început expulzările cetăţenilor români din Republica Moldova iar la hotarul dintre noi şi noi (cum spun basarabenii) a fost instalat peste noapte un adevărat zid berlinez. Batjocorind toate convenţiile europene semnate de Republica Moldova sute de cetăţeni români au fost întorşi înapoi din trenuri, autocare, mijloace individuale de transport absolut fără nici o motivare. Ministerul de externe de la Chişinău, vama şi grănicerii lui Voronin au luat apă în gură. Nici măcar oficialii din UE n-au primit vreun răspuns despre noul război al lui V. Voronin împotriva României.

Or, pentru cine are ţinere de minte, acest război a început în 2001, imediat după ce comuniştii au fost aduşi prin fraudă electorală la putere şi este unul permanent (aşa cum postulează ideologia comunistă troţchistă la care se închină unii din consilierii lui V. Voronin). „Diplomaţii” lui Voronin atacă România în organismele politice internaţionale, la ONU, Consiliul Europei, OSCE sau la întâlnirile cu parlamentarii şi comisarii din UE. În acelaşi timp în interiorul Republicii Moldova s-a interzis manualul de istorie a românilor, s-au lichidat instituţiile academice de cercetare a culturii şi tradiţiilor românilor de aici (78% din numărul total al populaţiei), s-a editat un ruşinos dicţionar moldovenesc-român (pe care nu a avut curajul să-l facă nici Stalin), cei care se declarau deschis români au fost daţi afară din instituţiile de stat iar personalităţile din Basarabia care pledau pentru limba şi istoria românilor li s-au deschis nenumărate dosare penale, unii au fost asasinaţi moral (ca mare poet Grigore Vieru), în presa oficială de la Chişinău se duce de opt ani un foarte murdar război mediatic în care pe lângă poporul român este batjocorită tot timpul şi conducerea de vârf a României. Ultimul mercenar al lui Voronin care participă la noul război antiromânesc este şi „americanul” Vladimir Socor, fost, adicătelea, „desident” român şi jurnalist la „Europa liberă”, dar, de fapt, „fiu de bolşevic” (cum spune Paul Goma) venit cu tancurile sovietice să instaureze comunismul în România.

Este sigur, însă, că scenariul acestui nou război anti-românesc declanşat la hotarul de pe Prut nu e din capul lui V. Voronin şi este fabricat în laboratoarele geopolitice care au interes să destabilizeze şi România, şi întreg spaţiul balcanic (pentru a se crea probleme în interiorul NATO şi UE). Dar şi pentru alte scopuri pe care, ne gândim, conducerea de vârf a României le cunoaşte. Oricum, atunci când prostiile politice ale lui Voronin au supărat factorul geopolitic rusesc şi Republicii Moldova i s-a închis accesul la ţeava de energie a ruşilor el a alergat ca mieluşelul la „români” şi a cerşit ajutor. Acel ajutor nu a întârziat să fie acordat, ba chiar Voronin l-a distribuit cetăţenilor din partea partidului comuniştilor fără să sufle un cuvinţel despre faptul că este venit din România (şi România nu a protestat), iar datoria de 20 milioane dolari pentru energie electrică nu a fost întoarsă nici până astăzi (asta în condiţiile când ruşii nu-l iartă de nici un cent).

De ce a început V. Voronin acest război împotriva României anume acum? Eventual, aşa cum susţine presa democratică de la Chişinău, el se teme că rezultatul prost (pentru el) la alegerile parlamentare din 5 aprilie în Basarabia poate fi provocat de detaşamentele de români, care-l vor alunga şi de la lunga şi prăpăstioasa domnie de opt ani (care a transformat Republica Moldova în cel mai sărac şi nefericit stat european, cu o treime din populaţie alungată peste hotare). Lui, se vede, nu-i vine a crede că debarcarea lui de la putere se face de însăşi cetăţenii Republicii Moldova (cărora le-a ajuns cuţitul la gât), că mişcarea unionistă din Basarabia, care a luat amploare în ultimii ani prin acţiunile Forului Democrat al Românilor, Uniunii Scriitorilor şi a multor organizaţii civice (ca „Basarabia, pământ românesc”) sunt organizate de românii din Basarabia fără a fi ajutaţi măcar moral de conducerea politică a României. El se face a nu vedea că mare parte din banii acordaţi basarabenilor pentru programe culturale de către Departamentul Românilor de Pretutindeni din MAE al României au ajuns în buzunarul lui Iurie Roşca, prietenului lui V. Voronin din parlamentul de la Chişinău, distrugătorul tuturor coaliţiilor democratice din Republica Moldova. Deci, probabil, el ştie ce ştie despre participarea serviciilor secrete sovietice la declanşarea revoluţiei române din decembrie 1989 şi acum se teme că scenariul se poate repeta pe cale inversă. Se teme, însă, zădarnic. România, stat membru NATO şi UE, nu s-a supărat măcar de ochii lumii pe V. Voronin în urma expulzărilor cetăţenilor români din Republica Moldova şi închiderea (doar pentru români) a hotarului de pe Prut. România, ca şi SUA sau UE, nu se implică nici într-un fel în mersul politic al Republicii Moldova, ea nici măcar nu monitorizează, ca stat membru UE, încălcarea gravă a drepturilor omului în statul lui Voronin.

Rusia şi Trasnistria, însă, se implică din plin fără a fi taxate de nici o instituţie civică sau politică internaţională. Ziarele, posturile de radio şi TV ruseşti şi trasnistrene, dar şi cârtiţele lor electorale lucrează din plin în actuala campanie electorală din Republica Moldova împotriva reunirii fireşti a Basarabiei cu spaţiul românesc şi european. Cadourile electorale ale comuniştilor sunt copioase şi provin mai ales din ajutoarele umanitare europene. Hotarul dintre Republica Moldova şi Trasnistria a fost practic deschis de V. Voronin în aceste zile, iar „investiţiile” electorale ruseşti circulă nestingherite prin Basarabia.  În acelaşi timp, aşa cum anunţă principalele partide de opoziţie din Basarabia – AMN şi PLDM – Voronin pregăteşte o fraudă electorală de proporţii în dauna opoziţiei. Luni, 30 martie, preşedintele AMN, Serafim Urecehean, a anunţat  la o conferinţă de presă că cel puţin 100.000 de buletine de vot au fost tipărite de comunişti doar pentru folosul lor electoral. Probabil atâta (e vorba de aproximativ 6% din voturi) nu le ajung că să obţină majoritatea în viitorul Parlament. În aceste condiţii expulzarea cetăţenilor români din Republica Moldova şi închiderea hotarului de pe Prut s-ar putea să fie doar o manevră de învăluire a comuniştilor prin care aruncă praf în ochii observatorilor internaţionali pentru a putea să bage cât mai uşor în urne cele 100.000 de buletine false. Dacă partidele din opoziţie nu vor număra la sânge fiece alegător, dacă nu vor fi necontenit cu ochii pe urnele de vot, dacă nu vor urmări cu mare atenţie numărarea voturilor şi întocmirea proceselor verbale de la fiece secţie de votare s-ar putea ca noul război al lui Voronin contra româniei să dea, pe moment, unele roade. Spunem, pe moment, fiindcă orice dictatură odată şi odată cade.

Andrei Vartic

Chişinău, 31 martie 2009.

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com