Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

Reflecţia ca metaforă pentru gândire

Dr. Titus Filipas

Impresii si pareri personale in FORUM

Suprafaţa de apă plană se cheamă şi "oglindă de apă". În "Punct contrapunct", romanul scriitorului englez Aldous Huxley (1894-1963), inteligenţa umană este descrisă prin metafora apei mobile, departe în orice moment de planaritatea convenţională. Când se spune că reflecţia este metaforă pentru gândire, în nici un caz nu este vorba despre reflecţia pe oglinda plană, fie şi de argint. Este numai reflecţia luminii solare pe suprafaţa mişcătoare de apă într-o geometrie cu valuri şi turbioane, când razele reflectate se intersectează, se focalizează multiplu, se creează jocul de lumini chemat "caustică", însemnând totodata şi "arzător". Numai aceste lumini veşnic schimbătoare, ardente, pot constitui motivul folosirii cuvântului "reflecţie" ca metaforă pentru gândire.

Dar progresul societăţii, ştim, este determinat de ‘gândirea împărtăşită’. Primul ‘grup de reflecţie’ (‘think tank‘) în Limba Română, "Cronicarii moldoveni", a fost implementarea naturală a principiului societal intergeneraţional printre cărturarii provinciei Moldova: "Mulţi scriitori au nevoit de au scris […] de au lăsat izvod pe urmă […] , feciorilor şi nepoţilor să le fie de învăţătură, […] să se înveţe şi să se indirepteze". Excerptul din cronica lui Grigore Ureche (1590 ?-1647) redă sentimentul apartenenţei la un grup de reflecţie ce s-ar fi putut chema prea bine şi « Scriitorii de izvod ». Vor fi fost mulţi. Fără să dea nume şi fără să aproximeze numere, P.P. Panaitescu (1900-1967) comenta că «toate manuscrisele care ni s-au păstrat sunt interpolate, adică adnotate de copiştii de mai târziu». În grupul "cronicarilor moldoveni" care au copiat, îl enumerăm şi pe Simion Dascalul : "om de multă neştiinţă şsi minte puţină", cum îl percepea Miron Costin (1633-1691), într-o « corectitudine istorică » intransingentă modelată de ordonanţa împăratului roman Justinian I care interzicea adnotările şi interpolările în documente. Într-adevăr, aşa cum Grigore Ureche se inspira din Titus Livius, tot la fel s-ar putea spune că Miron Costin se inspiră din Justinian. Se ştie că forma constituţiei bizantine era stabilită de împăratul Justinian I prin tentativa de a simplifica deciziile în justiţie. Jurisprudenţa latină strânsă pâna la Justinian I introducea confuzie prin numărul foarte mare al deciziilor care dobândisera prin aplicaţii iterate forţă de lege. Dar uneori erau lipsite de coerenţă între ele, şi Justinian I numeşte o comisie de experţi condusă de Tribonian care trece printr-o « sită a coerenţei » constituţiile imperiale, începând cu aceea promulgată de împăratul Hadrian, cel care a vizitat şi Dacia. Rezultatul bine armonizat al lucrării ‘grupului Tribonian’ era faimosul ‘Cod al lui Justinian’, promulgat la 529 AD. Urmează însă alţi patru ani de trecere prin sită a vechii jurisprudenţe concentrată în două mii de volume, cu scopul de a fi rezolvate contradicţiile ce puteau fi rezolvate, şi lăsate deoparte contradicţiile care nu puteau fi rezolvate. Astfel rezultă faimosul ”Tot ceea ce a fost spus despre subiect”, ori "Pandectae". Forma simplificată ce a rămas s-a mai numit şi "Digesta." Justinian I a mai promulgat ordonanţe severe care interziceau copiştilor să facă adnotari, ori, dimpotrivă, să scurteze prin abrevieri. Cu alte cuvinte, totul trebuia tratat, şi aceasta întotdeauna, ad litteram.

De ce s-a impus paradigma miron-costiniană, modelată, cum sugeram, dupa ordonanţa lui Justinian I, împotriva interpolarilor lui Simion Dascalul la cronica lui Grigore Ureche ? Printre enigmele istoriei noastre din primul mileniu există două probleme corelate: continuitatea şi identitatea neamului românesc. Însa, analogic privind, nu-i nimic nou sub soare. Chiar daca vorbim despre alta scala, si nu despre adnotatori de letopisete, ci despre « cronografii » ce randuiau bazileii de la Constantinopol dupa imperatorii Romei de pe Tibru, perceptia de continuitate si de identitate a fost mereu intr-o criza in lumea romana. Reintorcandu-ne la scara Moldovei, inainte chiar de se numi aceasta Moldova, sa reamintim ca imparatul Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913–959) scria in "De Administrando Imperio" (pe la 950) despre orasele distruse si pustii, --vechi orase romane--, ale caror ruine martorii timpului sau le mai vedeau pe malurile raului Nistru. Iara la scara Moldovei ce isi purta deja numele, Simion Dascalul propunea „solutia de continuitate” , cel de "al doilea descalecat" al ‚talharilor romani’, starnind furia lui Miron Costin. „Solutia de continuitate” a lui Simion Dascalul marca o ruptura in nobletea mostenirii antice, printr-o intruziune cu valoare morala dubioasa. Dar indirect, si dincolo de furie, boierul admitea validitatea demersului cutezat de hulitul Dascal. Caci fraza : « Sa incep osteneala aceasta dupa atatea veacuri de la descalecatul tarilor cel dintaiu de Traian imparatul Râmului cu câteva sute de ani peste mie trecute, se sparie gândul. » arata ca ipoteza continuitatii nealterate a Romei (Râmului) era socotita exagerata chiar si de marele vornic.

Scaparand cremenea ce aprindea gratuit rugul cultural inaltat pentru Simion, biv-vel-vornicul vroia sa stearga « ocara » adusa neamului romanesc. Paradigma instituita de Miron Costin asupra « interpolarilor », actionand ca un nemilos ‘Auto da Fe’, s-a impus in cultura noastra fara vreo justificare logica, fara drept de apel la judecata istoriei. Dar Simion Dascalul nu face simple "adnotari" care pot fi sterse din istorie printr-un efort de vointa bine orientat. Caci de fapt 'Interpolarile' blamate ale lui Simion Dascalul traseaza schita unui 'Discurs despre Romania' din ce in ce mai actual. Caracterizarea abrupta facuta Dascalului Simion arata si incalcarea echitatii intergenerationale in grupul de reflectie moldav.

Daca simboluri sunt si paradigmele consacrate, iar « frivolitatea consta in a fi multumit cu simbolurile » (apud Derrida), atunci verdictul pus de Miron Costin a devenit realmente frivol. Calea regala inaugurata de Jacques Derrida (1930–2004) in « Arheologia frivolului », prin recitirea textelor lui Condillac (1715-1780), este imperios ceruta de cartografia culturii romanesti.

Dr. Titus Filipas

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design: Lucian Hetco.