Republica Moldova, de la est spre vest

sau tot între est şi vest ?

Ștefan Plugaru

Secretar – general A.C.P.B.B. România

Trecutele alegeri locale, recentele tentative (eşuate) de alegere a preşedintelui Republicii Moldova de către Parlamentul acestui stat, au arătat un recul evident al forţelor democratice dintre Prut şi Nistru după primăvara (,,revoluţia twitter”- aprilie 2009) de acum trei ani dar, mai ales, o nouă şi aparent inexplicabilă ascensiune în opţiunile electoratului moldovean a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Lupta strânsă de la alegerile locale pentru primăria capitalei, Chişinău, între liberalul Dorin Chirtoacă, susţinut de partidele cuprinse în Alianţa pentru Integrare Europeană, aflată la guvernare, şi Igor Dodon, fost candidat al P.C.R.M., actualmente deputat independent, câştigată de cel dintâi după o mobilizare fără precedent pentru turul II a electoratului pro democratic, a arătat că influenţa ideilor comuniste este în creştere în rândurile unei populatii tot mai debusolate şi dezabuzate în aşteptările sale, că tipul de propagandă ,,de la om la om” aplicat în permanenţă de membrii şi simpatizanţii acestui partid comunist, o tactică desfăşurată şi de precursorii lor de tristă amintire, este funcţională şi nu vegetativă,  că partidele care alcătuiesc actuala coaliţie de guvernare păcătuiesc, fapt reliefat tot mai evident de mijloacele mass- media, prin divergenţele legate de funcţii şi capitalul electoral dorit pentru propria formaţiune politică.

Paradoxal este faptul că o parte din tânăra generaţie de peste Prut, cei care îşi revendicau dreptul la libertate şi democraţie în aprilie 2009, a ajuns să fie  înregimentată în aparatul de propagandă comunist, fluturând şi propagând însemne pe care le dezavuau cândva. Explicaţia pare simplă, ce altă motivaţie decât cea financiară să îi fi determinat pe aceştia – în marea lor majoritate elevi şi studenţi cu resurse financiare modeste - să se alăture unui partid care are în spate o istorie tragică şi nocivă pentru spaţiul românesc dintre Prut şi Nistru, marcată de asasinate, represiuni politice, deportări, confiscarea proprietăţii private şi anularea individului ca personalitate? La aceasta se adaugă propagarea pe toate căile a moldovenismului – prin cele două idei esenţiale, limba şi statalitatea moldovenească – care a provocat mult rău şi a pervertit conştiinţa tinerei generaţii, dezamăgită astăzi de încetineala cu care se înfăptuiesc reformele promise de către actuala coaliţie aflată la guvernare, absenţa locurilor  de muncă bine plătite, în raport cu studiile efectuate la universităţi din Republica Moldova dar şi în străinătate,  în special în România.

Toată această agitaţie a spiritelor este şi rodul influenţei propagandei ruse, exercitată la toate nivelele sociale prin mijloacele de informare în masă de limbă rusă, mult mai numeroase decât cele de limbă română, care nu vad cu ochi buni apropierea si o viitoare integrare a Republicii Moldova in Uniunea Europeana, deşi la nivel oficial au loc consultări între ministerele de externe ale Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse pe o serie de subiecte ce ţin de cooperarea moldo-rusă în domeniile politic, economic, umanitar, precum şi problematica transnistreană. O Transnistrie tot mai rusificată, unde Armata a 14 a rusă este stăpână, săvârşind abuzuri împotriva drepturilor omului, un spaţiu unde odată ajuns – si afirm  acest lucru din experienţă personală - ai un acut sentiment de nesiguranţă, de teamă pentru propria viaţă, reflectat recent prin uciderea recenta de către un pacificator rus a unui tânăr moldovean, care a plătit cu viaţa dorinţa de a fi tratat cu respect la el acasă.

Văzut doar prin acest fapt, procesul de reglementare a conflictului transnistrean, deşi se solicita anul trecut necesitatea reluării neîntâziate a negocierilor oficiale în formatul 5+2, este în impas şi o soluţie la această problemă nu este aşteptată prea curând.

Aspectul identitar menţionat mai sus înregistrează la rândul său paradoxuri. Deşi dornici să studieze în licee şi universităţi din România, o bună parte dintre tinerii care solicită acest lucru se consideră moldoveni şi vorbitori de limbă moldovenească deşi în actele pe care le depun se autointitulează români din afara graniţelor. Ciudat, nu?! O altă parte dintre ei acuză România pentru faptul că nu acordă TOT sprijinul necesar pe care îl aşteaptă moldovenii din stânga Prutului, deşi în acest sens se fac destule eforturi, statul român acordând locuri de studiu, burse, cazare gratis în cămine. În anul care tocmai a trecut tot mai mulți tineri au depus actele pentru studii în România. Guvernul României a oferit circa 5 mii de burse pentru anul 2011-2012 de studii pentru studenții moldoveni, adică cu 3000 mai multe decât era indicat în protocolul bilateral. Tabăra Sulina din România şi-a deschis şi în  vara lui 2011 porţile pentru tinerii etnici români de peste hotare. Timp de trei luni, două mii de copii au participat la programul de tabere "ARC 2011", organizat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni al Guvernului României în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret. Iniţiat în anii ’90 şi reluat în anul 2009, sub înaltul patronaj al Preşedintelui României, programul s- adresat şi se adresează copiilor şi tinerilor români din statele în care trăiesc comunităţi româneşti. Este vorba de Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria, Albania, Macedonia, Italia şi Canada.

