Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

Realitate şi „culturanaliză”

Dr. Titus Filipas (foto)

Impresii si pareri personale in FORUM

Psihanaliza lui Jacques Lacan edifică « Teoria alienării » condensată în metafora 'lăcătuirii varege', veche reprezentare medievală: magică, topologică, dogmatică. Lăcătuirea varegă » a celor trei inele înlănţuite, (nodul topologic Borromean), a fost împrumutată de creştini ca logotip al Unităţii prezente în Sfânta Treime : `Unitas Trinitate' şi `Trinitas Unitate', cum găsim scris şi desenat într-un manuscris din secolul XIII, păstrat la mănăstirea din Chartres. Dar ideea creştină că « Omul este construit după chipul Domnului» înseamnă, la Jacques Lacan, faptul că inteligenţa omului este instrumentul pentru adaptarea la lume numai pentru că este aidoma lăcătuirii varege a inelelor chemate „Realul”, „Imaginarul”, „Simbolicul”. Nici unul dintre inele n-ar putea exista fără celălalt: Forfecarea ‚simbolicului’ şi/sau ‚imaginarului’ conduce necesarmente la prăbuşirea « realităţii » pentru individ. Simbolicul, Imaginarul şi reprezentarea Realului conţin identitatea şi continuitatea Eului. Teoria unui Ego solipsist este incoerentă tocmai pentru că individul uman capătă “un Ego” doar când construieşte o imagine coerentă despre realitate.

    Primele înregistrări ale potenţialului de înstrăinare sunt poate “Amintirile din copilărie”. Psihanaliştii citesc “Amintirile” pentru fiece caz clinic, raşchetând memoria individului în decubit. Dar studiile lui Jacques Lacan sunt mai curând o "culturanaliză", decât o psihanaliză.
    Când începe această "culturanaliză" la români? Probabil că odată cu prelegerile din 1926 ale lui Nae Ionescu.
Pe data de 12 februarie, metafizicianul Nae Ionescu le spunea ceremonios studenţilor săi: "Vă aduceţi, desigur, aminte [de] Psihologia de Găvănescul". Nu era cea mai fericită alegere. „Psihologia lui Găvănescul” a introdus o mare eroare în cultura română: interpretarea empirismului Locke-an ca “realitate directă”. Ateri, prelegerile lui Nae Ionescu au fost de o calitate intelectuală excepţională, neegalată până acum în cultura română.
    Către sfârşitul primăverii anului 1926, filosoful Nae Ionescu ţinea o prelegere lămuritoare despre realitate studenţilor Universităţii din Bucureşti. Prelegerea lui Nae Ionescu stârneşte entuziasmul unei generaţii noi. Acea prelegere “kantiană” privind constituţia realităţii a format un Ego naţional într-o naţiune rămasă practic fără învăţători -- morţi luptând în primul război mondial. Ideile din prelegere descend fără condescendenţă în cultura română, influenţând mai ales "dăscălimea" tînără, ce îşi va construi altfel lecţiile. A fost un exemplu superb de „top-down approach”, de abordare conceptuală descendentă ce ar trebui reînvăţată de naţiunea noastră, căci numai aşa poate fi continuat un Ego naţional românesc. Să mai observ că mijloacele ideologice, deviante pentru că non-epistemologice, folosite azi pentru a combate arhetipurile culturale dezvăluite în acea prelegere a marelui Nae Ionescu, o prelegere ideologică primară, bazată pe epistemologia intelectualistă, sunt tendenţioase si lamentabile.
    ‚In f(x) Venenum’, superba expresie post-modernă în latina scolastico-matematică ne dezvăluie că găsim doar venin fără o cale metafizică a realităţii. Să spunem aici un adevăr interzis. Fără îndoială că şi "ecuaţiile fizicii matematice" sunt înlănţuiri lacaniane de categorii ontice: timpul şi spaţiul. În toate facultăţile din România unde se studiau pe vremea comunismului "ecuaţiile fizicii matematice exista şi un perete pe care scria: “Loc de dat cu capul”. Pentru că în ‚realitatea directă’ marxist- leninistă nu se putea explica topologia lacaniană a categoriilor ontice. Cum se poate păstra unitatea lacaniană a spiritului în lumea post-modernă, aflată într-o atât de radicală şi rapidă schimbare? Prin revenirea la filonul reprezentărilor ontologice în Limba Romană, unde se află şi prelegerile lui Nae Ionescu. ‚Realitatea este rezultatul căutarii şi găsirii cauzalităţii’, ideea pe care o extragem din metafizica lui Nae Ionescu este opusă ‚realităţii directe’ marxist- leniniste.

