|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Relatări despre generalul de armată Chirnoagă Wilfried LANG, Germania
Dupǎ intrarea trupelor sovietice în Bucureşti la 30 aug.1944, Puterile Axei, în special Germania şi-au dat seama cǎ România nu mai putea fi consideratǎ aliatǎ, ci dimpotrivǎ - românii îşi îndreptaserǎ armele împotriva armatelor Axei, Germania (incl. Austria), Italia, Ungaria şi Japonia. Astfel românii, civili sau militari deopotrivǎ, aflaţi atunci pe teritoriile acestor ţǎri au intrat într-o dilemǎ cumplitǎ. Pe cine trebuiau sǎ urmeze? Guvernul pucist din Bucureşti, pe care nici nu-l cunoşteau sau Guvernul Naţional din Exil de la Viena în frunte cu Horia Sima şi alţi români cu orientare de dreapta, erau oricum un provizorat şubred. În primǎ instanţǎ nemţii îi luaserǎ prizonieri pe toţi militarii români aflaţi atunci în Germania pentru instructaj şi cooperare cu statele majore de pe Frontul din Est. De fapt, o nedreptate pentru bieţii ostaşi români, care se vedeau victimele politicii de la Bucureşti, fiind complet nevinovaţi. În istoriografia germană, actul de întoarcere a armelor împotriva Germaniei, din august 1944 este denumit "trădarea românească" (der rumänische Verrat). Dupǎ aceea însǎ, la intervenţia Guvernului din Exil, toţi cei care doreau sǎ lupte în continuare alǎturi de fraţii de arme germani, au fost organizaţi în unitǎţi militare de voluntari, urmând sǎ formeze Armata Naţionalǎ Românǎ, ceva similar cu Divizia Charlemagne, formatǎ din voluntari francezi. Sosind mereu noi prizonieri români în urma luptelor din Transilvania de Nord şi Ungaria, acestora li s-a oferit posibilitatea de a intra în unitǎţile de voluntari români deja formate. La 20 octombrie 1944, Divizia a 4-a de infanterie româneascǎ devine prizioniera trupelor germane la Szolnok, în Ungaria, deasemeni şi Statul Major al Diviziei în frunte cu comandantul sǎu, generalul Platon Chirnoagǎ, acesta din urmǎ intrând într-un profund conflict sufletesc şi moral. Pe de o parte generalul executase ordinul Regelui luptând împotriva foştilor aliaţi, pe de altǎ parte nu putea sǎ admitǎ noua alianţǎ cu inamicul secular al independenţei României. Pentru el o situaţie cu totul paradoxalǎ!
Foto: Generalul Chirnoagă se adresează trupelor, sursa foto: http: //www.fgmanu.net/personalitati/Chirno_P.html
Dupǎ terminarea rǎzboiului, generalul Chirnoagǎ împreunǎ cu diplomaţii din Guvernul Naţional Român şi alţi demnitari care se alǎturaserǎ luptei contra bolşevismului, s-a refugiat la Bad Gastein în Austria. Arestat acolo de americani, el a fost trimis în faţa Tribunalului de la Nürnberg. În urma unei pledoarii iscusite, în care s-a scos în evidenţǎ patriotismul sǎu şi dilema în care se aflase în octombrie1944, el nu a fost predat sovieticilor, care ceruserǎ explicit extrǎdarea lui. A fost însǎ internat în lagǎrul de la Glasenbach, la sud de Salzburg/Austria pânǎ în mai 1947, când a fost graţiat de americani. Luându-se în consideraţie şi Memorandumul despre Garda de Fier, întocmit în prealabil şi care fǎcuse o impresie pozitivă americanilor, generalul nu intra astfel în categoria criminalilor de rǎzboi şi nici ca participant al Mişcǎrii Legionare, nu putea fi învinuit de genocid. De fapt, la procesul de la Nürnberg în 1946, s-a constatat cǎ Mişcarea Legionarǎ a fost singura organizaţie de dreapta, care nu a fost învinuitǎ de a fi executat sau participat la crime de rǎzboi. În consecinţǎ, majoritatea legionarilor aflaţi pe teritoriul fostei Germanii în zona de ocupaţie americanǎ, au fost eliberaţi în 1947. La acest gest de graţiere se pare cǎ a contribuit şi începerea rǎzboiului rece între vest şi est, în care care aliaţii occidentali aveau tot interesul sǎ gǎseascǎ simpatizanţi. În schimb alte mişcǎri naţionaliste au fost condamnate pentru crime de război şi contra umanităţii, pentru fascism, nazism şi colaboraţionism. Neputând sǎ se întoarcǎ în ţarǎ din cauza dictaturii comuniste, generalul Chirnoagǎ s-a stabilit la Stuttgart în Baden-Württemberg/ Germania, unde a rǎmas pânǎ la sfârşitul vieţii sale în 1974. În timpul guvernăriii cancelarului Adenauer, a primit o pensie corespunzǎtoare, fiind considerat echivalentul unui ofiţer superior german. Aceleaşi drepturi au fost astfel acordate şi altor ofiţeri români care luptaserǎ pânǎ la sfârşit de partea Germaniei.
