Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

RELAŢIILE DINTRE “DIASPORA” ŞI “ŢARA VECHE”

Prof. Dr. Alexandru Nemoianu - USA

Impresii si pareri personale in FORUM

    Cu puţină vreme în urmă Andrei Pleşu a publicat o notă intitulată "Românul în Străinătate". În esenţă autorul simplifică şi expediază o problema istorică-socială-culturală-economică în câteva rânduri. Mai grav, selectând câteva excepţii sau situaţii aberante, acelaşi autor trage concluzii despre un fenomen străvechi şi care a devenit din nou de enormă actualitate în zilele pe care le trăim. Aceste câteva rânduri dovedesc character "cazon" şi complexe psihologice ce ar trebui adresate de profesionişti. În acelaşi timp entuziasmul cu care autorul vorbeşte despre concepte, noţiuni şi stări pe care nu le cunoaşte este, pînă la un punct, înduioşător.
    În esenţă autorul susţine (corect) că Românul "desţărat" trăieşte între două lumi. Dar mai apoi acelaşi autor, cu o candoare efectiv demnă de o cauză mai bună, se avântă în a demonstra că acelaşi Român este un "pierdut" în ţara "veche" şi în ţara "nouă". Un nefericit mâncat de ambiţii şi orgolii pe care nu şi le poate împlini, antibalcanic, "acasă" şi "pravoslavnic" (nici nu era de aşteptat ca un "deja" ecumenist să priceapă ce înseamnă statornicia din Dreapta Credinţă) în ţara "nouă". Pur şi simplu Andrei Pleşu nu ştie despre ce vorbeste şi, mai rău, mută stările lui obscure asupra unui grup despre care nu are habar. Iar împrejurarea că îşi îngăduie să tragă concluzii întemeiat pe excepţii dovedeşte dilettantism şi asta în cel mai bun caz.
    Fenomenul "diaspora" este străvechi. (Amintesc că învăţaţii Poporului Evreu, probabil cei mai adânc cunoscători ai stării de "exil" au dedicat un întreg volum al "Talmudului" analizării fenomenelor, conceptelor şi stărilor de "exil", "exilat", "diaspora", "membru al diaspora" (metec). Acest volum se şi intitulează, "Galut", (Exil). El, (fenomenul), a fost întâlnit din antichitate şi apoi mereu până în zilele noastre. Iar astăzi, "globalismul" i-a dat o amploare efectiv fără precedent. Zeci de milioane de oameni, se mută dintr-o parte în alta a lumii în căutarea de oportunităţi.

    Configuraţia unor continente se schimbă şi "cazul" SUA este poate cel mai ilustrativ. Mutarea unui număr tot mai mare de sud-americani la nord de Rio Grande, schimbă total SUA. Aceşti oameni nu mai sunt separaţi sufleteşte de Neamul din care provin, sunt separaţi de distanţa şi de circumstanţele imediate ale traiului. Ca observaţie generală, este de subliniat că, în majoritatea covârşitoare membrii "diaspora" reprezintă un beneficiu pentru Neamul din care provin. În condiţii adverse dovedesc că sunt competitivi şi egal capabili să înfrunte rigorile societăţilor celor mai înaintate şi, în plus, contribuie substanţial la susţinerea economiei ţării din care au plecat. În plus, membrii "diaspora" demonstrează în mod absolut eroic felul în care valorile perene ale unui Neam pot şi sunt menţinute în lume, atunci când cei care le profesează cred în ele şi nu le consideră decor. Membrii "diaspora" cu dispreţ au condamnat aventurile "elitei de mahala" din România, dezgustătoarele încercări de "relativizare" a valorilor româneşti şi de insultă a personalităţilor şi simbolurilor româneşti, de la Eminescu la Ştefan cel Mare şi, de la Făt-Frumos la Ileana Cosânzeana. Aşezămintele româneşti din lumea largă şi, mai ales locaşurile lor de închinăciune, mărturisesc despre respect şi încăpăţânare în tradiţie, exprimă modul în care se poate trăi româneşte departe de România. Mai mult, pentru segmentul semnificativ al "diaspora", "ţara veche" devine o realitate care atârnă între lumea văzută şi cea nevăzută, un tărâm miraculos care poate fi atins doar prin dragoste.
    Andrei Pleşu nu poate înţelege că "modelul existenţial românesc", înţelegerea românească a diferenţei dintre bine şi rău, este o stare indivizibilă şi indestructibilă care se ţine cu jertfă şi cu emoţionantă credinţă. Excepţiile la care se referă Andrei Pleşu nu au legatură cu "diaspora", au legatură cu "elita de mahala", cu cei care sunt mereu gata să îşi schimbe culoarea şi convingerea. Între membrii "diaspora" sunt oameni de nimica, dar ei sunt din aceiaşi categorie cu cei care azi insultă simbolurile româneşti, scriu blasfemii de felul "Evangheliştilor" (Alina Pippidi-Mugiu (sic!)) sau laudă obscenităţile anti-naţionale nătânge ale unui Horia Roman Patapievici. Oameni de nimica sunt şi în rândurile "diaspora", dar Doamne, cât de mulţi sunt între cei ai intelectualităţii româneşti vândute, cea care promovează "ideologia destrămării"!
    Pentru cei care fac din "diaspora" o stare specială, există o singură dimensiune definitorie, a dragostei necondiţionate pentru Ţară, Neam şi Biserică.

Dr. Alexandru Nemoianu (SUA)

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)