Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

REPERE ISTORICE CU PRIVIRE LA

IMNUL NAŢIONAL AL ROMÂNILOR

G-ral. mr(r) dr. Ilie Gorjan

De-a lungul existenţei  poporul român şi-a alăturat trăirilor sale sentimentale diferite cântece, cele mai mobilizatoare, care însoţeau sentimentele patriotice, fiind denumite imnuri, termen ce provine din greaca veche, desemnând cântecele solemne prin care se preamăreau zeii şi eroii legendari. Se poate vorbi despre o primă încercare de imn în timpul Revoluţiei din 1821 când poezia Mugur-mugurel, pusă pe muzică, a avut o largă circulaţie cu semnificaţia unui imn. În 1824, la Iaşi, Constantin Negruzzi a scris, cu prilejul zilei domnitorului Mihail Sturdza, un imn pus pe melodia capelmaistrului Herffner. Peste un an, italianul Lago Massini a compus Imn Naţional despre sosirea Măriei Sale pentru omagierea domnitorului Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu. La începutul anului 1848, cu prilejul vizitei domnitorului Gheorghe Bibescu la Craiova, se intonează o melodie creată de E. Schilieder, având rol de imn naţional. În acelaşi an 1848, s-a creat un imn naţional de către postelnicul Ghe. Asachi pus pe muzica lui Alexandru Flechtenmacher. Tot în perioada revoluţiei paşoptiste s-a născut celebrul cântec Marşul lui Iancu la iniţiativa lui Bălcescu, cel care a preluat o poezie dedicată de Costache Negruzzi lui Dragoş-Vodă, întemeietorul statului Moldova, şi a pus-o pe muzica lui Rossini, după o adaptare corespunzătoare a textului. Acest marş s-a cântat cu mare entuziasm la Marea adunare de la Blaj la 3-15 Mai 1848.

Anul revoluţionar, 1848, i-a oferit posibilitatea marelui poet V. Alecsandri să compună Hora Ardealului ce va sta la baza Horei Unirii de mai târziu, iar din colaborarea lui Andrei Mureşanu cu Anton Pann a rezultat Marseillesa românească şi anume cântecul de mare simţire şi vibraţie patriotică, Deşteaptă-te, române!, intonat pentru prima oară în Ţara Românească, într-un cadru oficial, la 29 Iulie 1848 în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. Creaţiile lui Alexandru Flechtenmacher, Sfânta zi de libertate, Apelul moldovenilor la 1848, Mama lui Ştefan cel Mare, Unsprezece cireşar, precum şi marşul intitulat În numele Guvernului scris de Pascu Purcărea, unter ofiţer în muzica militară, se înscriu printre numeroasele preocupări ale vremii de alcătuire a unui imn naţional. În 1860, Al. I. Cuza a ordonat organizarea unui concurs pentru compunerea unui imn naţional. În vederea executării ordinului, ministrul de război, generalul I. Florescu a dat următorul ordin de zi : „având în vedere că imnurile ce se cântă la primirea şefilor sunt străine şi diferă de la corpuri la corpuri, având în vedere necesitatea ce este de a avea în asemenea ocazii un imn naţional, am hotărât cele ce urmează: se acordă un premiu de 100 de galbeni celui ce va compune un asemenea imn; toţi concurenţii vor trimite până la 31 decembrie compunerile dumnealor subsemnate şi sigilate la Ministerul de Resbel unde ecsaminându-se se va hotărî premiantul”. Juriul, compus din Al. Flechtenmacher, Dimitrie G. Florescu, Ludwig Anton West, Alexandru Berdescu, Johann Andreas Wachmann, Grigore Bengescu şi col. Manu, precum şi Comisia literară a imnului constituită din D.Bolintineanu, G. Sion, Gh. Reteanu, Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu şi Ioan G. Massin au recomandat la 22 ianuarie 1862 Ministerului de Război următoarele compoziţii: Marş triumfal spre primirea steagului Măriei Sale Prinţul Domnitor, compus de Eduard Hlubs, capelmaistrul Regimentului al 2-lea de Linie; Zorile cu rugăciunea, compus de Iosif Islavici, capelmaistrul Regimentului al 5-lea de Linie; Marşul destinat la primirea oricărui şef în drept, compus de Pascu Purcărea. Întrucât niciuna dintre aceste trei lucrări premiate nu a fost proclamată imn naţional, la scurt timp, a fost organizat un nou concurs în urma căruia juriul a ales cântecul pe versurile lui Gheorghe Sion, care a devenit primul text oficial al Imnului de Stat al României: „După secoli de-amorţire/România a-nviat./Două ţări într-o unire/Viaţa lor au proclamat/ Pe români însufleţeşte/ Cu al patriei amor,/ Şi cu scutu-ţi întăreşte/ Al lor tron şi domnitor./ România cu mândrie/ Astăzi vine a striga:/Laudă, mărire ţie!/ Doamne, asta-i fapta Ta!”În 1881, când România s-a transformat în regat,  V. Alexandri a creat, pe  melodia lui Eduard Hlubs, Imnul Regal Român. Acesta a fost Imnul Naţional al României până la 30 decembrie 1947, când s-a proclamat Republica Populară Română. Versurile erau:”Trăiască Regele/ În pace şi onor/ De ţară iubitor/ Şi-apărător de ţară./ Fie Domn glorios/ Fie peste noi,/ Fie-n veci norocos/ În război./ O, Doamne Sfinte, Ceresc Părinte,/ Întinde a ta mână/ Coroana Română!/ Trăiască Patria/ Cât soarele ceresc,/ Rai vesel pământesc,/ Cu mare, falnic nume./ Fie-n veci el ferit/ De nevoi,/ Fie-n veci locuit/ De eroi./ O! Doamne Sfinte/ Ceresc Părinte,/ Întinde a Ta mână/ Pe Ţara Română!” În 1948, urmând modelul sovietic, s-a scris imnul Zdrobite cătuşe în urmă rămân, versurile Aurel Baranga, muzica Matei Socor: „Zdrobite cătuşe în urmă rămân,/ În frunte-i mereu muncitorul!/ Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm,/ Stăpân pe destin e poporul!/ Trăiască, trăiască Republica noastră,/ În marş de năvalnic şuvoi;/ Muncitori şi ţărani, şi ostaşi/ Zidim România Republicii noi./ În lături cu putredul vechi stăvilar/ E ceasul de sfântă-ncordare/ Unirea şi pacea şi munca-i stegar/ Republicii noi populare!”