Wilfried H. Lang Germania
------------------------------------------- -- Formular: Părerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?: 2. Tema / articolul / autorul::FELICITARI / REALITATEA DE DUPA 23 AUGUST 1944 / W.H.LANG 3. Numele si prenumele Dvs.:CONSTANTINESCU, ADRIAN 4. Adresa Dvs. E-mail:const46@yahoo.de 5. Numarul Dvs. de telefon (fix):(0049) - 211 - 776103 6. Numarul Dvs de telefon (mobil): 7. Textul mesajului Dvs.:
De altfel, pentru cine dintre
cititorii si autorii acestui web nu stiu inca, domnul WILFRIED LANG este
poate unul dintre cei mai cunoscuti germani din Romänia CARE ESTE INCA
IN VIATA (frumoasa virsta de 76 ani). Vorbeste perfect prima limba materna - germana, vorbeste perfect limba tarii unde s-a nascut - limba romäna, de asemeni perfect limba engleza (multi ani fiind cadru universitar la o universitate din M.Britanie). Si toate acestea in pofida faptului ca el nu este german-romän in adevaratul inteles al cuvintului (deci nu este sas / saxon ardelean sau schwab banatean sau german bucovinean, sau zipser sätmärean), ci este german-austriac. Parintii lui au fost detasati dupa primul razboi mondial la societatea petroliera olandeza ASTRA ROMÄNA de la Ploiesti unde tatal dumnealui detinea o functie de conducere. Acolo, la Ploiesti, in 1931 s-a nascut si micutul Wilfried.
In 1944, dupa 23 august,
adolescentul Wilfried in virsta de numai 13 ani simte pe viu, pe propria
piele urmarile intoarcerii armelor de catre armata romäna impotriva
vechiului aliat. Dar toate acestea intr-un articol viitor, o biografie a
vietii tumultoase a domnului Lang. Dragi autori, dragi cititori ai acestui website: pe "agero" se scriu cäte cele, de toate pentru toti. Unele articole mai bune, altele mai putin bune (bineinteles ca ce-mi place mie nu trebuie sa placa si altora si viceversa), unele articole nu se cer comentate, altele (PRECUM CEL DE SUS) se cer. De aceea va invit la comentarii pe aceasta tema, istorica, din istoria neamului romänesc. Vad ca atunci cind este vorba de scris, toata lumea da din coate sa ajunga cit mai aproape de web, dar cind e vorba de comentat.... mai nimica. Ici, colo cind mai apare cite un comentariu. Cit despre contracomentarii ..... nimic. Doamnelor, domnilor, uitati-va va rog pe articolele ce apar in ziarele romänesti mai importante (RL, EvZ, Adevarul, Curentul, Ziua, Cotidianul, etc, etc) si veti vedea ca mustesc de comentarii. La noi ... mai nimic. Si la fel se intimpla si pe alte weburi de limba romäna din RFG. Nu pot intelege DE CE?
Adrian Constantinescu Düsseldorf, R.F.G'
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Realitatea
de dupǎ 23 august 1944
Lupta Armatei Naţionale Române
Ca urmare, ajungând la Viena, unde avusese
ocazia sǎ stea de vorbǎ cu Horia Sima, s-a decis sǎ se alǎture luptei
contra bolşevismului. Astfel generalul Chirnoag