Există, fără îndoială, o participare la construirea Spiritului prin racordarea lecţiei de realitate Ex Cathedra în Limba Română cu nenumăratele abordări conceptuale ascendente. Prin acea racordare, manifestată ca Mişcare Naţională, prelegerile lui Nae Ionescu au fost un punct pivotal în discursul verbal românesc. Care începe să construiască liber şi deliberat ‚reprezentări ontologice’ depăşind frontiera copilărească a limbajului matern. După cum caută, pe aiurea, reprezentări ontologice alternative pentru căile realităţii. Acest îndemn îl trimite pe Mircea Eliade în India.

În filosofia hindică, felul în care fiecare individ uman desluşeşte calea de cauzalitate se cheamă Karma. Pentru gândirea "omului comun", cum spune poetul Labiş, calea de cauzalitate nedesluşită se cheamă "Destin".

Constatam surprins, că în secolul XX, înainte de venirea comuniştilor internaţionalişti la putere în România, chiar şi elitele ţărăneşti de la noi se interesau de asemenea probleme. Când venea faza comunismului naţionalist şi cenzura se relaxa, cumpăram într-un anticariat din Craiova lucrarea intitulată "Karma, sau lumina pe cărare", publicată de o editură sătească din Oltenia. Deci nu doar Mircea Eliade se arăta interesat de filosofia hindică. După 1989, când eram “de permanenţă” la sediul Alianţei Civice din Craiova, a sosit un fost ţăran chiabur, care fusese în tinereţe chiar patronul acelei edituri. L-am întrebat mirat: “Domnule, cum îţi plăteai autorii?”. “Nu-i plăteam deloc”, mi a răspuns. “Erau studenţi legionari, care scriau numai din dragoste pentru ţară. Carol al II-lea i-a împuşcat pe toţi”. Colegii mei de atunci din Alianţa Civică m-au convins pe moment că acele cărţi nu aveau nici o valoare. Am învăţat ulterior mai multe despre filosofia hindică. În budism, căutarea şi găsirea realităţii se face pe aşa-numita "potecă octuplă". Inspirat de gândirea indiană, chiar şi fizicianul american Murray Gell-Mann îşi numise metodologia lui teoretică de aflare a unei noi particule elementare: "Calea octuplă". Şi prezicea găsirea particulei omega-minus. Descoperirea experimentală, după numai trei ani, confirmă faptul că Murray Gell-Mann, el însuşi un intelectual fără vreun fler pentru fizică, şi mai ales pentru fizica experimentală, identificase bizantin-cărturăreşte o cale a realităţii.
Vedem după acea salutară şi decisivă intervenţie a metafizicii în cultura română, nu într-o publicaţie ezoterică şi editată cu tiraj homeopatic sau confidenţial, ci prin discursul public în Accademia gândirii tinere, o evoluţie uriaşă în folosirea Limbii Române. Chiar şi celebra întrebare din 'Moromeţii' lui Marin Preda: "Pe ce te bazezi?", decurge din acea prelegere despre realitate şi cauzalitate a lui Nae Ionescu, transformată prin prisma "dăscălimii" române, transmisă de la profesori şi învăţători, la elevi. Fratele mai mic al lui Marin Preda aude întrebarea la şcoală, îi prinde repede greutatea şi o repetă, chiar şi în mediul stressant de acasă, folosind-o, poate, ca armă de apărare împotriva celorlalţi fraţi.

Marin Preda aude mostra de Limba Română în acea abordare conceptuală din întrebarea mezinului. Marin Preda încastrează interogarea ca piatră de boltă în textul celebru printre români, care atinge şi universalitatea. Dar este o expresie creată de noua "dăscălime română".

Găsim prin litere punţi neaşteptate. Pentru Marin Preda, mediul prea puţin intelectual de acasă era controlat de „oaia Bisisica”. În romanul "Zuleika Dobson", nume şi caracter de 'femeie fatală', Sir Max Beerbohm (1872-1956), fostul dandy de Oxford, are viziunea terifiantă a unor nenumărate 'Bisisica' bipede şi antropoide : "You cannot make a man by standing a sheep on its hind-legs. But by standing a flock of sheep in that position you can make a crowd of men." Se cheamă această mulţime de oameni „societatea civilă” construită fără metafizica lui Nae Ionescu?