Atât la nivel oficial, dar şi prin activitatea unor organizaţii non – guvernamentale (O.N.G) din România se iniţiază diverse proiecte de colaborare transfrontalieră, cu finanţare europeană în domeniul dezvoltării infrastructurii, la nivel cultural ş.a. Ideale în teorie, ideile de modernizare şi integrare europeană  sunt greu de aplicat într-un spaţiu cu mentalitate tradiţională, tinerele generaţii fiind tributare unui mod de gândire pe care părinţii lor şi l-au format în vremea Uniunii Sovietice. Menţionarea continuă, obsesivă, a ,,raiului sovietic” în care, spre exemplu, pâinea costa 16 copeici, o sumă înfimă în comparaţie cu preţurile de astăzi ale produselor de strictă utilitate, prin raportare la salariile şi pensiile pe care le au moldovenii, are darul de  a influenţa modul de gândire şi acţiune. Orice revoluţie începe din stomac, nu? Cine nu a fost în satele şi oraşele din diversele raioane care alcătuiesc teritoriul Republicii Moldova nu va avea niciodată percepţia adevăratei stări de lucruri din spaţiul pruto- nistrean, marcat de o subdezvoltare eonomică acută şi de un nivel al traiului extrem de scăzut.

În vreme ce în România deschiderea graniţelor prin accesul fără viză în statele europene a produs în timp o mutaţie la nivel mental, o dorinţă acută de modernizare, de progres, iar după accederea în Uniunea Europeană în anul 2007, accesarea de fonduri europene prin diverse proiecte de infrastructură locală care au făcut ca oraşele şi satele să îşi schimbe imaginea, să se modernizeze, nu acelaşi lucru se întâmplă peste Prut, unde este nevoie de consultanţă în întocmirea proiectelor cu finanţare europeană, încheierea de parteneriate între diferitele O.N.G.-uri din Republica Moldova şi România, cât şi între diverse autorităţi locale pentru a elabora în comun variate proiecte cu finanţare europeană care să contribuie la modernizarea şi ridicarea nivelului de trai al moldovenilor.

Pe lângă România, care sprijină necondiţionat integrarea europeană a Republicii Moldova,  şi alte state membre ale Uniunii Europene susţin aderarea Republicii Moldova la spaţiul european, cum sunt Polonia, care  insistă ca regimul liberalizat de vize să fie oferit ţărilor din Parteneriatul Estic, atunci când acestea vor implementa cerințele Uniunii Europene, fără "termeni lungi." Tot în 2011 au demarat negocierile oficiale privind implementarea Acordului care va permite Republicii Moldova să fie tratată ca ţară eligibilă în ceea ce priveşte aderarea la Uniunea Europeană.

Alianţa de guvernare  (A.I.E) a demonstrat prin acţiunile sale, dincolo de conflictele interne între diversele partide care o alcătuiesc, că pledează pentru un curs european al ţării dar pentru continuarea reformelor din ultimii doi ani este nevoie de stabilitate politică şi economică. Diverşi oficiali europeni (Schuebel) afirmă că şi opoziţia comunistă susţine acelaşi vector de integrare europeană. Analizând afirmaţia prin prisma averilor dobândite de liderii acestui partid înclinăm să le dăm dreptate, dar în plan politic aceşti urmaşi ai P.C.U.S. vor să impună modelul asiatic, în care partidul aflat la guvernare să lichideze cu mână forte toate opiniile contestatoare. Rivalitatea politică din sânul alianţei aflate la guvernare, existenţa a tot felul de interese politice şi economice fac ca mass – media să discute de o nouă divizare a spectrul politic când, de fapt, e nevoie să se discute  mai mult între liderii partidelor aflate la guvernare pentru a depăşi problemele ivite în coaliţie, mesaj transmis celor trei lideri ai Alianţei de guvernare acum ceva vreme şi de şeful Delegaţiei Uniunii Europene în Moldova, Dirk Schuebel, prin care îi chema pe cei trei lideri să nu depăşească, uneori, limitele, să renunţe la măruntele interese de grup pentru a se atinge scopul final al populaţiei cu viziuni democratice dintre Prut şi Nistru, respectiv integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Ştefan Plugaru