Din august 1953 Imnul de Stat al R.P.R. a devenit cântecul Te slăvim, Românie! pe versurile lui Eugen Frunză şi Dan Deşliu şi muzica lui Matei Socor, având următorul text: „Te slăvim, Românie, pământ părintesc,/ Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc/ E zdrobit al trecutului jug blestemat/ Nu zadarnic străbunii eroi au luptat/ Astăzi noi împlinim visul lor minunat./ Puternică, liberă,/ Pe soartă stăpână/ Trăiască Republica Populară Română/ Traiască Republica Populară Română./ Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor/ Cu poporul sovietic eliberator./ Leninismul ni-e far şi tărie şi-avânt/ Noi urmăm cu credinţă Partidul ne-nfrânt,/ Făurim socialismul pe-al ţării pământ.” În 1975 a fost adoptat ca imn de stat cântecul lui Ciprian Porumbescu Pe-al nostru steag e scris unire, compus ca imn al societăţii studenţeşti România Jună din Viena. Iată ce spunea Caragiale în 1910 despre acest imn: Am ascultat Pe-al nostru steag e scris unire. Asta-i! Asta-mi place! Bravos, băieţi! Asta-i adevărată, şi nu Deşteaptă-te, române! Aia-i tânguitoare, mă, şi noi am plâns destul până acuma. Mă, de-acum să nu mai cântaţi pe ţăran cu plete lungi şi cu fluierul de cioban la buze. Azi fluieră trenul. Să-i faceţi pe ţărani un popor european. Să nu-i mai cântaţi opinca aia murdară. S-o curăţaţi, să spălaţi piciorul ţăranului şi să-i daţi încălţări noi. Scurt! Să nu ne mai tânguim! Eu privesc de departe. Şi voi care staţi în biserică nu vedeţi cât e de înaltă.

În 1977, imnul României devine piesa Trei culori de acelaşi Ciprian Porumbescu, având textul adaptat, după cum urmează:”Trei culori cunosc pe lume,/ Amintind de-un brav popor,/ Ce-i viteaz, cu vechi renume,/ În luptă triumfător./ Multe secole luptară/ Străbunii noştri eroi,/ Să trăim stăpâni în ţară,/ Ziditori ai lumii noi./ Roşu, galben şi albastru/ Este-al nostru Tricolor,/ Se înalţă ca un astru/ Gloriosul meu popor./ Suntem un popor în lume/ Strâns unit şi muncitor,/ Liber, cu un nou renume/ Şi un ţel cutezător./ Azi partidul ne uneşte/ Vrăşmaşii-n luptă-i zdrobim./ Cu alte neamuri sub soare,/ Demn, în pace, să trăim.”La scurtă vreme, s-a mai adăugat următoarea strofă:”Iar tu, Românie mândră,/ Tot mereu să dăinuieşti/ Şi comunista eră/ Ca o stea să străluceşti.” În 1990, la 24 Ianuarie, Consiliul Frontului Salvării Naţionale emite Decretul nr. 40 prin care se consacră juridic că Imnul de Stat al României este Deşteaptă-te, române. Constituţia României adoptată prin Referendum la 8 Decembrie 1991 şi modificată în 2003 prevede în art. 12 că Imnul Naţional al României este Deşteaptă-te, române!.Prin Legea nr.75 din 1994 s-au stabilit norme cu privire la intonarea Imnului Naţional, iar prin Legea nr. 99 din 28 mai 1998 s-a stabilit ca ziua de 29 Iulie să devină Ziua Imnului Naţional al  României.

G-ral. mr(r) dr. Ilie Gorjan

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com