Reamintim, psihanaliza se referă la folosirea limbajului matern. În textul „Amintirilor din copilărie”, limbajul matern este la fel ca Sfânta Scriptură. Dincolo de „Amintirile din copilarie”, păşim pe tărâmul basmelor, care fac legătura cu trecutul, dar şi cu viitorul. Construind astfel continuitatea identităţii. Este recunoscută în general valoarea terapeutică a citirii poveştilor, egalând liniştea dobândită de împăratul Marcus Aurelius prin citirea filosofiei. Si numai rămânând înrădăcinaţi în propria noastra cultură românească, în tradiţie şi în basme, rămânem deschişi spiritual către lume.

Mi se pare că basmele lui Ion Creangă: ‚Harap Alb’ şi “Povestea Porcului”, transmit cel mai bine înţelegerea noastră emoţională despre alienare. Vasile Lovinescu, primul cărturar român ce studiaza poemele de intelepciune scrise de Al Rumi (1207-1273), se va simţi tentat să consacre poveştilor lui Ion Creangă un studiu ezoteric de excepţie, publicat chiar în ‚epoca Nicolae Ceauşescu’. Deliberat ori nu, cenzura molcomă din timpul când nu se mai exercita cenzura implacabilă a comuniştilor internationalişti, --sînt convins că şi acest text ar fi fost publicat atunci--, nu mai desluşea faptul instigator că imaginaţia eidetică este simultan sursă de adevăr şi minciună. Blaise Pascal (1623 - 1662) numise imaginaţia, în orice stare şi în orice condiţii : « Stăpâna lumii ». Sugerând lumea contingenţei, cu evenimente ce se pot întampla, ori nu. Imaginaţia nu-i chemată să îndrepte, ori să adauge erate la istoria scrisă a lumii ce s-a întâmplat, ci doar să insufle sentimentul că oricând poate fi clădita puntea peste prăpastia înstrăinării noastre. Fragmente din textul românesc „despre înstrăinare” creează percepţia « trompe l’oeil » că sunt echivalente enunţurilor alienării din scrierile ideologice ori metafizice ale lui Karl Marx şi Martin Heidegger.

Dorind să se legitimeze ca "ideolog", Karl Marx îl aminteste pe Destutt de Tracy în "Capitalul". Indirect, ideologul secundar Karl Marx se referă la indeologul primar de Tracy într-o frază altminteri obscură: "Evul Mediu este perioada animală a istoriei omenirii, el este zoologia acesteia". Karl Marx nu înţelesese deloc Ideologia primară. Căci despre animale şi oameni, Destutt de Tracy scria : "On n’a qu’une connaissance incomplete d’un animal, si l’on ne connait pas ses facultés intellectuelles. L’Idéologie est une partie de la Zoologie, et c’est sur-tout dans l’homme que cette partie est important et mérite d’etre approfondée." (« Élémens d’ldéologie », I, Courcier, Paris 1817, pag. XIII).

Oraşul, --'Polis'--, pe vremea lui Aristotel era spaţiul de comunicare cel mai important pentru om, care astfel devine 'Zoon politikon'-- animalul care posedă spatiul de comunicare a idealului, Agora elină unde animalul din om se estompa. În filmul „King Kong” al studiourilor RKO din 1933, vedem cum un Spinoza antropoid, alias King Kong, era forţat să caute Agora pe vîrful lui Empire State Building. Mitraliat de avioane de vînătoare biplane, King Kong va fi doborât dintr-acea Agora înaltă, zdrobindu-se la impactul cu asfaltul junglei citadine. Dar în « Povestea porcului », puntea dintre Bordei şi Palat, --o punte peste prăpastia diferenţelor sociale ?--, era traversata de « Prinţul godac», caracter ilustrând cel mai bine alienarea românească, pierderea de identitate, creşterea ponderii bestiei domesticite din om. Comunicarea fiind înlocuită de Ion Creangă cu puterea vrajei, dar aceasta era starea limbii române de atunci! « Povestea porcului » este basmul ţăranului român sărac, cumplit de ignar, din epoca fanariotă, ce s-ar putea transforma în ‘Făt Frumos’.

Dr. Titus Filipas

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)