|
|
|
|
            |
|
Radu Gârjoabă - Realitatea de sub lupă
SUNT STRESAT
Mă stresează gândul că trebuie să mănânc ouă de la găini stresate. Adică, doar două din trei. La fiecare două găini stresate una este calmă. Aşa zic statisticienii. Păi, pe „praful” ăsta, ei şi străbunica se mai piaptănă. Sunt stresat şi pentru că nu ştiu cine va conduce PSD-ul. O rămâne cel care este şef sau va fi o altă vioara-ntâi, sau alte manivele! Nici nu mai pot să dorm noaptea! Mă stresează şi „flacăra violet” cea nestinsă. Nu ea în sine, dac-o fi existând. Că-i normal să aibă oricine îndoieli. (Hm, se spune ca doar proştii n-au îndoieli, ci doar convingeri!) Stresul vine din presă, că nu mai termină cu „flacăra violet”. Acu’ ne-arată „ţigănci, vrăjitoare” care vor „să intre in Casa Republicii să stingă flacăra violet”! Ce-am uitat? Ce-am uitat? Ah, că sunt sărac. Sunt mai sărac, din ce în ce mai sărac! Dar încep sa mă obişnuiesc. Si, nu-i aşa(?), obişnuinţa este o a doua natură. Sărăcia nu mă mai stresează. Nu mai stresează pe nimeni.
DE CE?
De ce culegător? Nu-i vorba de culegătorul de perle şi nici de praf de stele. Nu scrie un culegător de orz, orzoaică sau orez, nici de mere ori prune sau de măsline ori căpşune. Nu! Ucenicia în publicistică am început-o ca şi corector, într-o redacţie de ziar, nu culegător de litere din plumb, în tipografie - linotipist, cum se numea pâna mai deunăzi. Adică, am fost culegător de greşeli. Greşeli gramaticale, de scriere, de ortografie şi de punctuaţie. Şi de stil, chiar. Scrie un culegător de fapte, de vorbe, de întâmplări banale şi de lucruri minunate. Deşi lumea e din ce în ce mai multă, minunile sunt din ce în ce mai puţine. Încercam sa le găsim, să le adunăm, să le culegem. Da, tocmai ca înotătorii, perlele din mările calde.
MAMA LOR DE HOŢI
Oamenii sunt conservatori.
Nu, nu toţi. Şi nu, nu e vorba de orientări politice. Oamenii din
cartierul meu sunt nişte conservatori, păstrători de tradiţii. Nu zic
doar de faptul că, atunci când trece pe strada, orice om - femeie ori
chiar un vârstnic - îl salută pe cel din vreo curte, chiar dacă acesta e
un tânăr. Sigur, când se-ntâlnesc pe stradă, tânărul salută primul. Ca
la ţară. Şi, tot ca acolo, vecinii mei au păstrat obiceiul de a asculta
la difuzor. Nu la radio – portabil ori staţionar – ci la un difuzor
agăţat pe perete. Tot emisiuni de la diverse radiouri sunt, dar nu vin
prin eter, ci prin cablu de la o firma de (radio)difuziune. Plătesc
oamenii la firma respectivă, dar n-ar mai trebui să plătească şi pe
factura de la Electrica. Nu plătesc abonament radio cei care au fost
învăţaţi în ce fel se poate tocmai de angajaţi ai Electrica. Şpăguiţi în
prealabil, desigur. Dar vecinii mei plătesc. Nu-i lasă cei de la
Electrica, le spun ca e obligatoriu, ca nu se poate altfel. De mult timp
– fie soare, nor, ceaţă, ploaie sau luna plină – Electrica se joacă de-a
„uite curentul, nu e curentul” cu noi.
SAT FĂRĂ CÂINI
Am umblat prin mai toata ţara. Şi înainte de Revoluţie (sau ce-o fi fost în '89!?), şi după, am colindat mult prin România. Mai ales prin oraşe. Şi în legislatura „locală” trecută, şi în actuala. Concluzia: avem o ţară frumoasă, avem o ţară superbă! In oraşe - vizitate şi-n centru şi la periferii, şi cu maşina şi pe jos, şi cu autobuzul şi cu taxiul, şi cu tramvaiul ori troleibuzul - mi s-a părut ca sunt din ce în ce mai mulţi câini fără stăpân. Statisticile şi numărătorile toate-mi dau dreptate: sunt tot mai mulţi maidanezi în România. În Bucureşti există – oficial – cam o sută de mii. Pardon!? În Capitala vezi „comunitari” şi din/la metrou. Cred că ăştia n-au fost prinşi în calcul! Sau cei care au numărat s-au plictisit când au ajuns la 100.000? Peste tot sunt din ce în ce mai mulţi „vagabonzi”! Parcă fiecare primar are ca unic ţel să-i înmulţească pe perioada mandatului sau. Dacă România are milioane de câini – mai mulţi fără stăpân decât cu – atunci de ce şi din avion şi de la sol arată tot ca un sat fără câini?! FONDUL ABURIT
Gata, au început discuţiile
cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional. E doar o joacă pentru
GUVERN. Sigur că e. Ministrul Finanţelor povesteşte celor de la FMI cum
a tăiat el tot. Niciun amendament la Legea Bugetului n-a trecut,
parlamentarii au tăiat chiar şi elanul propriilor oameni. I-a dresat
bine PREMIERUL. În pauzele lungi si dese, MINISTRUL finanţelor vorbeşte
despre nevasta lui cea tânăra şi frumoasă, fosta lui fină, adică. LUNĂ PLINĂ
Luna de sfârşit de gerar. Luna plină. Luna mare ca soarele unui asfinţit de gustar. Luna alba, parcă pudrata cu faină de orez, ca o gheişa credincioasă, din alte vremi. Lună plină ca un cont de parlamentar corupt şi afacerist murdar. Lună tristă ca un bătrân şomer. Supărată pe noi, pe lume? Luna, în crepusculul inserării îngheţate, înconjurată de un mare halo alb-lăptos, ca o aură de sfânt. Luna sfânta.
RADU GÎRJOABĂ
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
